Cred că toți știți că Ziua Universală a Iei este sărbătorită, în fiecare an, pe 24 iunie,ca urmare a inițiativei lansate în anul 2013, de către comunitatea online „La Blouse Roumaine”. În scurt timp, evenimentul a devenit global, fiind sărbătorit în peste 50 de țări de pe șase continente, pentru a promova cămașa din pânză cu broderii impresionante, care amintește de lada cu zestre a bunicii, dar și obiceiurile, tradițiile românești.
Eu, prin Asociația Românilor din Italia, în calitate de vicepreședinte, mă ocup de organizarea acestui eveniment la Milano. Am locuit 11 ani în Italia și pe lângă jobul de jurnalist, am simțit nevoia să fac ceva pentru comunitatea de români de aici implicându-mă activ într-o serie de activități derulate de către prima asociație a românilor înființată pe teritoriul Italiei după Revoluția din 1989.
Sunt de părere că oriunde ne aflăm în lume, avem datoria civică de a contribui la menținerea identității noastre, de a transmite din generație în generație istoria poporului nostru, tradițiile și valorile românești. Totodată este important să le transmitem și italienilor, străinilor care trăiesc sau vizitează Italia, istoria și cultura noastră, frumusețile țării noastre, să vadă și fața frumoasă a țării noastre, nu doar ceea ce se scrie urât despre noi în presa italiană.
La ora actuală doar în orașul Milano au rezidență, deci locuiesc cu acte în regulă, circa 15000 de români. Acest număr ne clasează pe prima poziție potrivit datelor statistice prezentate de Institutul Național de Statistică din Italia (INSTAT). Și nu numai la Milano, ci și în Italia. Practic, românii reprezintă cea mai numeroasă minoritate etnică din Italia, însumând circa 2 milioane de persoane. Aproximativ 25 la sută din numărul total al străinilor sunt români.
Pentru acești compatrioți, Italia este țara de adopție, dar nu este țara lor de suflet în care au crescut, în care trăiesc bunicii sau părinții lor. Contează foarte mult locurile în care crești și acestea își pun amprenta toată viața asupra ta. Acești oameni respectă legile statului în care trăiesc, se conformează măsurilor impuse de statul Italian și prin taxele și impozitele pe care le plătesc, contribuie la bunul mers al economiei țării în care au ales să trăiască.
De foarte multe ori am fost invitată în calitate de reprezentant al Asociației Românilor din Italia la discuții cu autoritățile locale, am transmis problemele comunității de români din Peninsulă, am semnalat abuzurile făcute la adresa unor români, am derulat proiecte socio-culturale, dar niciodată nu m-am dus să le impun ceva.
Am considerat că doar prin dialog, bună credință și respect putem să ne atingem obiectivele, putem să le tutelăm drepturile, să obținem unele avantaje pentru comunitatea de români din Italia. Și vă spun că am reușit. Despre asta vreau să vă povestesc.
Cred că deja ați citit în paginile ziarului nostru că eu am revenit în presa covăsneană după 15 ani de absență. Pentru a fi mereu la curent cu ce se întâmplă în jurul meu și mai apoi să transmit și cititorului informația corectă, imparțială, trebuie să fiu mereu în mijlocul comunității, să fac muncă de teren. Primul mare eveniment la care am participat a fost „Zilele Sfântu Gheorghe”. Atunci am avut amărăciunea de a-mi aminti cum stau de fapt lucrurile în orașul în care am crescut, Sfântu Gheorghe.
Potrivit primarului Antal Arpad, ediția cu numărul XXVIII a fost în general un succes, dar „în urma unor feed-backuri primite din partea unor persoane de încredere”(nu au fost precizate numele acestora),au existat totuşi două puncte negative, şi anume: anularea a două evenimente programate să se desfășoare în cadrul Zilelor Sfântu Gheorghe şi programul folcloric propus de Asociațiunea ASTRA – Despărțământul Covasna – Harghita, care a avut loc în zilele de vineri, sâmbătă şi duminică (3, 4 si 5 mai 2019-n.red) pe scena din Piața Sfântu Gheorghe, din zona magazinului Sugaş.
La acea vreme primarul Antal Arpad a precizat: „Compromisul pe care l-am făcut pe ultima sută de metri (în legătură cu prezenţa folclorului românesc pe scena din fața magazinului Șugaș-n.red) nu a fost un plus pentru Piața Sfântu Gheorghe şi cred că va trebui să regândim acest lucru. Au fost discuţii despre formaţiile de muzică populară. Cred că acest tip de eveniment- oferta care a existat în Piaţa Sfântu Gheorghe, este puţin compatibilă cu acest gen de muzică şi de aceea trebuie să găsim soluţii pentru a rezolva această problemă în viitor. Dar suntem deschiși și vrem să rezolvăm și această problemă în sens pozitiv. (…) Am fost pus sub presiune, am făcut acest compromis, dar unii au confundat zilele orașului cu alte evenimente. Nu cred că e locul Zilelor Orașului să defilăm cu drapele. ”
Asta înseamnă uniunea, fără să ținem cont de naționalitate, de religie, de apartenență politică.
