De-a lungul timpului multe miliarde de oameni și-au pus această întrebare. Și s-au dat miliarde de răspunsuri, și totuși, pacea mondială încă nu s-a instaurat pe planeta noastră sfârtecată și mutilată de nenumăratele războaie pe care ființele umane le-au purtat unele împotriva altora, în goana după pradă și putere.
Azi, pentru cititorii noștri am ales o altă opinie: un articol, în traducere din limba esperanto, cu acceptul autorului, a unui articol semnat de Ejnar R. Hjorth, cercetător al operei scriitorului filozof danez Martinus.
Martinus și-a întitulat întreaga operă Al Treilea Testament, considerând că, de fapt, opera sa poate fi percepută drept o „știință spirituală”, un alt mod de a gândi lumea, adică la nivel cosmic. De aceea creația filozofului mai este cunoscută și sub denumirea ”Cosmologia lui Martinus”. Autorul articolului, Ejnar R. Hjorth, probabil impresionat fiind de ceea ce se întâmplă acum între două țări, cândva surori, care în prezezent, din același motiv: lupta pentru pradă, putere și mărire, au devenit „dușmani de moarte”, răscolind trecutul dureros și îndreptându-se către un viitor incert. Dar, așa cum vom vedea în textul care urmează, acest lucru stă în firea oamenilor și nu se va schimba prea curând, căci din când în când instinctele animalice din om răbufnesc la suprafață:
[ Va fi vreodată pace pe pământ?
de Ejnar R. Hjorth
Răspunsul se află în Al Treilea Testament, unde Martinus explică planul pentru foarte lunga evoluție și soarta planetei. – Văzut din punctul de vedere cel mai înalt al Creatorului și într-o perspectivă eternă, – Planul, care arată că nimic nu este întâmplător și că pământul, – da, starea lumii întregi, – funcționează după un plan atotcuprinzător, care conduce la ideea că ”totul este foarte bine”.
(Următoarele gânduri sunt din „Al Treilea Testament”, cu citate din „Crearea păcii mondiale”.)
Conform celui de- „Al Treilea Testament”, evoluția macrocosmică a Pământului este următoarea:
- la „început”, Pământul era un glob de foc arzând precum soarele;
- după miliarde de ani, el a fost răcit devenind un glob rece, un regn mineral „mort”;
- după alte miliarde de ani, a apărut viața și în acest fel pătrunderea conștiinței în lumea fizică. La început ca „regn vegetal”, cu instinct și conștiință incipientă. Conștiința are „inerție”, ea continuă, însămânțează, se reîncarnează și crește;
- cu o conștiință mai mare și crescândă, au apărut animalele și regnul animal, unde egoismul stăpânește prin ucidere și luptă pentru existență;
- aici ne aflăm noi acum, – în evoluția inter-cosmică, și într-un regn animal unde noi încă suntem parțial ”animal” și parțial ”om”, care trăiește cu egoism, dominat de ”principiul ucigaș” și unde noi ne luptăm unul cu celălalt.
Multele boli pe care le suferă oamenii determină capacitatea umană sau compasiunea să se
dezvolte și să crească, dar nu atât și nu așa de repede la omul individual. De aceea omenirea este împărțită în două grupe, A și B:
- Cei care în timpul nostru sunt dominați de manierele mentale ”animale” și războinice, și
acest lucru este valabil pentru majoritatea omenirii. Ei cred că pentru a avea pace este vorba de a fi cel mai puternic, de a se înarma și a îngrozi ”dușmanul”. În timp ce, de exemplu, 60% cred că războiul este rezolvarea, toate „înțelegerile pentru pace” vor fi neluate în seamă, și ei din nou se vor pregăti de război, – și va fi război, – poate chiar război nuclear.
Acestea nu sunt perspective luminoase și mulți se tem. Dar acest lucru se întâmplă pentru că ei nu cunosc întregul plan divin atotcuprinzător –, că războiul nu înseamnă sfârșitul evoluției.
”Geniul omului nu este de a provoca o catastrofă în mod intenționat. Nici unul dintre lucrurile divine, aceasta însemnând procesele creatoare ale naturii, n-are dreptul de a înceta fără ca rezultatele lor finale să fie pentru bucuria și binecuvântarea ființelor vii”. (Martinus, Al Treilea Testament, ”Crearea Păcii Mondiale”, cap. 20, pag. 39)
- B) Al doilea și mai mic grup îl reprezintă oamenii pașnici. Acest grup este minoritar, dar este în creștere și evoluție.
Cum are loc evoluția? Ea se întâmplă deoarece capacitatea emoțională și atitudinea omenească cresc din cauza multor suferințe pe care le poartă fiecare război. Noi vedem cum se întâmplă acest fenomen, dar numai încet și după multe repetări, astfel că după suferința pe care omenirea a trăit-o în timpul Primului Război Mondial s-au născut gânduri și idei omenești noi, pentru a evita un alt război. A fost înființată Liga Națiunilor și s-au format multe organizații pentru pace. – Totuși, încă nu s-a putut păstra pacea și din nou a fost război.
După Al Doilea Război Mondial au apărut idei omenești noi, ca Națiunile Unite și alte asociații pașnice, care voiau pace, dar înțelegerile pentru pace nu ajută, dacă majoritatea încă are un mod de a gândi războinic. Ce se întâmplă deci după al 3-lea și al 4-lea război mondial? Bineînțeles, chiar mai multe idei și documente pentru pace zadarnice.
– Dar, lucrul cel mai important este că sunt din ce în ce mai mulți oameni iubitori. Din cauza suferințelor aduse de războaie, dezvoltarea sentimentului și compasiunii în cele din urmă va duce la faptul că majoritatea omenirii va fi alcătuită din oameni ai păcii. Ei vor fi experimentat destul războiul și suferința în viețile anterioare. În acest fel războiul se extermină pe el însuși. Industria militară nu va mai putea vinde arme. – Va fi pace pe pământ…]
Precizare: Conform ideilor lui Martinus, dacă vrem să fie pace pe pământ, trebuie să începem cu noi înșine, să devenim noi „oameni ai păcii”; cu cât vom fi mai mulți, cu atât mai mult scad șansele izbucnirii unui nou război. Din păcate, omenirea încă nu a ajuns în acel stadiu al evoluției care să-i permită evitarea războiului și suferinței. Printre noi încă există prea mulți „oameni ai războiului”, lipsa lor de compasiune și instinctul de a răni și ucide îi plasează mai degrabă în zona animalului de pradă decât a omului caritabil și sensibil la suferințele altora. De aceea pacea mondială va mai avea mult de așteptat până când pe pământ vor învinge omenia și moralitatea. Rămâne, așadar, datoria noastră, a fiecăruia, să ne schimbăm modul de a fi și să contribuim, după capacitățile noastre, la crearea păcii.
(Traducere și comentariu: Mihai Trifoi)
