În aprilie 2016 se împlinesc 20 de ani de la înfiinţarea Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, instituţie de cultură aflată în subordinea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi care găzduieşte cu generozitate şi Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Editura Eurocarpatica şi Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş.
Pentru a marca acest eveniment, cu binecuvântarea PS Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, urmează să fie tipărită publicaţia Almanahul „Grai Românesc”/ 2016. Un capitol din viitoarea revistă va cuprinde mărturii, mesaje, cuvinte de salut ale principalilor colaboratori, parteneri, sponsori, beneficiari, reprezentanţi ai instituţiilor de cultură şi de învăţământ, ai administraţiei publice şi ai mass-media.
Până la apariţia Almanahului „Grai Românesc”/ 2016 publicăm în paginile cotidianului „Mesagerul de Covasna”, principalele mesaje purtând semnătura unor distinşi reprezentanţi ai mediului academic şi ai vieţii publice româneşti, cu toţii colaboratori statornici ai acestei oaze de ortodoxie şi românitate din Arcul Intracarpatic, documente ce constituie mărturii peste timp, a unei rodnice colaborări întru dăinuirea culturii româneşti, în acest binecuvântat spaţiu din inima României.
Pr. dr. Sebastian Pârvu, Dr. Ioan Lăcătuşu
Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” . .
– pildă de conştiinţă românească
Înfiinţarea în aprilie 1996, a Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, la propunerea I.P.S. Ioan Selejan, trimis, cred eu, de Bunul Dumnezeu episcop al tinerei Episcopii Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei a constituit unul dintre cele mai importante evenimente pentru românii din sud-estul Transilvaniei. Având iniţial ca obiect de activitate formarea unui fond documentar privind cultura şi civilizaţia românească, în toate formele sale de manifestare, urmărită de-a lungul istoriei, inclusiv în contemporaneitate, CEDMNC a devenit în scurt timp o valoroasă instituţie de cultură care a organizat numeroase manifestări cultural ştiinţifice – sesiuni, simpozioane, dezbateri şi expoziţii, a realizat impresionante proiecte culturale cum ar fi: constituirea unui bogat fond de carte şi documentare şi a unei baze de date despre românii din judeţele Covasna şi Harghita, editarea Anuarului „Angvstia” şi a revistei „Acta Carpatica”, redactarea unor lucrări şi studii monografice şi despre monumente laice şi ecleziastice, cercetări privind evoluţia structurii etnice şi confesionale.
Dintre manifestările de profundă cultură şi spiritualitate românească remarcate pentru conţinutul şi continuitatea lor pot fi evocate în primul rând „Universitatea de Vară Izvoru Mureşului”, aflată în anul 2015 la a XIII-a ediţie şi Sesiunea Naţională de Comunicări Știinţifice „Românii din Sud-Estul Transilvaniei – Istorie, cultură, civilizaţie aflată în 2015 la ediţia XXI-a, ambele organizate sub patronajul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei în colaborare cu Centru European de Studii Covasna-Harghita, Centrul Cultural Topliţa, Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni şi Asociaţia „Ștefadina” din Bucureşti.
Se cuvin câteva cuvinte de laudă, în special adevăratului parteneriat existent între Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” (CEDMNC) şi Centru European de Studii Covasna Harghita (CESCH) care constituie într-un fel interfaţa laică a primului, cele două centre funcţionând într-o deplină colegialitate şi conjugare sub coordonarea iniţială a I.P.S. Ioan devenit între timp mitropolit al Banatului iar acum a P.S. Andrei Episcopul Covasnei şi Harghitei, antrenând în activităţile lor comune majoritatea celorlalte asociaţii culturale neguvernamentale din zonă, reunite în cadrul Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş.
Prin eforturile şi abnegaţia acestor instituţii au fost organizate o multitudine de acţiuni culturale, ştiinţifice, civice şi umanitare, conferinţe simpozioane în afara celor două evenimente de amploare menţionate, în fiecare an din cele două decenii pe care le evocăm acum. Iată, Raportul privind activitatea CEDMNC pe anul 2015 consemnează 22 manifestări culturale şi ştiinţifice, 21 de participări la sesiuni ştiinţifice, simpozioane, mese rotunde, colocvii, reuniuni şi dezbateri, 37 acţiuni de spiritualitate ortodoxă, cultură românească şi de asistenţă socială, un număr de 11 monografii apărute la editurile Grai Românesc şi Eurocarpatica, 75 de articole apărute în presa locală, 19 studii apărute în reviste de specialitate şi în diverse volume, 26 lucrări sau prezentări de cărţi, 27 de interviuri la posturi de radio şi TV. Desigur nu este locul unui bilanţ al activităţii CEDMNC şi nici nu sunt eu cel în măsură să-l fac. Trebuie însă să-mi ilustrez aprecierile elogioase dar pe deplin meritate la adresa activităţii Centrului sărbătorit cu asemenea concretizări.
