Cuvântul „dizgraţie” înseamnă: pierdere a favorii, a protecţiei unui om putenic, influent; de aici expresia a cădea în dizgraţie: a pierde favoarea, simpatia sau susţinerea cuiva influent. Pe vremea regilor Franţei se întâmpla adesea că, în urma pârâciunilor drepte sau nedrepte, unii curteni cădeau în dizgraţie, şi pierzând simpatia şi susţinerea regelui, aceştia pierdeau toate favorurile, sau cum s-ar spune prin ţările române, erau „maziliţi”. . .
Şi cum e vorba, că „istoria se repetă”, vedem şi astăzi acelaşi lucru, căci precum spunea vestitul Eminescu în poezia „Glossă”: „Vremea trece, vremea vine / Toate-s vechi şi nouă-s toate / Ce e rău şi ce e bine / Tu te-ntreabă şi socoate…”. Şi, atât timp cât alţii hotărăsc în locul nostru, noi nu putem decât să ne întrebăm „ce e rău şi ce e bine”. E bine că într-o perioadă atât de scurtă a fost schimbat al treilea prefect în judeţul Covasna? Unii vor răspunde bucuroşi că da, e foarte bine, dar uită vorbele vechilor noştri cronicari, care prin înţelepciunea lor au văzut că „schimbarea domnilor înseamnă bucuria nebunilor”, căci pleacă unul şi vine altul dar, cum nici acela nu se va dovedi „potrivit”, se va cere a fi schimbat. Ei da, domnii se schimbă, dar lucrurile rămân, şi tot aşa o vom lua de la capăt. Oare n-ar fi mai bine propusă o lege pentru a schimba prefecţii în fiecare săptămână?! Poate după un timp se va găsi unul să mulţumească pe toată lumea, deşi nu credem, căci un om nemulţumit va rămâne veşnic nemulţumit orice i-ai face, deoarece aşa-i e firea şi e greu să se schimbe. Sunt destui semeni de-ai noştri care-şi exprimă nemulţumirea cu voce tare, ba că e prea mult soare, ba că plouă, ba că cerul e prea înnorat şi nu se vede soarele, ba că ninge, ba că e ger şi aşa mai departe, şi cum vremea şi anotimpurile se tot schimbă şi se repetă, nemulţumirea acestora nu va avea sfârşit niciodată.
Însă prea ne-am îndepărtat, şi mai bine să revenim la prefecţii noştri, care se schimbă precum miniştri învăţământului, de-şi pierd reformele pe drum, căci acum e moda schimbării. Şi să vedeţi ce de schimbări vor fi în anul ce urmează…
Aşadar, ca şi în „divanul ţării”, de o parte stau „perfecţii”, iar de alta stau „prefecţii”, şi cum „perfecţii” sunt prea perfecţi ca să recunoască precum că nu sunt perfecţi, rămân „prefecţii”, care trebuie neapărat obligaţi să recunoască faptul că nu sunt perfecţi, şi deci trebuie să plece, până când pe „scaunul domniei” va ajunge un „perfect”, însă şi acesta devenind „prefect” va trebui la rându-i să fie schimbat, în urma „contaminării”… Şi aşa s-ar putea chiar scrie un roman adevărat, al cărui titlu ar trebui să fie „Sânge şi putere”…
Este foarte trist că Dumnezeu în marea Lui iubire pentru oameni ne-a dăruit şi nouă IUBIREA, dar pe care noi nu avem încă puterea s-o înţelegem şi s-o preţuim, pentru că vanitatea, ambiţia nemăsurată şi egoismul asociat cu lipsa de recunoştinţă nu ne lasă să depăşim limitele legii junglei şi continuăm „să ne mâncăm unii pe alţii” după modelul regnului animal. Şi dacă într-adevăr Diavolul există, atunci el continuă să aibă mulţi adepţi, căci fără sentimentele de dezbinare, revoltă şi ură ale acestora, el n-ar putea vieţui, şi cum Lumea va rămâne mereu duală, viaţa va continua să fie foarte complicată şi pentru „perfecţi” şi pentru „prefecţi”, dar şi pentru cei aflaţi între cele două tabere beligerante. Vă rugăm să faceţi pace şi nu mai schimbaţi prefecţii ca pe şosete, căci vom ajunge să pescuim mereu în ape tulburi, fiindcă nimeni nu este cu adevărat perfect cât timp nu este stăpânit de iubire şi înţelegere faţă de semeni.
Mihai Trifoi
