. . Foto: Silviu M.d.C
Dintotdeauna oamenii şi-au dorit să fie sănătoşi şi să trăiască mai mult, însă vicisitudinile vieţii, necunoaşterea legilor naturii, pătrunderea trepidantă a progresului tehnic în societăţile umane, stresul cotidian şi neglijarea influenţei mediului înconjurător l-au îndepărtat mereu pe om de visul lui.
Cu toate acestea, au existat şi există şi azi mulţi cugetători, înţelepţi şi oameni de ştiinţă care, preocupaţi de această temă, recomandă o apropiere de natura binefăcătoare şi de revenire la stilul de viaţă tradiţional în care omul trăieşte în armonie cu natura.
Gândindu-ne că acest subiect i-ar putea interesa pe mulţi dintre cititorii noştri, vom reda, în traducere din esperanto, un articol apărut într-o publicaţie periodică pe internet cu titlul „Un oraş nou”.
[„Pentru a îmbunătăţi sănătatea, se revine din ce în ce mai des la realizările vechii medicini, dar şi la cea din ţări şi culturi îndepărtate, ca cea din China. Acolo coexistă patru religii principale: taoismul, confucianismul, budismul şi creştinismul. Două dintre ele (taoismul şi confucianismul) s-au născut cu milenii în urmă în civilizaţia chineză – una dintre cele mai vechi în istoria omenirii. De fapt, ele amândouă nu sunt doar religii, ci şi sisteme socio-filozofice. După cum ne informează unii istorici, primele izvoare ale taoismului au apărut în urmă cu mai bine de 5.000 de ani. Taoismul ca mod de viaţă a fost definit de filozoful şi poetul Lao Tsi (Lao Zi) care a trăit în secolul al VI-lea î.Hr.. După concepţia lui, acel sistem a fost numit „Cale spre o viaţă lungă” care constă în echilibru, completitudine şi armonie.
A urma acea cale înseamnă a trăi fără împotrivire – după curgerea naturii. Acest lucru este exprimat de două cuvinte: wu, wei (cu sensurile: wu = „fără” sau „a nu avea” şi wei = „a acţiona”, „a controla”. În traducere, aceasta însemnând a trăi o viaţă liniştită, fără întâmplări stresante abrupte sau, puţin paradoxal, „a acţiona fără acţiune”, adică fără prea mare efort. Pentru aceasta se foloseşte metafora apei care se adaptează la forma recipientului în care se găseşte. Apa întotdeauna curge spre locuri mai puţin înalte şi, cu toate că ea este moale şi cedătoare, ea atinge cu răbdare destinaţia sa firească. Omul, de asemenea, poate practica „activitatea fără efort”.
Pentru a ne apropia de acest concept, prima treaptă este de a face doar ceea ce trebuie să fie făcut. Prin aplicarea acestui principiu, omul economiseşte mult timp, se concentrează numai asupra celor mai importante lucruri şi se eliberează de banalităţi. Acesta este un mod de a acţiona fără efort şi de a atinge scopul în mod firesc. Corpul nostru este căminul vieţii: în el locuiesc mintea şi spiritul nostru, care imprimă o direcţie şi un scop vieţii noastre. De aceea, în colaborare cu mintea şi spiritul, corpul are o capacitate minunată de a se vindeca. Un om îşi poate întări sănătatea şi starea de bine când se concentrează asupra centrului său – spiritul (creştinii spun: sufletul).
Este chiar un lucru valoros faptul de a ne îngriji sănătatea şi de a o lega de mediul natural, prin adaptarea la ritmul anotimpurilor. În acest fel noi vom face să progreseze curgerea constantă a energiei vieţii (qi) şi a sângelui proaspăt, îmbogăţit de exigen. Deloc surprinzător este şi faptul că ştiinţele medicale moderne confirmă că, de exemplu, dimineaţa devreme este un timp foarte potrivit pentru gimnastică, plimbări, etc. Curând după răsăritul soarelui, aerul este cel mai bun pentru sănătatea noastră: curat şi bogat în oxigen.
Medicii recomandă să petrecem în fiecare an chiar şi câteva zile pe malul mării, pentru că acolo aerul conţine mult iod. Alte experienţe ne învaţă că aerul într-o pădure de pini devine foarte profitabil pentru sănătate mai ales după furtună, deoarece atunci pinii eliberează uleiuri volatile care sunt folositoare pentru sistemul respirator. E posibil ca un astfel de aer dătător de energie să explice mai simplu occidentalilor noţiunea orientală a lui qi…
Acestea sunt doar câteva exemple despre felul în care natura influenţează sănătatea noastră. Din păcate, omul modern trăieşte în singurătate pentru că este alungat din mediul său natural. Totuşi, vrând-nevrând, corpul omenesc este o miniatură a cosmosului. De aceea sănătatea şi viaţa lungă pot fi cultivate numai în armonie cu ritmurile naturii. Graba haotică distruge sănătatea noastră. Observaţi cu atenţie ciclurile voastre zilnice şi atunci veţi învăţa cum să „citiţi” stările voastre energetice: la ce oră puteţi activa cel mai bine şi când corpul şi mintea voastră au nevoie de odihnă.
Prin urmare, veţi descoperi de asemenea ce este trebuitor pentru o sănătate mai bună. Dacă noi suntem rupţi de rădăcinile noastre: de mediul natural şi de ceilalţi oameni, atunci noi devenim mai slabi, forţele imune scad şi bolile ne atacă mai des. Înţelepţii taoişti erau foarte pricepuţi observatori ai naturii. Ei ştiau cum să folosească diverse ierburi şi se uitau pe care plante le mănâncă animalele după o rănire sau în timpul unei boli.
Eficacitatea medicinii chineze este cunoscută prin faptul că ea se concentrează nu numai asupra tratamentului, ci mai ales spre evitarea bolilor. Conform unui astfel de punct de vedere, pentru sănătatea noastră este foarte important stilul de viaţă. În China antică, medicul prescria produse din plante, pentru ca ele să ajute sănătatea. Dacă totuşi pacientul s-ar fi îmbolnăvit şi ar fi trebuit să revină – atunci a doua vizită era gratuită. Acest lucru pare logic, deoarece dacă medicul îşi îndeplineşte bine sarcina, următoarea vizită n-ar mai fi necesară.
Viaţa implică mişcare. Pentru păstrarea flexibilităţii corpului, noi trebuie să facem în fiecare zi mişcare de bună calitate. Orice lucru rigid şi blocat – se va vesteji şi va muri. Orice lucru flexibil şi fluent – tinde să crească.
O astfel de zicere poate fi găsită în cartea antică chineză „Tao Te Ching” (Daodejing, în limba română: „Cartea Căii şi Virtuţii”). Este foarte greu să ţii la înălţime spiritul când eşti bolnav, deprimat sau lipsit de energie. Dacă energia cade, este blocată sau stagnează în vreun organ – atunci începe să şchiopăteze echilibrul şi apar perturbaţii.
Una dintre trăsăturile minunate ale vieţii este procesul respiraţiei. A respira înseamnă a trăi. Începând cu secolul trecut, creşte interesul pentru legăturile între respiraţie, sănătate şi starea mentală. Pentru a inspira profund, mai întâi trebuie goliţi plămânii complet, inclusiv partea lor inferioară. O respiraţie naturală şi plină are loc când abdomenul nostru se lărgeşte şi, în timpul expirării, el se retrage. Când devenim conştienţi de importanţa respiraţiei pline şi regulate, noi regăsim mai uşor ritmul şi descoperim puterea noastră internă de vindecare.
În acest fel se manifestă forţa vieţii. Dar, din păcate, majoritatea oamenilor respiră mai puţin profund, folosind numai jumătatea superioară a plămânilor. Dacă acesta devine un obicei, atunci sistemul cardiovascular, inima, creierul şi celelalte organe niciodată nu primesc întreaga cantitate de oxigen.
Încercaţi deci, măcar din timp în timp, să recunoaşteţi cât de mare muncă face inima voastră când pompează sângele prin toate venele corpului vostru, până la cele mai extreme celule. Îngrijiţi-vă de ea bine şi zâmbiţi în gând: „Mulţumesc, inima mea!” Autosugestia este, de asemenea, de ajutor pentru menţinerea unei sănătăţi bune.
Pentru a restabili energia vieţii, taoiştii ne sfătuiesc să începem prin exerciţii corporale uşoare. Când corpul se întăreşte, atunci el permite aplicarea unei practici mai rafinate. Prin urmare, prin gânduri şi emoţii, va fi mai uşor de ajuns la forţa spirituală.
În acest scop, s-au prelucrat o mulţime de exerciţii de gimnastică simple, numite chi gong. Aceasta nu este doar o metodă de a pune în mişcare corpul asemenea unui dans, în cercuri elegante. Prin corelarea mişcărilor cu respiraţii profunde şi relaxarea minţii, se întăreşte sistemul nostru respirator şi circulaţia sângelui. Aceasta uşurează curgerea energiei prin toate părţile corpului. Astăzi aceste exerciţii sunt aplicate şi în medicina modernă. Ele sunt benefice nu numai pentru păstrarea stării de bine şi a energiei vieţii, ci şi fortifică sistemul nostru imunitar sau, ca terapie, ele ajută contra diverselor boli sau întristări. Această cunoaştere devine în ultimul timp populară chiar în universităţi ca obiect de studiu a imunologiei preventive”].
[„De cele mai multe ori, bolile încep din anumite cauze. Ele pot fi cauzate de factori precum: lipsa energiei corporale şi slăbirea sistemului imunitar, de mediul înconjurător, de haos emoţional ori spiritual. De aceea, rolul fundamental îl au aici o hrană simplă şi naturală, un echilibru al emoţiilor şi capacitatea de a depăşi stresurile nervoase. Dacă suntem atenţi la sănătatea noastră înainte de a veni o boală, noi vom evita multe suferinţe. A vindeca o boală după ce ea ne-a atacat este asemănător cu săparea unei fântâni numai când ţi se face sete. Adesea oamenii tineri neglijează principiul unui stil de viaţă sănătos şi când îmbătrânesc – este deja prea târziu să profite de energia vitală din trecut. De aceea, nu întârziaţi să vă îngrijiţi de sănătatea voastră înainte de timpul în care veţi deveni bolnav. Începeţi acest lucru cât mai devreme posibil, chiar când sunteţi sănătos, pentru că în acest fel este mult mai uşor a păstra o sănătate bună pentru următorii ani.
Multe din aşa-numitele probleme îşi au originea în mintea noastră. Acestea sunt grijile noastre absorbante şi temerile pentru viitor, agăţarea noastră obsesivă de nedreptăţile din trecut, constanta noastră analiză a tuturor aspectelor vieţii – iată cauzele frecvente ale supărărilor şi suferinţelor. A te elibbera de acestea înseamnă a-ţi rafina spiritul şi a te detaşa de obstacolele mentale. Iată explicaţia concisă a lui Lao-Zi: „Dacă eşti deprimat, tu trăieşti în trecut. Dacă eşti neliniştit, tu trăieşti în viitor. Dacă simţi pacea interioară, tu trăieşti în prezent – singurul timp real”. Atitudinea de a rămâne liniştit şi şi mereu pozitiv influenţează benefic energia şi sănătatea noastră. A te strădui cu nerăbdare pentru a deveni puternic, te va face slab. Dar când noi învăţăm cum să devenim relaxaţi şi maleabili – noi găsim puterea adevărată. De aceea taoismul sfătuieşte: linişteşte-te, rămâi calm. A te supăra din cauza unor probleme, nu le vei îndepărta. A trăi în trecut te îndepărtează de viaţa reală. A te teme de viitor înseamnă să devii deprimat şi să nu poţi folosi timpul prezent. Trăind într-un prezent continuu, tu le stăpâneşti pe amândouă: la fel trecutul ca şi viitorul.
Un echilibru polar complet
Pentru taoişti, universul este împărţit în două polarităţi: ying şi yang. În acest fel, toate elementele sunt împerecheate, unu îl completează pe celălalt şi ele amândouă cocreează echilibrul. Conştienţi de această interdependenţă, noi oamenii vom putea trăi în armonie cu universul (…).
Noi toţi avem emoţii, dar merită să ne amintim că aceste emoţii sunt, de fapt, stări ale energiei. Ele pot contribui la starea noastră de bine sau o pot epuiza. De aceea, evitaţi emoţiile extreme, mai ales la o vârstă mai înaintată. Cu toate că nu este uşor să stăpâneşti emoţiile, totuşi echilibrul emoţional este una din condiţiile esenţiale ale unei sănătăţi bune. Nimic nu drenează energia corpului atât de complet ca o explozie subită de emoţii. Şi nimic altceva nu poate întrerupe atât de abrupt funcţionarea armonioasă a organelor interne. Dar noi înşine putem folosi energia noastră corporală internă pentru a deveni mai lejeri, mai înţelepţi şi mai compătimitori.
Cheia pentru o sănătate bună este moderaţie în toate: la fel în activitatea fizică ca în viaţa emoţională. Nimic nu înrăutăţeşte mai mult decât a nu şti când nu ştii ce înseamnă „mai mult nu” (un bun exemplu este lăcomia de nestăvilit pentru multe proprietăţi). Un om care ştie când este suficient, va avea de toate îndestul.
Unul din secretele unei vieţi lungi este a nu face nimic exagerat. Practic, acest lucru înseamnă: a nu mânca prea mult, a nu dormi peste măsură, a nu face gimnastică prea rapid etc. Energia folosită fără înţelepciune cauzează epuizare şi, dacă este prea folosită în mod repetat timp îndelungat, scurtează viaţa.
A nu investi multă energie în emoţii în nicio situaţie stresantă ne ajută să învăţăm cum să nu fim un scav, ci un stăpân al emoţiilor noastre. O ecologie mentală liniştită şi gânduri senine ne ajută să folosim emoţiile pentru a crea o activitate şi a trăi mai bine. Echilibrul emoţiilor ne face capabili să rezistăm influenţelor negative din exterior. Pe de altă parte, dacă noi dăm posibilitatea ca alţi oameni să ne influenţeze des, drept rezultat noi nu vom ajunge niciodată la o independenţă emoţională, necesară pentru cultura mentală şi spirituală.
Mişcarea prea rapidă ruinează sănătatea şi ca urmare împiedică o bună realizare a planurilor noastre. Noi pierdem terenul şi echilibrul. Pentru a prelungi viaţa, taoiştii ne sfătuiesc să nu ne grăbim în toate. Oamenii care observă acest principiu sunt mai puternici în corp şi mai clari la minte; capacităţile lor auditivă şi vizuală funcţionează mai eficient. Ei nu-şi umple mintea cu prea multe griji şi se adaptează mai uşor la situaţii schimbătoare.
Festina lente („grăbeşte-te încet” – Înţeleptul se grăbeşte încet)
Aşadar, nu te grăbi, dragă Cititor – pentru a ordona meditativ gândurile, priveşte toate lucrurile de sus, după gravitatea lor şi într-o perspectivă îndepărtată. Lao-Zi ne aminteşte că „Natura nu se grăbeşte, dar le împlineşte pe toate după ritmurile sale proprii. Omul înţelept este acela care niciodată nu se grăbeşte şi totuşi le termină pe toate la timpul potrivit”. Mulţi au remarcat că anumite adevăruri fundamentale se repetă în diferite culturi şi în marile religii. Aşa cum aţi citit mai sus, o astfel de valoare universală este, între altele, iubirea în căsnicie, care înfloreşte între un bărbat şi o femeie pentru a fructifica minunat printr-o nouă viaţă a generaţiilor viitoare. Un alt adevăr de necombătut este legea eternă despre dispariţia tuturor, după anotimpurile succesive şi ritmurile naturii. În Grecia antică, foarte concis şi exact a fost exprimat acest lucru de filozoful Heraklit (540-480 î.Hr.) prin expresia: „Panta rei” (Toate curg). Aceasta înseamnă că lumea în care trăim se schimbă în mod constant. Acest lucru este confirmat şi de observarea naturii: ziua urmează după noapte, primăvara după iarnă, căldura după frig, bucuria după treisteţe etc. Grupul muzical australian „The Seekers” (Căutătorii) cântă despre aceasta în timpul recoltării strugurilor: https://www.youtube.com/watch?v=VRg9NkIdjVs
Cântecul „Turn, turn, turn…” a fost creat de Pete Seeger – una din figurile importante ale muzicii inspirate din popor (muzica folk). Textul lui se bazează pe versurile ecleziastului Kohelet, care a trăit în sec. al treilea î.Hr. Ele conţin meditaţii înţelepte despre viaţă, a cărei durată scurtă a înţeles-o foarte bine ecleziastul: „Vanitas vanitatum et omnia vanitas” (Deşertăciunea deşertăciunilor totul este deşertăciune). Seeger era doar puţin trecut de 30 de ani când a compus cântecul şi, în ciuda acestui fapt, el a fost un om plin de umor, care a trăit aproape 95 de ani”].
Traducere după două texte apărute în esperanto în numerele din decembrie 2015 şi februarie 2016 a Buletinului sociocultural al Mişcării Fokolar, cu titlul „Un oraş nou” şi deviza: „Unitate peste toate culturile”. Şi o spunem cu toată sinceritatea că nu cunoaştem mai multe informaţii despre sursă, dar unele articole care apar în acest buletin informativ ni se par foarte interesante, nu doar pentru noi, ci şi pentru cititorii noştri.
Aşadar, cei care citesc vor înţelege că sănătatea şi viaţa noastră depind în primul rând de stilul nostru de viaţă, de felul cum trăim în armonie sau dizarmonie cu natura, dar şi de modul cum privim lumea mereu schimbătoare în care trăim: cu optimism şi încredere sau cu pesimism şi tristeţe. Şi chiar dacă toţi ne ducem pe acelaşi drum, mai devreme sau mai târziu, este foarte important ce laşi în urma ta generaţiilor viitoare. Este important nu numai cum trăim, ci şi ceea ce facem ca semenii noştri să aibă o viaţă mai sigură şi mai frumoasă pe un pământ care ar trebui să fie o grădină înfloritoare în care cu toţii să-şi găsească un loc potrivit, dar care, din păcate, este o permanentă arenă de luptă, o luptă a orgoliilor alimentate de invidie, gelozie, lăcomie şi ură, o lume în care viaţa armonioasă şi fericită încă nu şi-a găsit locul ce i se cuvine. De aceea, în final urăm tuturor pământenilor viaţă lungă, multă înţelepciune şi fericire!
Mihai Trifoi
