. . 
Se apropie frumoasele sărbători de iarnă şi toţi oamenii ar trebui să se bucure, dar sunt şi mulţi care n-au niciun motiv s-o facă, pentru că întotdeauna vor exista fericiţi şi nefericiţi, stăpâni şi sclavi, prinţi şi cerşetori, criminali şi victime, sănătoşi şi bolnavi. Întrebarea este cum facem ca această lume nebună şi pestriţă să fie mai bună şi mai… la locul ei?
Există încă vechiul obicei, ce-i drept, acum foarte comercializat, ca de Moş Nicolae copiii să primească daruri care să-i bucure şi să le mângâie sufletul, iar la Crăciun primesc şi adulţii, căci şi ei trebuie să fie măcar pentru câteva clipe copii.
Din nefericire, în preajma acestor sărbători poporul nostru primeşte daruri neaşteptate, ba o revoluţie, ba o revoltă, ba un incendiu devastator, ba o schimbare de guvern şi altele asemănătoare, ceva mai puţin violente fizic, dar violente psihic.
Ultimele dintre aceste cadouri sunt “pensiile speciale”, dar nu pentru “cei de rând”, ci pentru parlamentari, primari, viceprimari şi câţi or mai fi, adică aleşii noştri îşi fac singuri cadouri. Dar când pe la unele posturi de televiziune, de altfel foarte audiate, se tot lansează zvonuri despre “starea de colaps” a sistemului de pensii, să vii tu cu o lege pentru atribuirea de “pensii speciale” numai unor anumite categorii, cele susţinute politic, aceasta ni se pare o măsură indecentă şi neavenită. De ce “speciale”?! Chiar şi această denumire trădează aroganţa, infatuarea şi dispreţul faţă de ceilalţi, faţă de plebe, adică: “Noi nu suntem ca voi, noi suntem speciali”.
Nimeni nu spune că problema nu trebuie rezolvată, şi există destui specialişti să o facă, dar nu în mod “special” şi nu făcându-ţi de sărbători cadou astfel de legi care sfidează bunul simţ în faţa celor care te-au ales, şi cărora le mai azvârli din timp în timp câte “un os de ros”, ca astfel să-i faci ocupaţi şi să le astupi gura. Cu alte cuvinte, ia să ne facem noi singuri nişte cadouri grase, ca să putem trăi ca boierii la anii de pensie! Şi vorba unui ministru mai nou: “În unele ţări mai sărace se poate trăi şi cu câţiva lei”. Păi, dacă aşa ne recomandă, atunci să încerce să trăiască şi dumneaei cu câţiva lei. Când ai n- proprietăţi, mulţime de locuinţe şi nenumărate conturi prin bănci, să faci astfel de recomandări celor care de-abia-şi duc zilele, ni se pare mai mult decât sfidător, adică o atitudine de prost gust, o totală lipsă de bun simţ.
Nu, Doamne fereşte, nu blamăm nici Parlamentul, nici Guvernul, dar văzând câţi “penali” au “produs” în ultimul sfert de veac cele mai importante instituţii ale statului, stăm şi ne întrebăm de ce ar trebui ca aceştia să fie “speciali”?! De ce n-ar fi “speciali” şi cei mulţi care muncesc din greu lună de lună ca să-i ţină pe aceştia în spinare şi să-i ajute să se îmbogăţească, să aibă putere, ca apoi ei să se creadă cu adevărat stăpânii prostimii, singurii “speciali”? Cum au păzit ei această ţară şi cum s-au îngrijit ca ea să prospere, astfel încât şi omul de rând să se simtă “special” în ţara lui, şi nu nevoit să-şi părăsească familia şi “să fugă” pe la străinii mai acatării, să-i slujească pe aceştia, în căutarea unui trai mai bun? Ce mai contează istoria noastră milenară, ce mai contează valorile noastre strămoşeşti? Şi unde se tot duc bogăţiile ţării, dacă poporul rămâne tot sărac? De ce intelectualii acestei ţări nu pot avea şi ei o pensie decentă, de cel puţin 2.000 de lei, pentru a-şi trăi bătrâneţile în mai multă siguranţă? De ce “specialii” noştri se gândesc doar la asigurarea propriilor bătrâneţi?
Ar mai fi încă multe de spus, dar se aproprie Crăciunul şi Revelionul, şi este în tradiţia poporului nostru de a ura tuturor SĂRBĂTORI FERICITE!
Mihai Trifoi
