Numele jurnalistului Ioan Negulici este cunoscut și asociat în mintea noastră, a covăsnenilor, cu existența cotidianului, cu îndelungă viață, „Cuvântul nou”. Cât timp a trudit la „Cuvântul nou” – să tot fie vreo patruzeci de ani – Ioan Negulici a fost un valoros jurnalist. De curând am constatat că Ioan Negulici este și un important editor. Avem în vedere volumul „Scrieri alese” de I.Șt. Bogza, ediție îngrijită de Ioan Negulici, Editura Ecran Magazin, Brașov, 2014, 159 p.
Aflăm din „Cuvânt înainte”, semnat „Promoția CII (1959)”, că autorul I.Șt. Bogza (pseudonim), cu numele real Ioan Stoian (1905- 1980) a fost profesor de limba și literatura română la prestigiosul liceu brașovean „Andrei Șaguna”. Mai mult, această carte „se dorește a fi un gest de noblețe” al promoției CII (1959) față de profesorul lor. Este un gest absolut neobișnuit, cunoscându-se faptul că, în general, promoțiile liceelor nu sunt preocupate de a publica vreo operă, vreo lucrare a profesorilor lor. Totuși, pentru foștii absolvenți șagunieni din promoția CII a anului 1959 „a fost posibil acest gest, deoarece ideea de unire, de prietenie adevărată, de respect, s-a perpetuat în timp, ne-a adus an de an mai aproape unul de altul, ne-a întărit convingerea că profesorii pe care i-am avut trebuie să aibă din partea noastră mereu aceeași stimă. Să-i simțim aproape de cugetul și inima noastră” (p. 3). Lăudabil gest!
Prefața, semnată Ioan Negulici, cu titlul „I.Șt. Bogza – un scriitor uitat pe nedrept”, evidențiază cu har, cu mândrie și cu dragoste, activitatea literară a scriitorului I.Șt. Bogza, cel ce a fost profesorul Ioan Stoian, de la care familia păstrează manuscrie ce încă nu au văzut lumina tiparului.
Scriitorul I.Șt. Bogza a debutat, în anul 1924, în revista „Analele Râmnicului”, cu pseudonimul pe care-l va păstra toată viața. Colaborările la cunoscuta revistă bucureșteană „Grai și suflet” (1922-1938), condusă de Ov. Densusianu, sunt notabile, prin publicarea unor studii ce-i atestă preocupările serioase pentru creația folclorică.
I.Șt. Bogza a scris cu pasiune și devoțiune în mai multe genuri literare și și-a publicat creațiile în revistele vremii, precum „Gazeta Ciucului”, „ . . Opinia”, „Prutul”, „Brazda”, „Însemnări ieșene”, „Bilete de papagal”, „Epigrama”, „Magazin”, „Urzica”, „Drum nou”, „Tribuna”. Genul său forte a fost epigrama, căreia i-a dat o sugestivă definiție: „O epigramă perspicace / Te gâdilă pe unde-ți place, / Și-n versul ultim, cu candoare, / Ea te lovește und-te doare.”
Volumul prezentat este o antologie sau o carte-sinteză cuprinzând partea cea mai aleasă a creațiilor scriitorului I. Șt. Bogza, inclusiv manuscrise, asupra cărora s-au aplecat cu pasiune foștii elevi Ilie Rău, Mihai Caracada, Mircea Vlădoiu, Ion Baboie și Ioan Negulici, oferind cititorilor o carte interesantă, plină de aduceri aminte șlefuite pe gustul celor care, în primul rând, se înfrățesc cu ironia și umorul sănătos. Acestea domină paginile volumului de „Scrieri alese” al lui I.Șt. Bogza.
„Epigrame”, „Madrigale”, „Cătrănițe”, „Bahice”, „Catrene de inspirație folclorică”, „Alegorice”, „Strigăturile – mijloace artistice”, „O șezătoare de altădată”, „Fabule”, „Schițe de ieri, de alaltăieri”, „Marțial – epigrame (traduceri)” – toate reprezintă titlurile capitolelor cărții, totodată un reper în orientarea cititorilor. Ne-au atras atenția madrigalele, remarcând asemănarea cu epigramele, dar „Epigrama-nțeapă fin, / Madrigalul te mângâie, / Epigrama-i cu venin”(p. 33). În madrigalul „Geo Bogza”, exigența față de propria persoană și malițiozitatea sunt evidente: „E tizul meu prestigios, / Dar el e sus și eu sunt jos: / El sus cu scrieri epocale, / Eu jos mă țin de madrigale” (p. 41).
Ce sunt „Cătrănițele”? Ne spune autorul: „Din proverbe inspirate / Și-n catrene prelucrate” (p.45). Sunt 75 de catrene numerotate, aranjate după o anume temă sau aceeași temă ce trece dintr-un catren la altul, însă privită dintr-o altă ipostază. Umorul amar și incisiv este prezent: „Bobocul stă și se socoate, / Cu mintea lui așa isteață: / Cum s-o învețe el pe rață / Pe-ntinsul lacului să-noate” (p. 51).
O serie importantă de epigrame și parodii au în vedere pe mulți dintre scriitorii noștri clasici. În „Bahice”, nu puteau lipsi versuri închinate lui Păstorel Teodoreanu, mare epigramist, dar și mare iubitor de vin bun. Redăm doar un catren din cele dedicate lui Păstorel: „Beau și mă rog în chip și fel / Dă-mi, Doamne, după gândul meu, / Doar spiritul lui Păstorel, / Că setea lui o am și eu” (p. 65).
„Catrenele de inspirație folclorică” nu sunt originale, ci, declară autorul, într-un „Argument” al capitolului, sunt „izvorâte dintr-o strânsă colaborare cu creatorii populari anonimi din trecut” (p. 71) ce erau întotdeauna scumpi la vorbă, spunând tot ce aveau de spus în două vorbe: „Nu-i pom fără uscături, / Munte fără surpături, / Viață fără supărări, / Dragoste fără oftări” (p. 74).
Nu ne-am propus să ne oprim asupra fiecărui capitol al volumului, totuși mai amintim pe cel despre strigături, un adevărat studiu de cercetare literar-folclorică. De ce și strigături la I. Șt. Bogza? Pentru că „Strigătura, copilă din flori, / îmbrăcată simplu în straie țărănești, / albe și curate, poate sta alături de / epigramă, sora ei de la oraș” (p. 89).
Menționăm, în încheiere, impresia deosebit de plăcută privind realizarea grafică a volumului „Scrieri alese”, prezentarea paginilor de titlul al capitolelor și coperta concepute de Alexandru Iacubovici. Catrenul de pe ultima copertă: „Dom* Profesor ne vrăja / Când la clasă ne vorbea / Ne-amintim și-acum, târziu, / Văzând cât e-n scris de viu” ar putea fi considerat un fel de concluzie a cititorului, după lectura cărții. Considerăm că volumul ar fi putut beneficia de o descriere CIP din partea editurii, atât de valoroasă pentru catalogarea în cadrul Bibliotecii Naționale a României.
Desigur profesorul Ioan Stoian, aflat acum în cuprinzătoarea împărăție a stelelor, trimite, pe o rază strălucitoare, mulțumirile sale adresate foștilor elevi și tuturor celor care au contribuit la apariția volumului său postum „Scrieri alese”, cuprinzând creații literare cu reale calități artistice și morale – un volum demn de expus în vitrina Colegiului „Andrei Șaguna” din Brașov, alături de cărțile scrise, de-a lungul anilor, de prestigioși dascăli ai liceului.
Luminița CORNEA
