Privind în trecut, în istorie, constatăm că toți marii cuceritori ai lumii, de la Ginghis Han și Timur Lenk (Tamerlan) și până la Hitler și Putin, și chiar de mai dinainte, au aceste caracteristici; dorința de a cuceri noi teritorii, lipsa de empatie, cruzimea și răutatea diavolească determinate de setea de putere și glorie. Și mai au ceva în comun: în ciuda tuturor „meritelor” incontestabile, aproape toți au sfârșit-o prost.
Fără a ne referi la întreaga gamă a acestor personaje, abordăm doar pe cele menționate mai sus, pentru ca paralela noastră să aibă consistență. Așadar, Ginghis Han (sursa: Wikipedia) – „unul dintre cei mai mari cuceritori din toate timpurile”- s-a născut în anul 1162 în Munții Khentii, Mongolia. Are „meritul” de a fi cucerit o mare parte din Asia și de a fi întemeiat Imperiul Mongol, în urma unor numeroase războaie de cucerire care i-au adus „câștiguri teritoriale” în Siberia, China de Nord, Asia Centrală, India și Rusia. Se spune că a murit la 25 august 1227 după ce a căzut de pe cal.
Pentru a ajunge la aceste rezultate, Ginghis Han și-a alcătuit o armată de 50.000 de soldați, înainte de a invada nordul Chinei. Dar cu ce preț a obținut toate victoriile ce au urmat? După cum menționează sursa: „Armatele sale de călăreți au desfășurat raiduri asupra satelor și orașelor chineze. Populații întregi au fost măcelărite, orașele jefuite și incendiate, iar femeile demnitarilor chinezi, răpite și duse chiar în patul marelui Han.” Pentru a supune China, au înconjurat capitala Beijing, în care locuiau circa 350.000 de oameni, pe care timp de câteva luni i-au adus în stare de înfometare: „În timp ce mongolii jefuiau mărfurile și proviziile aduse de neguțătorii chinezi, locuitorii orașului flămânzit, consumându-și caii și ulterior recurgând la canibalism.” După atac și cucerirea orașului, ca de obicei în timpul incursiunilor militare, s-a trecut la represalii asupra locuitorilor: „… armata chineză a fost nimicită, comandantul chinez al orașului s-a sinucis, iar mongolii au intrat și devastat, jefuind, incendiind și masacrând populația. Multe femei, de teama că vor fi violate, s-au sinucis aruncându-se de pe zidurile înalte ale orașului.”
În memoria colectivă a popoarelor, care au suferit din cauza invaziilor, jafurilor și măcelurilor mongole”, imaginea lui Ginghis Han nu este cea mai fericită, căci acestea „îl consideră pe Ginghis Han un tiran crud și sângeros, care dispunea omorârea în masă a populației băștinașe înfrânte.”
Un alt cuceritor mongol, Timur Lenk ( cunoscut și ca Tamerlan sau Timur cel Șchiop) – născut în 1336 și decedat în 1405 – s-a bucurat de aceeași faimă. Și el a întemeiat un imperiu, cu capitala la Samarkand (azi Uzbekistan), întins „din vestul Chinei până la Marea Caspică, și din Pakistan până în Siria, însă și acest cuceritor era un „distrugător”, un diabolic: „Timur Lenk a distrus multe orașe antice, adevărate oaze de cultură și civilizație în acea vreme. În 1401, la cucerirea Bagdadului, a masacrat 20.000 de oameni.”
Timur Lenk este cunoscut în istorie ca „un cuceritor fără scrupule, care lasă să fie masacrată populația orașelor cucerite, numărul victimelor cifrându-se la sute de mii. În mod deosebit au fost masacre în rândurile popoarelor din India și Georgia, revoltele fiind înăbușite cu cruzime. La cucerirea orașului persan Isfahan, în anul 1387, au fost făcute 28 de movile din capetele prizonierilor, în număr de circa 70.000, sau în orașul Isfizar, unde, din ordinul său, au fost zidiți de vii două mii de oameni.”
Și sfârșitul acestuia n-a fost unul glorios: moare în 1405, „în urma unui exces alcoolic” și a fost înmormântat în Samarkand. „După moartea lui, imperiul s-a destrămat, statele de odinioară și-au redobândit independența”.
Șirul diabolicilor continuă, dar noi, ca într-o „mașină a timpului” sărim la epoca modernă, când luptele se duceau sau se duc în alte condiții, cu alte arme și în altă manieră, însă invadatorii se caracterizează prin aceeași cruzime și sete de putere. Doi dintre acestea ne atrag atenția în mod deosebit: Hitler și Putin.
Știm cu toții cum a început Al Doilea Război Mondial, un război global, la care au participat mai mult de 100 de milioane de oameni din peste 30 de țări, și în urma căruia au murit „între 50 și 85 de milioane” de oameni (cf. Wikipedia) și au avut loc distrugeri inimaginabile. Și acest război a început cu o invazie, la 1 septembrie 1939, când Germania Nazistă a atacat prin surprindere Polonia. Fără a insista asupra detaliilor istorice, dorim totuși să punctăm câteva evenimente importante care au avut efecte șocante asupra Europei și a întregii lumi: Holocaustul, în care au fost uciși circa 11 milioane de oameni; aruncarea de către americani a două bombe atomice asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, pentru a determina Japonia să capituleze; și Pactul Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939, prin care „Germania și Uniunea Sovietică au divizat și anexat teritoriile vecinilor lor europeni, Polonia, Finlanda, România și Statele Baltice”.
La 8 mai 1945, după „o invazie a Germaniei de către Aliații Occidentali și Uniunea Sovietică, care a culminat cu capturarea Berlinului”, Germania a trebuit să capituleze. La 15 august 1945 a capitulat și Japonia, fapt ce a marcat victoria totală a Aliaților. „Al Doilea Război Mondial a modificat alinierea politică și structura socială a lumii”. Hitler s-a sinucis în buncărul său, lăsând ca amintire posterității grozăvii greu de imaginat.
Odată cu înființarea Organizației Națiunilor Unite (ONU) cu scopul de a promova cooperarea internațională și a preveni conflictele viitoare, omenirea a devenit mai conștientă de pericolele pe care le aduc războaiele.
Și au urmat 70 de ani de relativă pace mondială până de curând, când, în februarie 2022 un al cuceritor, care vrea să schimbe ordinea mondială, a invadat Ucraina și a dezlănțuit din nou iadul pe pământ.
Știm cu toții ceea ce se întâmplă acum, în timpul războiului ruso-ucrainean, și influența lui nefastă asupra lumii, dar nu știm care va fi sfârșitul. Totuși viața ne arată că oricât de invincibile par aceste personaje, până la urmă nimeni nu scapă de pedeapsa divină, căci nu poți culege decât ceea ce ai semănat…
Ne dorim cu toții liniștea și pacea pe pământ și nu trebuie să cedăm în fața terorii!
Mihai Trifoi
