Oamenii vând şi cumpără la mica şi marea publicitate, la strigare prin pieţe şi târguri, după reclamele televizate, prin internet, prin afişare pe stâlpi, pe garduri, la porţile caselor, prin toate mijloacele posibile, căci aşa trăieşte lumea. Şi azi, mai mult decât oricând, această febră comercială a cuprins populaţia globului şi nu există mijloc de scăpare. Bineînţeles că nici în ţara noastră lucrurile nu stau altfel. Dar să vedem ce se mai vinde…
Imediat după revoluţie, în România era „la modă” lozinca „Nu ne vinem ţara!”. Dar iată că anii au trecut şi s-a cam vândut ţara, pe la străini, pe la fier vechi, pe unde s-a nimerit, s-a vândut şi s-a distrus tot ce se putea. Marile obiective industriale au fost falimentate şi vândute la fier vechi, sistemul de irigaţii de asemenea, în unele locuri s-au furat şi s-au vândut chiar şinele de cale ferată, capacele de canal, statuile, indicatoarele rutiere, grilajele de prin cimitire, mă rog, tot ce aducea profit rapid unor grupuri de interese şi indivizi lipsiţi de scrupule. Şi astfel, de sus până jos, în câţiva ani, în urma acestei situaţii „tolerate” ne-am îmbogăţit cu noi specii sociale: miliardarii de carton, milionarii în euro, împroprietăriţii prin retrocedare (mai mult sau mai puţin legală), băieţii de bani gata, interlopii şi mafioţii, că doar trebuia „să intrăm şi noi în rând cu lumea”. Numai că aceste transformări sociale negative s-au produs haotic şi exploziv, în timp ce puterea politică şi administrativă ori nu mai făceau faţă ori, pe alocuri, erau părtaşe, altfel nu-ţi poţi explica de ce acest „cancer social” s-a extins până la cele mai înalte vârfuri ale societăţii. Unde era Autoritatea care trebuia să vegheze?!
Din nefericire nu s-au vândut doar lucruri, ci şi fiinţe, şi aici nu ne referim la oi, capre, porci, vite, ci chiar la oameni. La început au fost copiii de prin orfelinate sau direct „de la sursă”, de prin satele sărăcite ale patriei. În scurt timp au urmat fotbaliştii. Pe ei cluburile sportive (mai bine zis patronii acestora) i-au vândut şi-i mai vând pe milioane de euro. Mai târziu a început „migraţia cadrelor medicale”. Pe profesori nu-i punem la socoteală, căci oricum nimeni nu dă bani grei pentru ei. Aceştia devin, în prejma alegerilor, „prioritate naţională”, iar după aceea intră rapid la „categorie neglijabilă”. Or fi unii de prin oraşe mai răsăriţi, care îşi pot cumpăra „din meditaţii” câte şase case arătoase, dar în niciun caz marea masă a dăscălimii care de-abia îşi duce traiul de la o lună la alta. Şi lipsa de respect şi preţuire faţă de cei care îşi dăruiesc viaţa pentru a instrui şi educa odraslele societăţii nu duce la nimic bun. În această lume prea grăbită, cultura a fost înlocuită de subcultură, iar educaţia se face mai puţin la şcoală şi mai mult la televizor, internet, cartier, discoteci şi ori pe unde se nimereşte. Rezultatul îl vedem cu toţii, mai ales în preajma bacalaureatului; multor tineri nici măcar nu le pasă de propria lor soartă şi privesc lucrurile cu superficialitate şi nonşalanţă; ei au văzut că pentru a face bani nu trebuie să fii un om cult, cu studii înalte. Şi cum goana după îmbogăţire rapidă le-a cuprins şi lor minţile, la ce bun studiul pe brânci, viaţa-i frumoasă, hai s-o trăim, şi-apoi vom mai vedea…
Ei, dar ceea ce este şi mai rău, e faptul că unii şi-au vândut de-a dreptul sufletele şi conştiinţa. Setea de înavuţire i-a împins la asociere „cu diavolul” care „i-a dus în ispită” şi acum, când se află pe marginea prăpastiei, regretă dar e prea târziu, căci fiecare trebuie să plătească pentru faptele sale. Dar dacă personalitatea acestora este „de ordin naţional”, nu vor suferi numai ei, ci o întreagă naţiune, căci mulţi ochi nebinevoitori şi lacomi sunt aţintiţi asupra noastră. Şi destule păsări şi animale de pradă aşteaptă clipa potrivită să sfâşie trupul Ţării. Vegheaţi, oameni buni, şi păziţi-vă!
Mihai Trifoi
