Note de călătorie în Albania (2). …Abia am făcut câţiva metri de la graniţă, când pe un panou am citit din fuga maşinii o invitaţie încurajatoare: „Welcome in Shqipëria”. Aşa s-o fi numind localitatea mi-am zis, încântat de ospitalitatea gazdelor. Dar dacă reprezintă titulatura provinciei?, m-am repliat. Ei bine, mai târziu am aflat că este, de fapt, numele… ţării! O denumire arhaică a Albaniei, prea puţin familiară străinilor. Halal mie.
Mai târziu mi-am amintit vag, că am văzut cândva, undeva, la un festival internaţional de folclor un grup de dansatori îmbrăcaţi în costume populare „shkipëre”.
Apelativul îmi suna oarecum aparte, aducând a nume finlandez, lapon, însă înfăţişarea lor trimitea la portul din Balcani. Erau, carevasăzică, albanezi!
Denumire literară şi populară
– Ştii de unde vine numele ţării?, m-a întrebat un amic din Tirana, profesorul Kopi, despre care voi povesti ceva mai târziu.
– Care din ele?
– Bună recizare. Numele oficial, literar, al statului provine din latina medievală. Se referă de la tribul iliric al albanilor, consemnat de vestitul Ptolemeu. În limbaj popular Shqipëria se traduce „Ţara vulturilor”.
– Aş vrea să ştiu dacă aceste superbe păsări de pradă chiar sunt atât de numeroase pe aici?
– Au fost. Acum mai puţin.
Mica Albanie “înaripată” are suprafaţa de 28.748 km², ocupând după mărime abia locul… 143 în clasamentul planetar. Ca împărțire administrativ-teritorială are 12 provincii şi în 36 districte. Mai cunoscute (cel puţin pentru subsemnatul, care le reţin încă din liceu) sunt Elbasan, Durrës, Shkodër, Vlorë, Korçë, Kukës. Plus Capitala – Tirana. Un nume ciudat, potrivit parcă unei neveste de… dictator. Precum, să zicem, Enver Hodja.
Spre Tirana…
…Am pornit, aşadar, „slow” spre Tirana, prima ţintă a voiajului. Fiindcă mă interesază cu predilecţie capitala unei ţări necunoscute. Cum arată? Cât este de mare şi de dichisită? Are aer modern ori nu?
Fiecare detaliu îmi spune, extrapolând, foarte multe despre ţinutul respectiv. Vreau să ajung în primul rând, în vestita Piaţă centrală a municipiului reprezentativ al ţării, despre care am auzit multe istorii, reprezentând un loc sacru pentru albanezi. Acolo se află impunătoarea Statuie a Eroului lor naţional, Skanderbeg.
Îmi povestise înainte de plecare cineva care s-a aflat într-o scurtă deplasare de serviciu pe acolo, că este un spaţiu imens, rivalizând – se pare – cu marile agore ale lumii.
– Crezi că se poate compara cu Piaţa Tien An Men, de la Beijing, sau uriaşa Piaţă Roşie, de la Moscova?
– Nu ştiu, nu le-am vizitat. Tu însă o să-ţi faci o părere.
„Must see” şi pe urmă comentăm…
Impresii agreabile
O spun cu toată obiectivitatea după ce mi-am petrecut o parte din voiajul estival 2012 în Muntenegru, relaxându-mă la Budva (ceva asemănător cu Mamaia, dar mult mai „fancy”) şi în Ulcinij, staţiunile cu cele mai frumoase plaje din Muntenegru, trecând după aceea în Albania. Ai ce să vezi. Ai ce să faci.
Nu doar aşezările turistice muntenegrene precum Bečići, Cetinje, Bar, Przno sunt cochete. Ci şi staţiunile maritime albaneze Durrës şi Vlorë, cu vegetaţia lor meridională. Dar mai cu seamă mi-a plăcut Capitala Albaniei – frumosul oraş Tirana, necunoscut majorătăţii travelilor.
Eu, unul, le-am găsit acestor zone un farmec aparte, mai ales că acasă nu ne desfătăm cu palmieri, chiparoşi, oleandri, smochini ori superbele bugambilia. Păcat că asemenea meleaguri şi localităţi pitoreşti nu se bucură de mediatizare, iar unii tur-operatori români au încă exitări în a organiza excursii. Chit că gazdele se străduiesc să ofere servicii onorabile, la tarife accesibile.
Potenţial neexplorat
M-am întrebat nu o dată retoric poposind în alt oraş necunoscut, de ce aceste cochete aşezări de vacanţă balcanice au atât de puţină trecere la noi? Deşi peisajul şi condiţiile de cazare, masă şi agrement nu sunt cu nimic mai prejos decât în vestitale locaţii de holiday din aglomerata Croaţie. Vezi Split, Opatia, Pola, Sibenik, Trogir, Zadar, Istria, Kvarner?
Cerul esta la fel albastru, apa mării are vara peste 25 de grade, copacii şi florile tipic climei blânde te îmbie la reverie.
În staţiunile din Albania condiţiile de cazare mi s-au părut rezonabile la două stele, crescând proporţional la hotelurile de lux. Dar cel mai important lucru îl constituie faptul că preţurile la mâncare, băutură, carburanţi, suveniuri şi la scurtele voiajuri de documentare la anumite obiective istorice, culturale, arheologice sunt rezonabile. Acolo am constatat din nou cât de scump plătim nişte servicii precare oferite în staţiunile din România!
Întrebări legitime
Şi atunci te întrebi mirat, de ce turiştii noştri nu vor altceva? De ce preferă să se calce în fiecare vară pe picioare doar prin aceleaşi „resort”-uri arhicunoscute situate în două-trei ţări relativ apropiate: Bulgaria, Turcia, Croaţia? Care oferă lux, all-inclusive, e adevărat, dar la preţuri pe măsură.
Să fie vorba numai de comoditate şi rutină? De o documentare lacunară şi teama de surprize neplăcute? Sau poate obsesia românilor de a nu-şi rata concediul prin locuri necunoscute?
Tuturor cititorilor care au asemenea dubii, le propun noi experienţe la tarife mai mici, în condiţii civilizate, cu distracţie maximă. Încerc prin aceste „Note de călătorie” să spulber reţinerile scepticilor, asigurându-i că şi în Albania, dar mai cu seamă în Muntenegru, am descoperit locuri de vis, oameni interesanţi, o lume fascinantă.
Deja Muntenegru a devenit un punct de atracţie pe harta Europei, urmând să cunoască un boom turistic de nivel mondial în anii ce vin, aidoma Croaţiei.
Preţuri mai mici ca în România!
Reţineţi, dragi iubitori de vacanţe reuşite, că locaţiile pomenite sunt la fel de pitoreşti şi mult mai accesibile decât destinaţiile celebre luate cu asalt de zeci de ani. În mod inexplicabil am constatat la faţa locului că aceste state mici din Sud-Estul şi Centrul bătrânului continent, care deşi beneficiază de un potenţial de loisir deosebit, având aceleaşi condiţii climaterice ca pe Costa de Azur, de peisaje rarisime în care muntele se înfrăţeşte cu marea, nu prea sunt frecventate de români!
Mare păcat.
De la măgăruş la… „merţănuş”
…Cu aceste gânduri răzleţe, mă deplasez relativ încet. Nu din pricina aglomeraţiei de pe şosea, care în zona de graniţă nu prea există, ci pentru a admira peisajul, aşezările, oamenii. Cu cât înaintez gropanele din carosabil se atenuează, astfaltul devine prietenos şi încep să apară tot mai multe „limuzine” Mercedes! De fapt, nişte hârburi negre purtând marca celebră. De unde şi până unde preferinţa numai pentru această nonculoare? Din grandomanie? Păi ştiam că fitzele acestea erau valabile doar pe Cheiul Dâmboviţei…
Aveam să aflu explicaţia pentru abundenţa celebrelor maşini de top nemţeşti, la o benzinărie, într-un orăşel. Am pus în ghilimele cuvântul „limuzine”, deoarece Albania mi s-a părut a fi patria cu cele mai multe „jafuri” de marcă, second şi chiar „third hand”. Care ar putea fi următoarea categorie? Nişte SUV-uri… pe butuci.
– «Există o explicaţie», cum se exprima Leana, soţia chelioasă de la „Vacanţa Mare”, zice şi benzinarul. Din pricina strării proaste a drumurilor, mai cu seamă în satele de munte, oamenii locului – practici din fire – au renunţat la măgar şi au trecut direct la Merţan.
Aşa o fi. Pretutindeni dai pe aici de dealuri şi munţi. Iar hârtoapele drumurilor de ţară fac ca suspensiile autoturismelor să fie supuse unor solicitări mai abitir ca pe front. Personal nu m-am aventurat atât de sus, taman în creierii munţilor, însă aşa povestesc localnicii că se prezintă infratructura pe acolo.
O schimbare rapidă
Deocamdată. Deoarece lucrurile au început să se mişte repede şi bine. O spun cei care au vizitat Albania înainte şi după 2009. Acum se vorbeşte şi aici de prezenţa FMI, de împrumuturi la marile bănci internaţionale; au sosit firme cu renume din Europa şi de peste Ocean, advertising-ul e tot mai agresiv.
Uşor, uşor capitalismul pătrunde şi în acest ungher musulman al bătrânului continent. Izolaţi până mai ieri, urmaşi ai lui Skanderbeg (mai cu seamă cei din rândul tineretului), se bucură foarte de ieşirea naţiei din lunga hibernare.
Habar n-au însă ce-i aşteaptă. Să ne întrebe pe noi, pe bulgari, pe sârbi şi vor afla ce… (Va urma)
Horia C. Deliu
