După schimbarea de regim din 1989, majoritatea cetățenilor din România sperau și așteptau ca țara noastră să se dezvolte mai rapid și locuitorii ei să ducă un trai mai bun. Din nefericire, timpul care s-a scurs a dovedit că aceste vise nu s-au împlinit în totalitate, doar pentru o parte dintre ei, masa de lucru și de manevră (la alegeri) a continuat să se zbată în lipsuri și sărăcie, chiar dacă guvernele s-au succedat.
Evident, România a făcut multe progrese în unele domenii, însă în altele mai tatonează sau a rămas în urma țărilor înalt evoluate. Să luăm de pildă sectorul transporturi, nu pe autostrăzi, că nu prea avem, nici cel naval, că vechea flotă a dispărut în neant, dar cel feroviar, care în trecut funcționa cât de cât unitar, fiind socotit ca „a doua armată”, a cărei importanță devine „strategică” în timp de război. Dar ce s-a ales de ea după Revoluție?! Cum circulă azi trenurile în România (atunci când nu sar de pe șine) și cu ce viteză? De câte ore are nevoie un călător să ajungă de la București la Timișoara, Sighetu Marmației, Baia Mare sau Satu Mare?! Cum arată trenurile în Occident în comparație cu ale noastre și cu ce viteză se deplasează?!
Din istoricul CFR, rezultă că prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în 20 august 1854, care făcea legătura între Oravița (din Banat) și Baziaș, un port la Dunăre. Având o lungime de 62,5 km, era folosită pentru transportul cărbunilor, și abia începând cu 1 noiembrie 1856 a fost folosită și pentru transportul pasagerilor. Dar, cum în acel timp Banatul era parte a Imperiului Austriac, din 12 ianuarie 1855 această linie a fost administrată de Căile Ferate Austriece. Pe măsură ce începeau să se înființeze și alte linii de căi ferate în provinciile românești, abia în 1880 ia ființă Căile Ferate Române, ca instituție oficială menită să le administreze. Azi ne aflăm în anul 2022 și ar fi interesant să aflăm cu ce viteză se deplasau primele trenuri de transport pasageri, pentru a vedea cât am progresat în cei 166 de ani scurși de la acea dată.
Desigur, pentru a vedea progresul, trebuie să avem termeni de comparație nu doar prin raportare la noi înșine, ci și la ceilalți, adică la alte țări. Pentru aceasta, am ales Japonia. Și pentru ca autorul acestui comentariu să nu fie criticat ca necunoscător în domeniu, dă cuvântul specialiștilor, recurgând la traducerea unui articol (La plej rapida trajno de István Gulyás) apărut în Buletinul Informativ „Lumea Feroviară Ungară Nr. 4/ 2021, o revistă a Mișcării Esperantiste Feroviare din Ungaria:
La plej rapida trajno / Cel mai rapid tren
„Cel mai rapid tren din lume este în Japonia. Acesta este LO-Maglev. Viteza acestuia atinge 603 km/oră. Comparând această rapiditate cu viteza unui avion de talie medie – 550 km/oră – trenul LO-Maglev câștigă. Viteza acestui tren nu este cea maximă, deoarece cu ocazia unor călătorii de probă experimentale s-a măsurat mai mult de 1000 km/h. Aceste trenuri sunt trenuri cu levitație magnetică, care nu au contact cu șinele în timpul deplasării, ci numai atunci când se opresc. Mișcările acestora sunt dirijate de câmpul electromagnetic.
Evoluția trenurilor cu levitație magnetică a început deja în anii șaptezeci ai secolului XX. De atunci în multe țări au progresat experimentele, și cele mai dătătoare de speranță rezultate s-au atins în Japonia, China și Germania. Chiar în China, în metropola Shanghai, de aproape 20 de ani funcționează prima cale ferată magnetică din lume, între Aeroportul Internațional Pudong din Shanghai și stația de cale ferată Longyan-glu. Lungimea liniei este de aproape 30 de km, rapiditatea proiectată a ajuns la 505 km/h, viteza de deplasare este de 430 km/h. Durata deplasării între cele două stații finale este de 7 minute. Investiția totală a fost de 9 miliarde de Yuani.
În anul 2006, în China (Shanghai) a avut loc Al 58-lea Congres IFEF (Federația Internațională a Feroviarilor Esperantiști). În timpul congresului, participanții – între care și eu – am vizitat acel tren cu levitație magnetică, unde am primit o informare detaliată și explicația directorului trenului despre funcționarea trenului cu levitație magnetică. El a vorbit despre tren, despre economie și despre viitorul trenului. După aceea noi am călătorit cu acel tren cu levitație magnetică, care a fost o trăire de tăiat respirația, puțin chiar de speriat. Viteza era de 431 km/h.
Eu remarc că Japonia plănuiește producția în masă a acestor trenuri începând din 2027. Pentru aceasta, japonezii trebuie să renoveze toate liniile de cale ferată din Japonia. Cea mai mare atenție trebuie s-o acorde tunelurilor, pentru că acele trenuri necesită un gol continuu, a cărui realizare este complicată și costisitoare. Dacă noi examinăm circumstanțele și posibilitățile din Europa, pentru a efectua același program de dezvoltare, trebuie să spunem că în Europa putem aștepta încă mult timp astfel de planuri. Totuși, acest lucru nou în „drumul de fier” arată că viitorul traficului va fi al căii ferate.” (István Gulyás)
[ Comentariu introductiv și traducere din Esperanto: Mihai Trifoi]
