E o după-amiază de noiembrie, miercuri 13… Un 13 cu o mică surpriză. E destul de frig, înnorat și traversez fugitiv platoul din fața Palatului Administrativ din Miercurea Ciuc.
Curând, un pachețel sigilat îmi atrage atenția, dar îmi continui drumul. Mă răzgândesc repede și mă întorc să văd despre ce e vorba. Nu de alta, dar e curiozitatea și faptul că părea lăsat cu intenție.
Prin ambalaj zăresc un mic obiect, ca o piatră pictată, și un bilețel. Deja pot intui despre ce e vorba, așa că îl iau cu mine. Când îl deschid văd o pietricică pictată, care pe o parte are desenată o tulpină cu flori roșii, iar pe verso mesajul „Szep napot neked!”, scris de mână.
Bilețelul are pe o parte un mesaj imprimat cu câteva instrucțiuni care mă trimit pe grupul de Facebook Kavicsok Neked szeretettel, unde putem descoperi mai multe astfel de întâmplări. Jos găsesc semnătura persoanei care vrea să-mi ofere un zâmbet, iar pe verso, mesajul ei scris pentru mine.
Mesajul de întâmpinare de pe grup subliniază că scopul acestui demers „este să punem un mic zâmbet pe chipul semenilor noștri, care ne zâmbesc înapoi cu un răspuns. (…) Dacă ești un găsitor și găsești mai multe pietricele, gândește-te și la altcineva! Nu le lua pe toate!”.
Poate că aceste pachețele nu sunt găsite de oricine. Pentru a le găsi trebuie să fii atent și prezent, să observi ce se întâmplă în jurul tău atunci când treci în grabă pe stradă. Nu le poți găsi dacă ești prea cufundat în gânduri sau în telefon…
Tare drăguță inițiativa, de preluat, de multiplicat, de dat mai departe și de arătat că nu e deloc greu să dăruiești o mică bucurie sinceră. Adesea chiar nu costă nimic, dar poate însemna mult. Acesta e motivul pentru care am vrut să povestesc mica întâmplare.
Destinatar pachețel,
Cosmina M Oltean