Dacă evenimentele şi manifestările evocate în cele ce preced sunt, fiecare în parte, cuantificabile şi se exprimă prin conţinutul şi valoarea lor intrinsecă o activitate inestimabilă a acestei instituţii, o muncă migăloasă şi meticuloasă desfăşurată permanent, zilnic şi nenormată, aparent uzuală, cu multă discreţie şi deloc mediatizată o reprezintă activitate de arhivare şi documentare care constituie, de altfel, esenţa misiunii principale iniţiale a CEDMNC şi care a început a doua zi după înfiinţarea sa şi continuă zilnic şi în prezent.
Pornind de la nimic, Centrul se poate lăuda cu un frumos şi consistent fond de carte, mai ales despre istoria şi cultura românească din Arcul Intracarpatic. Mult mai dificil şi mult mai complicat a fost constituirea arhivei CEDMNC alcătuită din mai multe fonduri arhivistice şi colecţii de documente Vicisitudinile vremurilor care au trecut peste aceste meleaguri, inclusiv manoperele unor forţe ostile de ascundere şi distrugere a oricăror urme şi documente care atestau prezenţa şi civilizaţia românească în zonă au făcut extrem de anevoioase activităţile de identificare şi salvare a documentelor rămase pe la bisericile ortodoxe şi greco-catolice, la primării sau alte instituţii publice, la diverse persoane juridice sau chiar la cetăţenii români sau de naţionalitate maghiară. În acest context, Centrul a beneficiat de fondul arhivistic adunat într-o viaţă de preotul Ioan I. Rafiroiu intelectual de vârf, stăpânit de o înaltă cunoştinţă civică şi patriotică pe care trebuie să-l omagiem permanent aşa cum o face cu generozitate CEDMNC.
Meritul incomensurabil al Centrului a fost strângerea, prelucrarea arhivistică şi digitizarea unei bogate baze de date cu utilizator multiplu, inclusiv la nivel european, extrem de importantă în cunoaşterea adevărului despre istoria, cultura şi civilizaţia românească în sud-estul Transilvaniei, despre prezenţa şi continuitatea românilor în acest colţ de rai românesc. Am avut prilejul să vizitez şi să admir atât biblioteca, precum şi Colecţia de documente şi m-au impresionat atât bogăţia lor cât şi organizarea lor conform celor mai moderne şi actuale metode arhivistice. Se cuvine ca pentru această realizare să ne gândim cu recunoştinţă atât la păstrătorii şi donatorii cărţilor şi documentelor cât şi la cei aproape 100 de arhivişti enumeraţi în Raportul de activitate pentru munca lor.
Deşi acest bogat evantai de activităţi ilustrează cu prisosinţă o activitate extrem de prodigioasă, cred totuşi că în final trebuie să mă refer la o lucrare care constituie un fel de chintesenţă a tuturor acestor strădanii şi încununează până în prezent existenţa de peste două decenii a Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”. Este vorba despre lucrarea monumentală „Repere identitare româneşti din judeţele Covasna şi Harghita”, apărută la Editura Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, autori Ioan Lăcătuşu şi Erich-Mihail Broanăr, volum apărut cu binecuvântarea I.P.S. Ioan Selejan, Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei în perioada 1994-2014, azi, mitropolit al Banatului.
Volumul prezintă cronologic şi tematic cele mai reprezentative date despre istoria şi cultura românilor din judeţele Covasna şi Harghita începând cu principalele aspecte de locuire preistorică, numeroasele cetăţi dacice şi romane, eşantioane reprezentative ale patrimoniului cultural-etnologic: arhitectură populară, ocupaţii şi meşteşuguri tradiţionale, portul popular, file din istoria bisericilor şi şcolilor româneşti, instituţiile şi asociaţilor culturale, publicaţii, monumente şi însemne identitare. Lucrarea prezintă şi principalele aspecte ale procesului de deznaţionalizare şi asimilare a românilor, dar şi numeroase aspecte ale interferenţelor etno-culturale româno-maghiare.
Nu întâmplător, Preşedintele Academiei Române, domnul academician inginer Ionel-Valentin Vlad a ales să includă pe ordinea de zi a Sesiunii Solemne din noiembrie 2015 a Academiei Române dedicată zilei Marii Uniri o comunicare ştiinţifică despre situaţia românilor din Arcul Intracarpatic şi despre contribuţia lor la Marea Unire susţinută de profesorul Ioan Lăcătuşu, în care a fost prezentată şi lucrarea la care ne referim, lucrare care avea să fie propusă pentru a fi premiată în anul 2016. Este greu şi în bună măsură destul de nedrept să cuprinzi şi să analizezi în câteva pagini o activitate extrem de laborioasă, complexă şi de o valoare excepţională desfăşurată pe parcursul a două decenii. Totuşi câteva concluzii se impun şi pot fi prezentate succint.
Înfiinţarea Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” a răspuns unei necesităţi stringente determinată de evoluţiile evenimentelor care aveau loc în arealul sud-estic al Transilvaniei. El nu s-a născut nici ca o replică şi nici împotriva cuiva. Centrul s-a născut pentru slujirea adevărului (de multe ori pentru restabilirea adevărului) pentru slujirea cauzei românilor deveniţi numeric minoritari în zonă, dar şi pentru slujirea ideii unei bune convieţuiri interetnice româno-maghiare, bazate pe o comunicare şi o conlucrare de bună credinţă în soluţionarea problemelor comune, precum şi pe respectul reciproc.
Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” şi-a propus şi îşi propune ca, alături de celelalte „surate” ale sale, de ceilalţi parteneri, să acţioneze pentru cultivarea şi comunicarea adevărului istoric şi ştiinţific despre geneza românilor şi dăinuirea lor în zonă, despre contribuţia lor esenţială la dezvoltarea economico-socială a acesteia, să militeze prin toate mijloacele pentru păstrarea limbii şi a identităţii naţionale şi culturale, a credinţei, portului şi a tradiţiilor strămoşeşti, pentru apărarea drepturilor şi interesele lor specifice acestei zone, pentru întărirea solidarităţii între românii aici născuţi şi crescuţi dar şi pentru cultivarea unei solidarităţi puternice atât cu românii plecaţi în alte zări, cu românii din celelalte zone ale ţării. Aceste măreţe obiective au cunoscut şi bucuria unor succese, în primul rând datorită abnegaţiei, generozităţii şi priceperii liderilor importanţi ai acestor organizaţii şi îi voi aminti aici pe profesorul Ioan Lăcătuşu, pe părintele Sebastian Pârvu, pe avocatul Ioan Solomon şi pe profesorul dr. Ioan Sabău Pop şi nu în ultimul rând pe „albinuţa” Erich-Mihail Broanăr, priceput la toate.
Pentru a-i da Cezarului ce i se cuvine trebuie să omagiem înţelepciunea, dedicaţia, autoritatea şi smerenia Înalt Preasfinţiei Sale Ioan, actualul Mitropolit al Banatului care a fost deopotrivă ctitor şi fondator, coordonator şi supraveghetor dar şi sprijinitor şi participant activ la realizarea a foarte multor proiecte. Trebuie să salutăm cu preţuire şi modul în care a preluat şi s-a implicat în această misiune P.S. Andrei, actualul episcop care continuă cu succes activitatea predecesorului său. Nimic n-ar fi fost posibil fără disciplinata şi harnica armată anonimă de români începând cu ierarhii Episcopiei, cu preoţii de mir, călugării şi călugăriţele din mănăstirile şi schiturile mai vechi şi mai noi, cu sutele de cărturari adevăraţi – profesori, educatori, ingineri, ofiţeri şi oameni simpli – bărbaţi şi femei, tineri sau vârstnici care au dovedit o conştiinţă civică şi patriotică deosebită.
Urez instituţiei sărbătorite, partenerelor sale şi tuturor colaboratorilor săi deplin succes în misiunea lor comună viitoare spre slava Bunului Dumnezeu, a românilor din zonă şi a României. La mulţi ani şi la încă multe decenii!
Prof. Univ. Dr. Valer DORNEANU,
fost Preşedinte al Camerei Deputaţilor, Bucureşti
Centrul „Nicolae Colan” – un sprijin pentru românii din judeţele Covasna şi Harghita
Adesea, titulatura unei instituţii nu lămureşte decât parţial zona ei de activitate; În state sunt lucruri mai complexe. Este şi cazul Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”. Titulatura îl defineşte ca un sprijin al Episcopiei Covasnei şi Harghitei în propagarea dreptei credinţe. În realitate este mai mult. Centrul reprezintă şi un sprijin pentru puţinii români care mai locuiesc în Covasna şi Harghita în lupta împotriva ofensivei permanente de maghiarizare a lor. În această luptă niciuna dintre instituţiile statului român nu-i apără. S-a ajuns ca şi Parlamentul să ignore problemele românilor locuind în inima ţării… Centrul are o activitate cu totul remarcabilă pe ambele planuri. Şi datorită lui, ortodoxismul, cel în care s-a născut şi a trăit două milenii poporul român, este puternic în cele două judeţe. Şi datorită lui românii mai au curajul să trăiască în cele două judeţe. Din multele acţiuni pe care Centrul le patronează, cea mai importantă mi se pare organizarea periodică – cu o constanţă care nu se regăseşte nicăieri în România – a Sesiunilor de Comunicări Ştiinţifice pentru teme legate de românismul spaţiului sud-est transilvan, în cadrul cărora nivelul atins este foarte înalt. Dar, sesiunile acestea sunt importante, în primul rând, pentru că participă cercetători din toată ţara, faptul dovedind solidaritatea lor, şi prin ei a tuturor românilor, cu fraţii din Covasna şi Harghita; care pot constata suportul moral ce-l au, pot să-şi dea seama că nu sunt singuri. Şi, în continuitatea unui popor pe pământul de etnogeneză, solidarizarea naţională este cea mai importantă. La această aniversare urez Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” viaţă lungă! Şi pentru că şi-a îndeplinit sarcinile pe care şi le-a impus până acum, şi pentru că este nevoie de el şi în viitor, pentru aceleaşi sarcini.
Prof. univ. dr. Petre ŢURLEA,
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti
