Blocuri elegante, trafic intens în Bejingul de azi
Note de călătorie în China (3). Bejing, cunoscut zeci de ani cu numele occidentalizat Pekin, a fost şi a rămas o adevărată metropolă. Capitala Chinei este un megalopolis ce impune respect şi admiraţie. O ştiam ca o oază de verdeaţă, plină de vestigii, împietrită în timp. Nu credeam că se va metamorfoza în asemenea chip, încât să nu o mai recunosc după trei decenii. Dintr-o uriaşă aglomerare umană cu aer semifeudal, plină de bicilişti, s-a transformat ca prin minune într-un city cosmopolit, ce degajă un puternic aer occidental. Cine ar fi crezut?
Metamorfoză greu de anticipat
Dacă aş fi revăzut recent doar reperele tradiţionale ale vechiului Bejing – Porţile istorice, Oraşul Interzis, Palatele Imperiale, Piaţa Tien An Men, Templul Cerului, Mormintele Dinastiei Ming, pagodele, Zidul Chinezesc, parcurile etc – da, ştiam unde mă aflu. Însă plecând de la ultra-modernul Aeroport Internaţional şi trecând pe bulevardele înţesate de maşini şi flancate de “sky scrapers”, m-am crezut la New York sau Toronto!
Noua înfăţişare a Capitalei celui mai mare stat ca populaţie de pe Terra şi al doilea ca potenţial economic, m-a uimit, fiindu-mi imposibil să o recunosc, deşi o vizitasem pe îndelete cu mulţi ani în urmă şi credeam că o ştiu binişor.
Cum a fost posibilă o asemenea metamorfoză?
Schimbări profunde
Totul s-a schimbat. Totul străluceşte. Infrastructura s-a modernizat. Vechile “cartiere muncitoreşti” au fost puse la pământ, apărând imobile luxoase, elegante. În jur sunt doar zgârie nori ca în America, hipermarket-uri, office-uri uriaşe, muzee, săli de concerte, restaurante, hoteluri, sedii de firme transnaţionale. Nu mai amintesc de largile artere de circulaţie. Chit că au câte patru-cinci şi chiar şase benzi, deja nu mai fac faţă, fiind sufocate de puzderia autoturismelor nou-nouţe, autocarelor cu turişti, mopedelor.
Unde au dispărut milioanele de biciclete, ce reprezentau imaginea Chinei de pe timpul „Great Leader-ului Mao”?
Gigantica ţară-unicat, ce performează uimitor cu cele două sisteme politice antagonice ale sale, are acum o Capitală pe măsură. Reţineţi: împreună cu suburbiile numără mai mulţi locuitori decât toată… România lui 2012. E drept, că în cazul nostru ultimul Recesământ precizează că suntem puţin peste 19 milioane!
Fortificaţii, porţi tradiţionale, pagode, parcuri…
Horia C. Deliu lângă o pagodă din Beijing
Marele oraş se află în partea de Nord-Est a Chinei, de unde provine şi denumirea sa. Bejing înseamnă „Capitala Nordului”. Este ca mărime al treilea municipiu din ţară, fiind devansat de giganticul Shanghai şi de mai puţin cunoscutul Chongqing, metropola reprezentativă cunoscând o adevărată explozie urbanistică încă dinaintea Jocurilor Olimpice din 2008.
Câteva ar fi obiectivele pe care nici un vizitator, chiar grăbit, nu are voie să le rateze. Punctul Zero a rămas, în continuare, Piaţa Tien An Men (în traducere “Poarta Păcii Cereşti”), cea mai mare agoră din lume. De acolo pornesc drumurile spre destinaţiile principale, pe care turiştii le iau cu asalt.
Popasuri obligatorii
Primul popas, de cel puţin o jumătate de zi, trebuie făcut în “Oraşul Interzis”, aflat pe una dintre laturile imensului spaţiu public, cu al său fastuos Palat de Vară. Urmează albastrul Templu al Cerului, apoi Observatorul antic destinat supraveghierii militare, construit în timpul lui Kublai Khan acum peste 1000 de ani. Nu se pot neglija nici Porţile tradiţionale, Turnurile Clopotului şi Tobei construite începând din anul 1400. Idem se impun admirate Templul Norilor de Azur, Vila Prinţul Gong, Pavilionul Paradisului cu vestitul Palat al Abstinenţei, locul unde împărătesele petreceau noaptea dinaintea ritualurilor de sacrificii. Să nu uităm nici de minunatele spaţii verzi, amenajate în stil asiatic, cum ar fi Parcul Beihai, un loc frecventat de împăraţi şi suita lor, Pavilionul celor Cinci Dragoni, Grădinile Botanice.
Obiective celebre din zonele limitrofe
Nu departe de Bejing se poate vizita Complexul funerar al celor 13 împăraţi Ming. Sunt morminte celebre aflate într-o zonă pitorească, la poalele munţilor, beneficiind de o vegetaţie luxuriantă. Însă atracţia irezistibilă o constituie fără doar şi poate Marele Zid Chinezesc. Cine n-ar vrea să pună piciorul pe singura construcţie făcută de om, care se vede de pe Lună?
La numai 50 de km. de Capitală se află aşa-numita Secţiune Badaling a uriaşei fortificaţii antice ce şerpuieşte pe nu mai puţin de 6.350 km. (Fireşte, acest obiectiv necesită un episod special al notelor noastre de drumeţie, încât vom reveni). Să mai precizăm că monumentalul Zid se întinde de la Pacific până în Asia Centrală, capătul său pierzându-se undeva, în fostele republici ale URSS.
Templul albastru al Cerului
Tot în suburbii se află vestitul Pod al lui Marco Polo, vestitul navigator veneţian din secolul al XIII-lea. Personal am fost încântat să admir această bijuterie arhitectonică de mici dimensiuni durată peste Râul Yongding – cel mai vechi pod de piatră din vecinătatea Beijingului. L-am traversat şi l-am imortalizat cu ocazia primei vizite în Orientul Îndepărtat, drept omagiu adus marelui călător antic, un model de pelerin pentru subsemnatul.
Cei ce au timp de hoinăreală pot admira şi Moscheea Niujie, ce se întinde pe o suprafaţă de 6000 metri pătraţi, una dintre cele mai cunoscute din lume, construită în anul 996. Ea face parte din tezaurul cultural musulman mondial, adăpostind mai multe morminte ale emisarilor sosiţi cu sute de ani în urmă în Asia pentru a propăvădui islamismul. În străvechiul lăcaş de cult se găsesc câteva cópii vechi de trei sute de ani ale Coranului.
Tradiţie şi modernism
Obelisc în Piaţa Tien An Men
Ştiţi cum s-ar putea caracteriza în două cuvinte imaginea de astăzi a bătrânei urbe asiatice la care ne referim? Tradiţie şi modernism. Construcţia sa a început în urmă cu 600 de ani. O bună parte a fost clădită între anii 1417 şi 1420 pe timpul împăratului Chengzu, ce aparţinea Dinastiei Ming. Au extins-o şi înfrumuseţat-o următorii 24 de conducători, socotiţi “Fii ai Cerului”, suverani inclusiv din cealaltă Dinastie celebră, Qing.
În centrul-centrului au plasat “Oraşul interzis”; cea mai mare reşedinţă imperială de pe Glob, conservată perfect – o bijuterie arhitectonică uriaşă, unică în lume – având în total… 10.000 de camere! Şi când te gândeşti că maiestosul Palat Potala din Tibet avea “numai”… o mie de încăperi, după cum relatasem în precedentul Jurnal.
Ca atare, nu putem trece aşa uşor peste un subiect atât de amplu, astfel că îl vom dezbate într-un capitol separat. (Va urma)
Horia C. Deliu
