Cititorilor le-ar plăcea să creadă că între intenție și realitate există o concordanță, însă spre dezamăgirea lor realitatea nu corespunde întotdeauna cu intenția, mai ales când intenția este mascată, iar în acest caz putem să vorbim despre o cacealma.
Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Cacealmaua este un termen folosit la jocul de cărți și are sensurile: „1. simulare a posedării unor cărți bune pentru a induce în eroare adversarul; 2. (fig.) păcăleală, înșelăciune” (NDULR).
Dacă luăm în considerare ambele sensuri, atunci observăm că termenul „adversar”, care la jocul de cărți se referă la partenerii de joc, în politica românească adversarul păcălit este „poporul”, iar cel stăpân pe „cacealma” este Guvernul, prin măsurile pe care le ia ca să inducă în eroare populația. Și aici ne referim la cazul concret al Legii salarizări și al Revoluției fiscale.
De câteva luni aproape seară de seară se anunțaseră grozavele majorări de salarii și oamenii se bucurau, căci tam-tamul (cu sensul figurat de „zgomot mare, zarvă; publicitate excesivă) făcut în jurul noii legi a salarizării funcționa de minune și ascultătorii s-au lăsat prinși în capcană precum peștele în undiță. Abia mai târziu a fost „aruncată pe piață” cacealmaua prin „trecerea contribuției de la angajator la angajat”. Atunci au început mulți să înțeleagă păcăleala „oficială”, iar când la angajați au sosit primii „fluturași” și și-au văzut salariile diminuate ori majorate doar cu foarte puțin și-au dat seama că noua Lege a salarizării n-a fost decât un balon de săpun ademenitor colorat, dar care s-a spart repede și din tot ce-a fost frumos a rămas doar iluzia și gustul amar, iar acum, când oamenii s-au trezit la realitate și au început să protesteze, Guvernul dă din colț în colț, sau dacă vreți din OUG în OUG, pentru a repara lucrurile pe ici pe acolo. Cert este că pe măsură ce angajații își primesc noile lefuri, ei încep să-și strige tot mai tare oful, pentru că fără să vrea au înghițit cacealmaua.
Poate că n-ar fi apărut acest material, dacă n-am fi fost impresionați de un articol din ziarul comunității brașovene „Transilvania expres”, Nr.7421, 16 februarie 2018, semnat A.M., și cu titlul „Nu ne mai măriți salariile” că rămânem doar cu norma de hrană. Și aceasta pentru că toată lumea dorește mărirea salariilor și pentru prima oară auzim strigătul disperat al unor oameni care cer să nu li se mărească salariile. Tot citind articolul, aflăm că este vorba despre angajații Ministerului de Interne, care după primirea „fluturașilor” au constatat cu stupoare că li se mărească li s-au diminuat salariile cu 100 până la 800 de lei, deoarece, așa cum se spune în text: ”Chiar dacă, pe hârtie, salariul brut le-a crescut cu câteva procente, eliminarea unor sporuri specifice a condus la această situație”, cei mai afectați fiind polițiștii din sectorul operativ, iar alții au rămas cu același salariu ori au primit ceva în plus, cum reiese din spusele unuia dintre ei „În decembrie aveam salariul 2033 lei, iar pe ianuarie am constatat fabuloasa creștere de 9 lei.” Păi să nu te crucești?! În consecință, se spune în articol că polițiștii au început să comenteze „fluturașii” salariali pe rețelele de socializare. Dezamăgirea și amărăciunea care răzbat din aceste mesaje, adresate de fapt guvernanților, merită să le cunoască și cititorii noștri, încât ne permitem să le reproducem și noi: „Doamnă ministru, nu ne mai „măriți” salariile, că rămânem doar cu norma de hrană”; ”Dacă mai „crește” așa, vom aduce bani de acasă”; „Nu trăim cu salarii brute”; „Bogați pe hârtie, săraci în realitate”. Bine zis: „Nu trăim cu salarii brute”, pe oameni nu-i interesează cu cât îi „păcălește” Statul, ci cu ce rămân în mână. Și ei nu văd rostul tam-tamului din jurul majorării salariilor, dacă toată această propagandă inutilă se dovedește a fi doar „praf” în ochii fraierilor. Că se dă exemplul celor mai mari salarii, care s-au diminuat „considerabil” are mai puțină importanță, pentru că celor care vor primi acele salarii „diminuate” nu le poate plânge de milă nimeni, căci ei oricum rămân cu sume uriașe pe „vulturașii” de salariu, că nu le putem spune acestora „fluturași”, însă pe omul de rând îl doare inima pentru fiecare leu pierdut, dar cum cei sătui nu-i cred pe cei flămânzi, de ce și-ar mai apleca urechea la plângerile acestora?
Și acesta este doar un exemplu, dar dacă răsfoiți presa din ultimele zile veți întâlni multe altele, căci sunt nemulțumiți și profesorii, și farmaciștii și o mulțime de alte categorii sociale, adică „pălmașii”, cum se spunea pe vremuri celor care duceau greul muncii. Acum însă zarurile au fost aruncate și poate că din haosul creat se va naște „o nouă ordine”, cum se voia prin „Revoluția fiscală”, așa că oamenii își spun în surdină : „Mai așteptăm…”, și chiar îi înțelegem, iar în afară de aceasta încă este iarnă, ora de vară ba se schimbă, ba nu se schimbă, după cum decide UE, dar curând va veni primăvara, „apele” se vor mai limpezi, dacă nu se vor tulbura cu noi proteste și cereri ori căderi de guverne, din moment ce și cei puțini care au mai rămas prin țară sunt nemulțumiți de toate câte se întâmplă în sferele Puterii…
E trist că frumoasa noastră Românie rămâne doar un „tărâm de vis” prost administrat, și unde ar trebui să crească și să înflorească frumos trandafirii, se înmulțesc doar mărăcinii și ambrozia. Dar cine știe, mâine este o altă zi, soarele ar putea să ne zâmbească din nou și fața să ni se lumineze când nimeni nu ne va mai oferi drept cadou cacealmale…
Mihai Trifoi
