Fără îndoială, poporul are dreptate: când pui lupii paznici la oi, aceștia vor duce turma unde vor ei, fără știrea ciobanilor, pentru a putea profita mai bine.
Mai pe înțeles a spus-o recent unul dintre politicienii noștri: „Cine stăpânește Petrom, stăpânește economia, poate influența politica țării”. Și acest lucru se dovedește mai ales azi, când a explodat cu adevărat „foamea de energie. Și, după cum se știe, în România cei care trag sforile (energiei) sunt cei de la OMV Petrom, pentru că Statul român a pierdut controlul, din moment ce compania austriacă are 51,01% acțiuni.
Cum s-a întâmplat acest lucru? Ar trebui întrebați cei care în perioada 2002-2004 au inițiat și finalizat procesul de privatizare a Societății Naționale a Petrolului (SNP) prin predarea ei companiei austriece OMV. În legătură cu acest subiect, sursa Wikipedia menționează: „În 2017, OMV Petrom, condus de Mariana Gheorghe, a fost implicată într-un scandal de evaziune fiscală. Procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) au pregătit un dosar referitor la eventuale fapte de evaziune fiscală și probleme legate de contractul de privatizare în urma căruia OMV a cumpărat Petrom”, așa că lucrurile nu sunt prea clare nici cu privatizările.
Cert este că OMV Petrom se alege cu profituri uriașe, și prin faptul că este „stăpân peste energie” (și nu numai) are și capacitatea de a influența forurile decizionale din politica României. Și atunci este firesc ca austriecii să aibă pe mai departe o atitudine de stăpâni și să considere țara noastră „o colonie”, iar Austria (Imperială, cum spunea cineva) să lupte pentru ca noi să nu fim primiți în spațiul Schengen, probabil considerând că este „mai profitabil” pentru ei așa.
Categoric, OMV Petrom a făcut multe investiții în România, dar toți ceilalți „cuceritori” care au invadat multe din țările asiatice, africane sau de pe alte continente, chiar dacă au investit în acele țări, au făcut peste tot același lucru: și-au impus întotdeauna propriile interese și au influențat politicile acelor țări pentru a-și împlini propriul scop: obținerea de profituri imense, în detrimentul populației din teritoriile cucerite.
Jocul murdar al celor două țări, Olanda și Austria, care ne blochează an de an intrarea în Schengen s-a văzut și în 8 decembrie 2022. La început a fost Olanda cu dreptul de veto, apoi, nemaiavând prea multe argumente, „i-a pasat mingea” Austriei ca „să dea golul”, în timp ce ceilalți jucători erau mai mult pe post de spectatori, cu zâmbete binevoitoare și vorbe mieroase i-au consolat pe bieții perdanți, adică pe români, cu veșnica promisiune: „Mai încercați, poate la anul…) și din 2011 o țin una și bună. Asta cam aduce a ipocrizie și nedreptate.
În acest context, este de înțeles nemulțumirea și reacția românilor. Oricum, prin gestul lor necugetat, austriecii „și-au aprins paie în cap”, cum se spune în popor, căci românii s-au cam săturat de ifosele de stăpâni ale acestor, am spune noi, invadatori economici, căci oamenii au început să se revolte și să caute forme de stopare a evoluției fenomenului. Nu mai poți să te porți cu mănuși cu cei care râd de tine.
Cum este posibil ca două țări din UE, care au o mulțime de firme și afaceri în România, de pe urma cărora au de câștigat miliarde, în loc să ne vrea „mai aproape” de ele, ne țin mereu la distanță, vorba dulăului din fabula lui Grigore Alexandrescu (Câinele și cățelul): „Adevărat vorbeam,/ Că nu iubesc mândria și că urăsc pe lei, / Că voi egalitate, dar nu pentru căței”. Poetul încheie cu o învățătură amară: „Acestea între noi adesea o vedem, / Și numai cu cei mari egalitate vrem.” Din păcate, acesta este un adevăr valabil și în zilele noastre, așa cum era și pe vremea lui Alexandrescu, Eminescu și a altor înaintași.
Și pentru că vorbim despre dreptate așa cum o văd ei, olandezilor și austriecilor, care se simt confortabil în „spațiul lor”, printre „egali”, li se potrivesc foarte bine și versurile lui Eminescu: „Spuneți-mi ce-i dreptatea? – Cei tari se îngrădiră/ Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi; /Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră/ Contra celor ce dînșii la lucru-i osândiră/ Și le subjugă munca vieții lor întregi. (Împărat și proletar)”
Veți spune poate, dragi cititori, că nu e vreme de poezie, însă, dacă reacțiile față de cele întâmplate nu vin „de sus”, atunci trebuie să vină „de jos”, fiecare cum poate, unul are o fermă cu mii de porci și, în semn de protest față de împotrivirea austriecilor, vrea să-și retragă banii de la băncile acestora, altul poate striga mai tare în Parlamentul României sau la Bruxelles, ori cei mai modești măcar au libertatea de a-și exprima opinia, chiar dacă aceasta este mai „poetică”. Totul este ca să nu rămânem pasivi în fața nedreptății. Cei care trăiesc aici, pe pământul patriei, printre noi și ne exploatează bogățiile trebuie să simtă și ei, cum s-ar spune, „pe pielea lor” ce înseamnă să fii nedrept. Nu poți să stai mereu cu capul plecat și cu mâna întinsă, odată tot trebuie să-ți ceri drepturile care ți se cuvin în urma muncii și strădaniei, și să fii tu stăpân în țara ta, nu alții, să-ți exploatezi tu bogățiile solului și subsolului, să te încălzești tu din lemnul dat de pădurile țării sau din gazul ori petrolul nostru, să-ți construiești singur drumurile și podurile, școlile și spitalele, și să nu mai aduci mereu pe alții, care vin și nu mai pleacă, căci aici e cald și bine.
Românii ar trebui să învețe să se gospodărească singuri și să facă bine ceea ce spun, ceea ce și-au asumat atunci când au intrat în horă (a UE), iar reprezentanții noștri ar trebui să fie mai înțelepți, mai uniți (indiferent de culoarea partinică) și mai incisivi în relațiile cu ceilalți când e vorba de interesele țării.
Mihai Trifoi
