. . 
Cine n-a auzit de bogata comună Şelimbăr, situată la doar 5 km de Sibiu? Atestată documentar încă din 1323, această unitate administrativă însumează circa 7.000 de locuitori şi în ea se desfăşoară diverse activităţi de interes comunitar, de la cele industriale, agricole şi zootehnice până la cele de comerţ şi agroturism, care aduc locuitorilor bunăstarea.
Această comună este cunoscută cel puţin din trei motive. În primul rând, din punct de vedere istoric, datorită Bătăliei de la Şelimber (1599) împotriva armatei conduse de Andrei Báthory, când în urma victoriei oştenilor lui Mihai Viteazul Transilvania este scoasă din „sistemul politic polon” (Wikipedia); în al doilea rând, că primarului acestei comune, Daniel Maricuţa, i s-a dus vestea că ar fi printre cei mai destoinici primari din ţară şi probabil nu degeaba; şi în al treilea rând, tot datorită primarului, pentru că în calitatea sa de şef al administraţiei locale a fost atât de priceput, încât acum se ocupă de el chiar şi procurorii de la DNA.
Într-un articol apărut în ziarul „Libertatea” nr. 8458/24 noiembrie 2015, semnat de Tudor Scutelnicu, referitor la vestitul primar, se spune: „Pe lângă dosarul în care este suspectat că a tranzacţionat ilegal zeci de terenuri şi a produs un prejudiciu de peste 100 de milioane de euro, primarul comunei sibiene Şelimbăr va răspunde acum la acuzaţii de corupţie mai vechi”. Ba într-un alt dosar deschis de procurorii DNA se afirmă „că au descoperit cea mai mare mită oferită în natură unui edil local. Este vorba de 61 de apartamente şi un autoturism BMWX6”, pe care acesta ar fi primit-o de la un dezvoltator al unui complex imobiliar în schimbul protecţiei. Interesantă ni se pare şi remarca din finalul articolului: „Surse oficiale afirmă că, pe lângă primar, ar putea răspunde penal şi cei care au clasat şi primul dosar de corupţie. Acuzaţiile sunt aceleaşi ca şi în dosarul deschis în octombrie de DNA”. Singura noastră remarcă cu referire la formularea „ar putea să răspundă” este că aceasta ar trebui schimbată în „trebuie să răspundă”, căci marile escrocherii nu se pot face fără sprijinul sau implicarea unor notabilităţi. Primarul ca primarul, cine lucrează cu mierea trebuie să-şi lingă degetele şi „Cine-mparte parte-şi face”, deci nu ne miră că s-a-nfruptat şi el din „fructul interzis” păcătuind, dar oare cei care aveau datoria să-l verifice nu sunt la fel de vinovaţi?! Aceştia ori au închis ochii ori şi-au luat şi ei o bucată din „partea leului”.
Auzi dumneata, mită de 61 de apartamente dintr-o mişcare de condei, într-o ţară sărăcită de astfel de indivizi, într-o ţară în care sute de mii de tineri proaspăt căsătoriţi s-ar simţi în al nouălea cer de fericire să primească chiar şi un singur apartament! Şi să mai zici că „Asta-i România, ce să-i faci?” Păi să-i faci! Dă-i jos din scaunele directoriale, schimbă-i, alungă-i, pune oameni cinstiţi în locul lor! Chiar atât de corupţi am devenit încât nu mai sunt oameni cinstiţi în România?! E greu de crezut.
Probabil că vor mai trece mulţi ani până când lucrurile se vor schimba în bine, dar pentru asta trebuie să existe iniţiativă şi voinţă, curaj şi perseverenţă, curajul de a duce schimbarea până la capăt! Când ghemul se încâlceşte, pentru a reînfăşura aţa trebuie să cauţi un capăt de care să tragi ca să ajungi la celălalt, dar la noi se pare că pisicile s-au jucat prea mult cu ghemul bunicii, iar acum este prea greu să-l mai descurci, şi azi-mâine Alegerile, precum lupul din povestea cu Scufiţa Roşie, iar bat lauşă. Dă Doamne să iasă bine măcar o dată!
Aveţi grijă de primari, “să nu calce în străchini”!
Mihai Trifoi
