Bonnie Tyler a participat în cursul zilei de ieri la conferința de presă dedicată încheierii festivităților dedicate Zilelor Sfântu Gheorghe.
. . 
După concertul incendiar pe care l-a susținut duminică seara, la finalul celei de-a 25-a ediții a Zilelor Orașului, Bonnie Tyler, artista de origine galeză a ținut în cursul zilei de ieri o conferință de presă în cadrul căreia a răspuns câtorva dintre curiozitățile celor prezenți. Aceasta s-a declarat plăcut surprinsă de numărul mare de spectatori care s-au adunat la concertul ei și de faptul că lumea a cântat alături de ea de la începutul și până la sfârșitul concertului.
„Nu mi-a venit să cred cât de multă lume era acolo, a fost fantastic! Cred că au fost 40.000 de oameni și au fost acolo toți de la început, până la final. Cântau împreună cu noi, ceea ce mi-a plăcut. (…) Au știut textele, nu vedeam chiar până în spate, erau foarte mulți oameni dar sunt sigură că au crescut cu muzica mea pentru că știau cu toții versurile melodiilor. Și copiii mici din rândul din față, ei erau mai familiarizați cu piesa „Holding out for a hero” pentru că era în coloana sonoră a filmului „Shrek”, așa că o știau într-o altă versiune. Erau entuziasmați că știau melodia (…)” – a declarat Bonnie Tyler.
Artista a povestit frânturi din începuturile carierei ei, cum a ajuns să cânte dar și cărui fapt se datorează vocea deosebită și totodată neobișnuită cu care a fost înzestrată: „Am o voce neobișnuită, răgușită. Întotdeauna vocea mea a fost puțin mai răgușită însă, în anul 1976 am avut noduli pe corzile vocale, fapt pentru care a trebuit să mă operez. Mă gândeam „Doamne…”, aveam doar un hit înregistrat până atunci: „Lost in France”, și se și poate simți diferența între piesa „Lost in France” și „It’s a heartache”, care este pe o voce mai răgușită, „Lost in France” este mai blândă. Cam șase săptămâni după operație nu ai voie să vorbești, lucru care mie mi s-a părut foarte dificil, să nu vorbesc, eram frustrată așa că într-o zi am țipat, și acest lucru a agravat situația. Dar am avut prima piesă hit în America imediat după aceea, așa că nu avea cum să fie un lucru rău. După operație oamenii îmi spuneau Rod Stewart în varianta feminină. (…) Să vă spun cum mi-am început cariera nu? Când aveam cam 15-16 ani cântam mereu prin casă, tatăl meu înregistra topul hiturilor pop în fiecare duminică. Îmi alegeam melodiile preferate și scriam toate cuvintele și le învățam și le cântam în fața oglinzii, cu o perie de păr pe post de microfon. Mătușa mea îi spunea mereu mamei mele că am o voce foarte bună, și că ar trebui să mă înscrie la un concurs de talente. Așa că mama m-a înscris la o competiție de talente de la clubul local, și am ieșit pe locul II, lucru care mi-a dat încrederea de a merge mai departe. Apoi, ca să capăt experiență m-am alăturat unui grup format din 3 fete și un băiat. (…) Am fost cu ei cam un an jumătate, apoi mi-am format propria mea trupă, denumită „Imagination” și am cântat la nivel local timp de 7 ani, înainte să fiu descoperită într-un club, în sudul Țării Galilor de unde sunt eu, și atunci am avut prima mea piesă hit înregistrată, în 1976. Dar am început să cânt în anul 1969.”
„Mulțimea te ridică și primești adrenalina și energia pe care oamenii ți-o transmit. Mă hrănesc de la ei.”
Artista spune că energia debordantă de care dispune o primește de la public, aceștia fiind cei care îi dau forță chiar dacă nu mereu se simte în cea mai bună formă. Aceasta a explicat că, deși înainte de a urca pe scenă s-a simțit ușor letargică, faptul că toți acei oameni au fost prezenți să o vadă și să cânte alături de ea i-a redat acea energie și entuziasmul specifice unei adolescente.
Cântăreața se întoarce azi în casa ei din Algarve, Portugalia, și spune că deși casa ei de suflet va rămâne întotdeauna Țara Galilor, Portugalia este locul unde probabil locuiește în cea mai mare perioadă întrucât îi este mult mai ușor să parcurgă distanțele dintre diferitele țări ale Europei: „Locuiesc în două locuri, mâine mă voi întoarce în casa mea din Portugalia, Algarve. E frumos, absolut fabulos, cu tot soarele acela, fantastic. Locuiesc, de asemenea, în sudul Țării Galilor, care este casa mea adevărată dar petrec probabil mai mult timp în Portugalia. (…) Este mai ușor să fac naveta din Portugalia spre restul Europei, când sunt în Țara Galilor, înainte să ajung în Londra, am 3 ore de drum cu mașina, așa că atunci când sunt în Portugalia este mult mai ușor pentru mine pentru că merg jumătate de oră până la aeroport, de unde zbor spre Germania sau Elveția sau oriunde altundeva și este mult mai ușor. (…) Iar cealaltă casă a mea… sunt aeroporturile.”
Întrebată ce părere i-a lăsat vizita în orașul nostru, oamenii cu care a interacționat aceasta a spus: „Oamenii sunt atât de adorabili, sunt foarte blânzi. În România am mai fost de câteva ori, de obicei făceam spectacole de Anul Nou, dar este foarte frig, iar la ultimul concert pe care l-am făcut de Anul Nou am hotărât că nu voi mai ține astfel de spectacole în aer liber pentru că era ger, și timp de două luni după aceea am fost bolnavă, a trebuit să contramandez concertele din cauza răcelii; așa că prefer să vin în România doar în perioada asta a anului. (…) Poate că este un oraș mic (n.red. Sfântu Gheorghe) dar cred că toți locuitorii lui au ieșit la concert, așa că a fost minunat. Îmi place să am concerte în orașele mici.” În vară cântăreața spune că are programate concerte la diverse festivaluri prin Europa și turnee cu trupa, și că deocamdată nu are în plan înregistrarea unor piese noi, axându-se doar pe turnee: „Am un festival cam la fiecare două sfârșituri de săptămână, așa că am timp și să mă ocup de viața mea și să fiu pe scenă. (…) Voi fi în turneu în Germania, în Norvegia, Elveția, Finlanda, Noua Zeelandă, Filipine.”
La finalul conferinței de presă viceprimarul Sztakics Eva i-a înmânat cântăreței un colier lucrat manual, confecționat special pentru ea.
Ioana Ardeleanu
