Lucruri frumoase și ciudate i se întâmplă oricăruia dintre noi în fiecare zi și, uneori, nu le poți păstra doar pentru ține.
În luna aprilie, într-un articol publicat în ziarul Mesagerul , am scris despre unul dintre cele mai importante târguri de animale din ţară, care are loc în prima duminică din fiecare lună, la 20 de km de Sfântu Gheorghe, în localitatea Prejmer.
Aici timpul parcă a stat în loc, iar „târguiala” se face ca acum 100 de ani.
Începând de la miezul nopții, huruitul căruțelor şi al maşinilor ce transportă mărfuri de peste tot din ţară, nu mai încetează. Rând pe rând se descarcă legume, fructe, cereale, furaje pentru animale, accesorii pentru grădinărit, flori, pomi fructiferi, electronice, electrocasnice, haine, încălţăminte, ţesături, produse artizanale, mobilă, geamuri etc. Pe asfaltul de pe marginea străzii se ridică adevărați munți de produse pentru toate gusturile şi pentru toate buzunarele. E un du-te-vino continu și o zarvă uimitoare. Și cu cât se apropie ziua, cu atât animația crește. Negustorii de mărunțișuri încep să-și înșire şi ei marfa pe tarabe: ciorapi, mărgele de sticlă, inele de cositor, oglinzi de buzunar, piepteni, brice, săpun, şurubelniţe, puse într-un fel de talmeș-balmeș.
Aproape orice se vinde și se cumpără pe stradă, produse noi şi uzate, iar prețul e negociabil. Meşteşugarii şi negustorii de azi nu-şi mai strigă marfa în gura mare, ca altădată, dar sunt gata să le răspundă pe îndelete clienţilor.
În mulțimea de oameni prezentă la târgul care a avut loc duminică, 7 iulie a.c, mi-a atras atenția de data aceasta un bătrân „pribeag și singur ”, care pășea agale cu un rucsac în spate, pe care atârna un carton pe care scria:„Am sape din foaie de arc, otel foarte puternic”. Așa a crezut el că poate convinge oamenii să cumpere obiectele făcute cu mâna lui. Am simțit că în spatele acestui mesaj se află povestea unui om deosebit, care deși e pensionar, continuă să muncească. Am intrat în vorbă cu el, și bine am făcut. Am cunoscut un om simplu minunat, de la care putem învăța atâtea lucruri, dar în primul rând bunul simț, respectul și ce înseamnă să fii devotat muncii tale. Este povestea unei persoane speciale, a unui om blând și în același timp puternic, a unui om onest, pentru care sinceritatea și cinstea au reprezentat două dintre valorile fundamentele de la care nu s-a abătut niciodată în viața sa. Este o poveste de viață brăzdată pe ici, pe colo, cu sentimente puternice, cu emoții și gânduri profunde.
Redau întreaga conversație cu Moș Ioan, fierarul comunei Teliu din județul Brașov.
Bună ziua! Văd că aveți de vânzare sape, topoare, potcoave, etc.
Da, fata mea, eu le lucrez. Puteți avea încredere în mine că sunt bine lucrate. Sunt topoare din oțel puternic, garantez că n-o să aveți probleme cu ele. Eu decât să înșel oamenii, mai bine nu mănânc. Dacă eu nu sunt mulțumit de munca mea, nu vin la târg.
Vă cred pe cuvânt, dar în realitate eu v-am oprit deoarece sunt jurnalist și aș vrea să-mi permiteți să va pun câteva întrebări privind activitatea dvs., motivul pentru care vă aflați în târg.
Scumpă fată, eu sunt un om simplu. Pe cine ar putea interesa persoana mea?
Eu ador să scriu despre oameni valoroși, nu importanți datorită funcției pe care o dețin, ci datorită faptelor bune pe care le fac. Eu simt că dvs. sunteți un om cinstit, cu o poveste de viață impresionantă.
Vai, sunteți un jurnalist atipic. Nu căutați senzaționalul! (Rade-n.red.)
Nu! Știri senzaționale vedeți zilnic la TV.
Cum vă numiți, câți ani aveți și unde v-ați născut?
