E ca și cum ai compara șoarecele cu elefantul, nu-i așa? România, o țară mică în comparație cu un adevărat imperiu, China, a doua putere economică a lumii, nu poate fi pusă în balanță sub acest aspect. Și totuși ele au ceva în comun: ambele țări se confruntă cu sindromul îmbătrânirii, adică scăderea ratei natalității și depopularea țării prin emigrare, de aici decurgând, în viitor, lipsa forței de muncă calificată și deci scăderea ritmului producției, un lucru care va duce la pericolul regresiei pe plan economic.
Cotidianul național „Jurnalul”, Nr.283 (7595) din 8 ianuarie 2019, într-un articol de Adrian Stoica, ne informează că „2,7 milioane de români au emigrat după 2007”, și în special tinerii, caracterizați de autor ca „principala marfă de export a țării”, și chiar dacă nu ne convine, trebuie să-i dăm dreptate, căci țara se depopulează, iar consecințele țin să devină dramatice pentru poporul nostru, așa cum rezultă din textul introductiv: „Migrația ridicată în rândul tinerilor are deja ca efect apariția unor grave probleme la nivelul pieței forței de muncă și, în anii următori, la nivelul sistemului de pensii.” Și nu este doar atât, căci migrația tinerilor accelerează îmbătrânirea populației, după cum ne spune aceeași sursă: „Pe de altă parte, a luat amploare și fenomenul îmbătrânirii demografice din cauza schimbărilor în structura grupelor de vârstă a populației.”
În situația dată, dacă România nu-și va reveni pe plan decizional și nu va lua măsurile necesare pentru a limita fenomenul emigrării, prin ridicarea nivelului de trai a locuitorilor ei, atunci în mod sigur se va confrunta cu probleme serioase în viitor, mai ales că majoritatea celor care pleacă, și unii dintre ei pleacă definitiv, este reprezentată de mână de lucru gata calificată, ce va contribui la creșterea bunăstării țărilor în care se stabilesc imigranții, în loc să contribuie la prosperitatea propriei țări.
Ideea e că nici China, țara cea mai populată din lume, cu toată puterea ei economică în ascensiune, nu stă mai bine la acest capitol. Conform unui alt articol, semnat de Șerban Mihăilă, din același ziar- Jurnalul – la Beijing este „Alertă de grad zero” provocată de constatarea că, așa cum reiese din textul introductiv: „Pentru prima oară în ultimii 70 de ani populația Chinei s-a micșorat anul trecut” fapt ce, după părerea experților, va duce la provocarea unei „crize demografice” care va încetini creșterea economică. Ceea ce este interesant, referitor la măsurile anterioare luate de Guvernul Chinei pentru limitarea nașterilor, conform principiului „fiecare familie un singur copil”, este faptul că noua strategie „o familie doi copii” nu a dat rezultatele scontate, deoarece, după cum se menționează în articolul citat „Cuplurile se plâng că de abia își permit să crească un copil și nu doresc riscuri financiare suplimentare”, pe acestea speriindu-i „costurile tot mai mari ale educației, sănătății și ale întreținerii propriu-zise”.
Dacă România are de înfruntat aceeași problemă, efectele asupra economiei mondiale nu par a fi prea mari, însă când este vorba de China, lucrurile se schimbă. Autorul articolului amintit îl citează pe expertul demografic Yi Fuxian, care explică consecințele posibile: „Vitalitatea economică a Chinei va continua să scadă și va avea un impact dezastruos asupra economiei globale. Economia SUA nu va fi depășită de cea a Chinei, ci de cea a Indiei, care are o populație mai tânără.”
Se pare că există și alte țări care se confruntă cu acest fenomen, cum ar fi Japonia.
Am vrea să credem că Guvernul României, chiar dacă momentan are de rezolvat situații urgente, va avea în vedere și acest aspect îngrijorător referitor la îmbătrânirea populației, înainte de a fi prea târziu, altfel consecințele pe termen lung ne vor afecta pe toți. Dacă o țară imensă precum China a ajuns la „alertă de grad zero” sub acest aspect, cu atât mai mult România, care oricum nu se poate compara cu China ca mărime și resurse, trebuie să fie conștientă de pericolul care așteaptă la orizont…
Mihai Trifoi
