„Marți, 15 Noiembrie 2022, se împlinesc 35 de ani de la Revolta anticomunistă de la Brașov, din 15 Noiembrie 1987, moment de glorie al istoriei naționale contemporane și totodată eveniment dramatic care a anticipat prăbușirea iminentă a comunismului în România dar și in Europa răsăriteană ocupată sau dominată de Uniunea Sovietică”, ne informează organizatorii Marșului pentru Libertate 1987 – 2022. Redăm integral comunicatul evenimentului evidențiat și pe Facebook la care adăugăm întrebarea din titlu: S-A SCHIMBAT CEVA?
„Pentru cunoscutul luptător antisovietic Vladimir Bukovski, Revolta din 15 Noiembrie 1987 a fost semnalul care a anunțat prăbușirea Cortinei de Fier și a Lagărului Comunist, Brașovul ocupând un loc important în istoria sfârșitului de secol XX. Zidul Berlinului a căzut de abia după alți doi ani, pe 9 Noiembrie 1989.
Revolta muncitorilor s-a declanșat la întreprinderea de Autocamioane Brașov „Steagul Roșu”, printr-o grevă începută în noaptea de 14 noiembrie, în timpul schimbului III, și continuată a doua zi dimineața cu un marș până în centrul orașului, în fața Comitetului Județean al Partidului Comunist.
În dorința de a omagia acest moment major din istoria României, mai multe asociații civice românești s-au unit pentru a rememora Istoria zilei și a reproduce marșul muncitorilor brașoveni împreună cu toți cei ce vor să le fie alături.
Marți, 15 noiembrie 2022, începând cu ora 19.00, pornind pe traseu de pe Calea Bucureștilor, de la Troița Eroilor – restaurată chiar de către organizațiile participante, cu concursul Primăriei -, până la Prefectură, asociațiile naționale Liga Suporterilor Stegari, Neam Onoare Identitate, Honor et Patria, Camarazii România, Calea Neamului, Frăția Ortodoxă Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruință, Scut Botoșănean, Starea de Libertate, Radical Entourage și Legitimă Apărare, invită brașovenii dar nu numai la Marșul Memorial de cinstirea a eroilor anticomuniști brașoveni, la 35 de ani de la revolta lor.
Vrem să ne amintim împreună cum atunci, pe 15 noiembrie 1987, zi de Duminică, totodată zi de alegeri comuniste, muncitorii au pornit în marș spre Județeana de Partid și în dreptul Spitalului Județean au început să cânte, în plină stradă și din toate piepturile, imnul „Deșteaptă-te, române”, care avea să renască pe străzi din nou, în decembrie 1989, pentru a deveni apoi Imnul Național al României.
Acela a fost momentul în care Revolta a devenit pronunțat anticomunistă. Faptul este atestat de miile de muncitori care au scandat, în mai multe rânduri, „Jos comunismul!” și au înlăturat însemnele comuniste de pe fosta Județeană de Partid Brașov aruncând în stradă și incendiind și portretul lui Ceaușescu. Există mărturii că s-a intonat și rugăciunea domnească „Tatăl nostru”. Trupele de Securitate și Miliție au intervenit în forță spre a risipi manifestanții. Au urmat arestările, torturile, condamnările, deportările etc.
În ciuda chinurilor suferite de eroii de la Brașov și a raportului total disproporționat de forțe între protestatari și aparatul de represiune al sistemului comunist, revolta curajoșilor muncitori brașoveni a reprezentant fără nici o îndoială începutul sfârșitului pentru regimul socialist din România. O lovitură care a fisurat pentru prima oară, grav, sistemul aproape infailibil reprezentat de Partidul Comunist și Securitate, în mare parte reconstituit în societatea de azi.
Au fost arestate și anchetate în sediile Miliției și Securității din Brașov și București circa 500 de persoane, dintre care 61 de muncitori au fost deportați în alte localități și 27 îndepărtați de la întreprinderea „Steagul Roșu”. După evenimentele din decembrie 1989, majoritatea celor deportați s-au întors acasă, în Brașov. Vasile Vieru, unul dintre cei 61 de muncitori deportați, decedase însă la Bârlad, în septembrie 1988, la mai puțin de un an de la anchetă, în urma maltratărilor la care a fost supus la Inspectoratul General al Miliției din București. Până în prezent, 12 dintre muncitorii deportați au încetat din viață.
Dintre eroii pentru România din 1987 se vor alătura Marșului cu torțe muncitorul Dan Ioan de la fosta uzină de autocamioane „Steagul Roșu” și studentul Mihai Torjo. Dan Ioan era unul dintre muncitorii de la Secția 440 „Ștanțe și Matrițe”, care, în perioada schimbului III, în noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987, au oprit lucrul, după primirea fluturașilor cu salariile tăiate. Au rezistat până dimineață, când au venit și muncitorii de la schimbul I. Atunci a început iureșul, au plecat prin toată întreprinderea, iar o parte dintre ei au pornit spre Județeana de partid.
În luna decembrie 1987, un nou grup, de studenți, format din Mihai Torjo, Marin Brâncoveanu și Marian Lupou, inscripționează pereții corpurilor M și T ale Universității Brașov cu mesaje anticomuniste. Cereau eliberarea muncitorilor și studenților arestați. La rândul lor, sunt arestați și exmatriculați. Mihai Torjo este singurul din acest grup care mai este în țară.
Cei ca ei, înaintașii lor și ai noștri, au spălat fata României de lașități și trădări, după cum spunea cel mai longeviv luptător anticomunist din lagărul comunist-bolșevic european, Ion Gavrilă Ogoranu: „Jertfa luptătorilor cu arma în mână, alături de rezistența celor din închisori, alături de rezistența creștină a preoților, ierarhilor și mirenilor, a celor din exil, a țăranilor în fața colectivizării, a muncitorilor din Brașov, toate acestea au adunat atâta demnitate, încât să se poată spune că fața României a fost spălată de atâtea lașități și trădări, pentru ca românii să poată păși cu fruntea sus pe pământul pe care calcă.”.
Exemplul muncitorilor brașoveni urmat apoi de cel al tinerilor care s-au aruncat cu piepturile goale în insurecția anticomunistă din 1989, demonstrează cu prisosință că nimeni și nimic nu i-ar mai putea opri pe români în apărarea libertății și demnității lor naționale, ori de câte ori va fi nevoie. Este și un moment de reflecție și, poate, de acțiune, pentru ceea ce se întâmplă în ziua de azi, când controlul și supravegherea populației a atins cote nemaiîntâlnite, când adepții „noului comunism” al „marii resetări” ne prevestesc, din nou, foamea, frigul și întunericul.
Nu uităm că în ciuda celor 35 de ani scurși de atunci și celor 33 de ani trecuți de la căderea Zidului Berlinului, Zidul cu sârmă ghimpată de la Prut a rămas în același loc. Europa nu poate fi reîntregită fără căderea ultimei relicve a Cortinei de Fier. Poporul român are menirea să fie liber și unit. Aceasta este lecția pe care am învățat-o de la muncitorii brașoveni din 1987 și tinerii insurecției anticomuniste din 1989. Nu o vom uita niciodată!”
https://www.activenews.ro/