Stați, nu mai știu câți ani am, dar știu câte anotimpuri am. 349 de anotimpuri. Mai am un pic și împlinesc 88 de ani. Mă rog la Dumnezeu să mă mai țină în viață, să mai pot spune „IOI” când mă doare ceva. (Rade-n.red).
Am un nume….Ați auzit de brumă? Cea care cade toamna. Eu așa mă numesc. Brumaru Ioan din Teliu.
M-am născut în comuna Teliu, am crescut aici. Am urmat cursurile școlii gimnaziale din Teliu, am doar opt clase, dar am învățat în primul rând să fiu om.
Mulți înainte! Cum de lucrați la vârsta asta? Cine v-a învățat meseria de fierar?
Mulțumesc!
M-ați întrebat ceva care mă doare. Sunt bolnav, dar trebuie să muncesc. Ce să fac? Să stau degeaba? Dacă nu fac nimic, mă iau toate ioi-urile. Am multe boli. Dacă intru în casă și stau ca orice om, toate durerile sunt pe mine. Așa că prefer să fac mereu câte ceva. Și o piatră dacă o ridic de jos, sunt mulțumit că pot face asta, pot mișca degetele. Nu vreau să ajung imobilizat la pat.
Să vă spun un secret al meu. Muncesc cu o singură mână. Vedeți mâna asta cu mănușă? O port și vara mănușa, deoarece nu am degete. Am avut un accident în anul 1978, când mi-am tăiat degetele lucrând cu circularul. Am muncit 41 de ani. Din anul 1949 am lucrat la Tractorul Brașov, apoi am plecat 3 ani în Armată. Am avut nevasta cu 2 copii acasă. Chinuit.Am îndurat multă suferință! După armată, am lucrat până în anul 1959 la Steagul Roșu, apoi am plecat la CFR Călători. De aici am ieșit la pensie.
Copil fiind, am stat mult pe lângă unchiul meu care era fierar. Atunci căscam gura. Încet încet am început să învăț unele lucruri și a început să-mi placă meseria asta. Din anul 1971 sunt fierar.
Ce produse fabricați și cu ce preț le vindeți?
Niciodată nu am spus „cu atâta” le vând. Mă înțeleg cu omul. Vând toporul sau potcoava cu cât îi convine cumpărătorului. Eu nu sunt negustor. Dacă pot să vând ceva, bine, dar vreau să fie și cumpărătorul mulțumit.
Omul dorește să plătească cât mai puțin. Poate că în acest fel munca nu vă e răsplătită.
Asta-i bună! Pe mine mă interesează să muncesc. V-am spus înainte. Dacă nu muncesc, mă apucă toate durerile. Chiar și un leu dacă câștig, sunt mulțumit. Pot să adun bănuț cu bănuț pentru a-mi cumpăra medicamentele prescrise de medic. Am probleme cu inima, am tensiune mare, am ceva și la ficat, am și diabet, am și cataractă la ochi, m-am operat de două ori, dar tot nu văd. Eu zic așa: toate IOI-urile (durerile) sunt pe mine. Dar nu mă dau bătut.
Am o pensie de 1100 de lei și o mare parte din ea o dau pe medicamente. Iau patru tipuri de pastile. Nu-mi ajung banii, dar n-am cu cine să mă cert.
Trăiți singur?
Locuiesc în curte cu fiul meu, dar el este cu treburile lui. Are service și n-are timp. Nu a vrut nici să învețe meseria mea de fierar. Nu-i place. E meserie murdară. Înghiți mult praf. Am 10 copii, am 124 de nepoți, am și strănepoți, dar toți au viața lor.
Nevasta a murit de 20 de ani. Și e foarte greu singur. N-ai cu cine schimba o vorbă. Seara pun capul pe pernă și înainte de a adormi, mă gândesc la ea, la copiii mei. Mai vărs și-o lacrimă, dar să nu scrieți asta. Ar spune lumea că sunt un bărbat ridicol (ochii i se umezesc, iar vocea bătrânului e tot mai plăpândă-n.red).
N-ați avut o viață ușoară!
Iar ați pus degetul pe rană. Pentru mine a fost bine că am muncit și le-am adus copiilor o pâine în fiecare zi. Și acum mă gândesc noaptea la ce să mai muncesc mâine. Așa sunt obișnuit, să muncesc de mic copil.