Ei bine, aceste vorbe ale primarului Antal Arpad mi le-am amintit zilele acestea, când eram la Milano și mă ocupam de organizarea evenimentului „Ziua Universală a Iei”.
Fără nicio problemă, ca de fiecare dată, Questura din Milano(Poliția Statului) și Primăria din Milano ne-au acordat autorizații de organizare a evenimentului chiar în centrul orașului, la Castelul Sforzesco, un simbol al metropolei italiene, fără să facă „compromisuri” cu noi, fără să impună Asociației Românilor din Italia să nu defileze cu drapele sau să se bucure așa cum crede de cuviință de sărbătoarea tradițională.
Românii din străinătate simt nevoia să-şi revadă tradiţiile, să întâlnească valorile pe care le avem din strămoşi, să poarte cu mândrie portul nostru popular.
Sute de români, italieni și alte naționalități au participat duminică, 23 iunie a.c, la Ziua Universală a IEI. Timp de 4 ore la Castelul Sforzesco a răsunat muzica populară românească interpretată de Victoria Pădure, Ansamblul„Cununița”, Victoria Band, naistul Dan Dumitru Crețu, solista Mariana Crețu, Marian Ahalani Trotusanu.
Români, italieni, francezi, spanioli, nemți, olandezi, indieni, japonezi, chinezi, senegalezi și multe alte popoare, și-au unit mâinile într-o horă frumoasă. Reprezentanți ai Primăriei Milano, polițiști italieni, jurnaliști, avocați italieni, oameni de cultură,consuli, inclusiv consulul României din Lugano (Elveția), au participat la evenimentul nostru și toți au avut doar cuvinte de laudă. Una dintre funcționarele Primăriei Milano, care m-a vizitat în urmă cu 3 ani în România, a venit la eveniment îmbrăcată cu IE. Zeci de români, italieni și străini au fost protagoniștii unei parade de costume populare, coordonată de Domnica Vrasmas.
Asta înseamnă uniunea, fără să ținem cont de naționalitate, de religie, de apartenență politică. Până la urmă suntem oameni, dacă există între noi respect, înțelegere. Faptul că acei oameni și-au dat mâinile și nu au mai ținut cont că sunt români sau italieni, că sunt la un eveniment al românilor, pentru mine deja înseamnă obiectiv atins. Asta am vrut, să arătăm că integrarea se poate realiza și prin dansuri, prin astfel de evenimente. Din punctul meu de vedere, între culturi nu sunt granițe. Mereu muzica unește popoarele, o simțim în interiorul nostru și nu trebuie neapărat să-i înțelegem versurile. Mulți italieni sau străini care vin la manifestările noastre, inițial din curiozitate sau pentru că sunt invitați de prietenii lor, se reîntorc.
Am sufletul plin de emoțiile, satisfacțiile și bucuriile trăite la acest eveniment, care cu siguranță vor rămâne mereu în mintea mea.
Este un sentiment unic acela de a fi promotor al tradițiilor și valorilor țării mele de origine!
Așa cum spunea și Alexandru Vlahuță, „Tradițiile, datinile, proverbele, muzică și poezia sunt arhivele popoarelor, iar cu ele se poate constitui trecutul lor îndepărtat. Căci nu există bucurii mai de preț ca averea de cuget și simțire inclusă și păstrată cu sfântă grijă de-a lungul vremurilor în adâncul sufletului românesc, al moșilor și strămoșilor noștri”
Suntem minoritari în acest județ, în acest oraș, dar să nu uităm că aceste unități teritoriale sunt situate în România.
Dacă înainte de declarația primarului Antal Arpad, nu mi se părea nimic ieșit din comun să organizăm un eveniment tradițional la Milano, acum consider că este un lucru absolut extraordinar. Într-o țară străină sunt lăsată să-mi manifest dragostea față de cultură, tradițiile și valorile neamului meu, dar în țara mea de origine acest lucru reprezintă „un compromis”. Oameni buni, cum e posibil acest lucru? Credeți-mă, nu reușesc să înțeleg! S-a ajuns într-o situație absurdă. Mai lipsește să facem plecăciuni și să pupăm poala celor care conduc instituțiile românești din județul Covasna, pentru a ne permite să existăm și noi în această zona.
Da, suntem minoritari în acest județ, în acest oraș, dar să nu uităm că aceste unități teritoriale sunt situate în România, țara în care ne-am născut, țara în care ne-am format ca indivizi, țara în care ne plătim taxele și impozitele, țara în care avem prieteni, rude dragi, țara în care putem conviețui laolaltă cu persoanele de etnie maghiară, țara în care ne creștem copiii, cărora nu dorim să le transmitem aceste rivalități, răutăți, sentimente bazate pe sovinism și discriminare.
Știu că prin acest articol nu se schimbă situația, dar am simțit nevoia de a transmite ceea ce simte un român care în Italia era „străin”, iar în România este „minoritar”.
Sfântu Gheorghe, orașul pe care îl consideram „ACASĂ”, unde am așteptat ani la rând să mă reîntorc, a devenit iată locul în care din păcate mă simt tot „străin” și în care sper ca într-o bună zi să-mi găsesc liniștea sufletească și împlinirea de a fi locuitor cu drepturi depline.
Larisa AXINIA