Ați trecut prin mai multe regimuri. Cum vi se pare actuală perioadă a României? Se trăia mai bine înainte?
Nu fac niciun fel de politică, dar certurile din ziua de azi nu-mi plac. Domniță dragă, nici la cel mai mare dușman nu-i faci rău. E multă răutate între oameni acum, și asta nu duce la bine. La Tv vezi numai circ și nu poți da vina pe unii sau pe alții. Toți politicienii sunt o apă și-un pământ.
Observ că dacă cineva vrea să facă un bine, vine altul și nu-l lasă, căci are alte interese și dau legi pentru a putea profita politicienii, nu pentru binele poporului. Asta nu se numește politică. Se numește furt. Se numește sabotaj. Politicienii se șantajează unii pe alții și profită de greșelile unora pentru a ieși ei în evidență. În loc să fie uniți pentru binele poporului, ei sunt dezbinați, răi și profitori. Dacă continuăm așa, o să ajungem din rău în mai rău. Toți laolaltă trebuie să punem umărul, să mergem uniți înainte, să construim un viitor copiilor, nepoților noștri.
Am fost și eu consilier local mult timp, dar din păcate am renunțat. Nu mai văd, nu mai aud bine, dar nici nu am mai fost motivat. De unul singur nu prea poți face ceva. În anii în care sper ca Dumnezeu să mă mai țină în viață, vreau să muncesc. Și mai doresc ceva. Când dau drumul la TV, să aud că politicienii se laudă unii pe alții, nu se înjură, nu dau vina unii pe alții și fac ceva constructiv pentru popor. Aș vrea să aud că se construiesc uzine, fabrici mari în care să poată lucra oamenii, să nu mai meargă în străinătate să se transforme în roboți. Asta sunt, doamnă. Să știți că străinii nu dau salarii degeaba. Îmi pare rău când aud că în România oamenii nu au locuri de muncă sau pleacă pentru că primesc puțini bani. De ce, doamnă dragă? Și dacă primesc mai puțini bani aici, e pâinea mea românească. Asta-i bună, nu cea din străinătate!
Bine că oamenii de rând care își văd de treaba lor și muncesc, au cât de cât un nivel satisfăcător de trăi. Dumnezeu a zis că prin muncă și sudoare îți vei câștiga existența. Păcat că mulți tineri din ziua de azi pleacă să muncească în străinătate, când ar fi normal să rămână aici, să nu fie nevoiți să muncească pentru alte state. Mult, puțin, dar contează să fiu acasă la mine. Aici e locul meu. Și prin munca mea avansează și țara mea. Eu am rolul meu de a munci și le mulțumesc celor care îmi dau acest drept. Prin muncă îmi câștig existența, câștig pâinea. Nu trebuie să mă mai gândesc ce mănânc mâine.
În țara asta avem nevoie de români adevărați, de oameni cinstiți. Numai așa o să trăim toți bine. Omenia, demnitatea și cinstea sunt virtuți ale strămoșilor noștri și trebuie să le transmitem din generație în generație.
Voi jurnaliștii sunteți pioni importanți în această societate. Puteți spune adevărul despre ce se întâmplă în țara asta. Dar trebuie să vreți asta. Dacă sunteți cinstiți, o veți face, indiferent de interesele personale.
Asta-i școala vieții. Să mergi drept înainte. Să nu te uiți în stânga, sau în dreapta și să faci rău. Atunci nu te mai numești OM.
Veniți regulat la acest târg?
Vin aici de când s-a înființat, dar nu vin în fiecare lună. Dacă nu mă simt bine sau dacă n-am marfă, o sapă sau un topor bun, nu vin. Dacă cineva e nemulțumit de munca mea, gata, nu mai fac nimic. Nu pot mânca dacă cineva îmi zice că l-am înșelat, că i-am vândut un lucru rău. Sunt un om cinstit și așa voi muri.
Vă mulțumesc mult pentru acest interviu. Va doresc multă sănătate și putere de muncă!
Mulțumesc, copilă dragă! Rămâi în grija lui Dumnezeu!
Larisa AXINIA
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail
