Bogdan Chirovan a iubit câinii dintotdeauna, iar în urmă cu câțiva ani, din ”joacă”, și-a descoperit pasiunea pentru dresajul canin. După cum ne-a mărturisit, a pornit în deslușirea tainelor acestei activități întâi autodidact, citind, exersând zilnic cu câinele său, și, apoi, participând la numeroase cursuri, seminarii de specialitate, în țară, dar și în străinătate, iar astăzi este instructor de dresaj de bază, membru al Clubului de Dresaj Canin din România, dar și vicepreședinte al Asociației Chinologice (ACh) Covasna. S-a ocupat de numeroși căței de-a lungul timpului, prin mai multe tipuri de dresaj, precum dresajul de disciplină de bază, de pază și apărare, dar și pregătind câini ghizi pentru nevăzători. Despre pasiunea și meseria sa, despre planuri de viitor, și nu numai, Bogdan Chirovan ne-a spus mai multe, în cadrul unui interviu pe care ni l-a acordat ieri.

 

Spuneți-ne, vă rog, cum și când ați ales calea dresajului canin și ce studii sunt necesare pentru a practica această activitate!

M-am apucat de dresaj dintr-o joacă. Cred că în urmă cu circa 10-12 ani eram proprietarul unui Bull Terrier Englez pe care l-am dat la dresaj și de atunci, împreună cu cel care se ocupa de câine, am început și eu să experimentez tot felul de mișcări cu câinele. De dresaj cu adevărat m-am apucat în urmă cu cinci ani cu câinele meu –Ciobănesc German – Waldo Stress. Mai întâi singur, apoi am început dresajul pentru sport, în general, pentru IPO (n.r. – pentru câinele de pază și apărare), în special, împreună cu prietenul meu Laszlo Istvan din Miercurea Ciuc, de la care am învățat elementele de bază ale acestui sport. Ulterior, am urmat mai multe cursuri, seminarii de specializare, atât în țară cât și în străinătate, devenind apoi și Instructor de dresaj canin de bază, membru al Clubului de Dresaj Canin din România.

Ce activități ați desfășurat înainte de aceasta? În ce domenii mai aveți experiență?

Înainte de ocupația aceasta, am desfășurat diverse activități economice private, de la comerț în magazine specializate, trecând prin producția de mobilier și terminând cu exploatarea pietrei în carieră. O perioadă am fost chiar și angajat al unei companii din București, ca director de zonă la o fabrică de cherestea din Barcani, dar firma a dat faliment și am rămas fără ocupație (…). Din acel moment, nemaiavând activitate, m-am apucat de dresaj cu câinele meu.

Cum a reacționat familia dumneavoastră, la reconversia profesională?

Familia a luat totul ca pe o glumă, așa cum și era de fapt la început. Au tratat totul ca pe un hobby de-al meu, ca și pescuitul. Abia cu trecerea timpului au realizat că totul s-a transformat într-o meserie și asta a venit la pachet și cu unele inconveniente. Plecam de acasă cu câinii mai multe zile, la seminarii sau competiții, aveam cheltuieli destul de serioase cu materialele necesare într-o astfel de activitate, munca a început să-mi acapareze o mare parte din timp și atentie, iar asta nu a fost foarte plăcut pentru familia mea.

Este dresajul canin o activitate dificilă?

 

Din punctul meu de vedere, nu este o meserie dificilă. Atunci când muncești cu pasiune, seriozitate și nu în ultimul rând consecvență, nu o mai simți ca pe o meserie. Atunci când urmăresti și performanța într-un astfel de domeniu, lucrurile se schimbă radical și puteți privi această activitate ca orice activitate a unui sportiv de performanță, cu multe renunțări și sacrificii, cu antrenamente regulate și obositoare, cu o viață socială ceva mai puțin activă.

Cum este văzut dresajul canin în România?

În România, meseria aceasta este privită ca o curiozitate. Este privită ca o meserie ușor de neînțeles și în același timp foarte interesantă.

Este profitabilă această meserie?

Meseria aceasta nu este una profitabilă. La noi în județ nu se poate supraviețui din așa ceva. Oamenii au probleme mai stringente de rezolvat și sunt nevoiți să lase pe un plan secundar educarea patrupedului. Nu este o meserie care te poate motiva prin câștigurile materiale realizate, dar satisfacția lucrului făcut bine și competițiile câștigate, iți dau puterea de a merge mai departe.

Copiii dumneavoastră doresc să vă urmeze meseria?

Din păcate, copiii mei nu prea sunt foarte interesați de genul acesta de activitate. Băiatul meu, Vlad, are calități și ar putea cu ușurință să facă această meserie, doar a crescut cu câinii, dar prefer să-l stimulez spre o altă meserie din care să poată trăi și dresajul să fie doar o pasiune.

Ați renunța vreodată la lucrul cu câinii?

Nu cred că m-aș mai putea întoarce la munca în colectivități umane și sper să nu fiu vreodată nevoit să fac acest lucru.

De ce?

Este atât de plăcut să lucrezi cu câinii, încât mi-ar fi foarte greu să mai lucrez cu oamenii.

Cu ce fel de dresaj vă ocupați ( de salvare, urmărire infractori, etc.)?

Am făcut mai multe tipuri de dresaj, de la dresajul de disciplină de bază, trecând prin dresajul câinelui ghid pentru nevăzători și terminând cu dresajul de sport BH (n.r. -Begleithundprüfung – „câine disciplinat”) și IPO (n.r. – pentru câinele de pază și apărare).

Ați amintit că ați dresat și câini ghizi pentru persoanele nevăzătoare. A fost mai dificil?

Da, dresajul câinelui ghid pentru nevăzători este dificil, necesită o perioadă de muncă întinsă pe mai multe luni, multă răbdare și mai ales disponibilitatea la efort și a celui ce urmează să folosească acel câine în continuare, puterea și determinarea acestuia pentru a munci alături de câine. La noi, genul acesta de muncă este îngreunată de condițiile grele întâlnite pe traseu, cum ar fi șantiere prost semnalizate, mașini parcate pe trotuare, etc.

Pregătiți și câini pentru ajutoarea persoanelor cu alte dizabilități?

 Da, avem în plan, prin Asociația Chinologică (ACh) Covasna, asociație nou înființată și afiliată la Asociația Chinologică (ACh) Română, formarea unor câini de terapie pentru persoane cu diverse dizabilități, pentru oameni aflați în suferință în spitale, azile, centre de tratament, etc.

Despre Asociația Chinologică (ACh) Covasna

Spuneți-ne vă rog mai multe despre activitatea dumneavoastră în cadrul Asociației Chinologice (ACh) Covasna, dar și despre canisa dvs!

Aici este ceva mai mult de discutat. Județul nostru nu mai avea o astfel de asociație de mai bine de 8 ani, iar crescătorii de câini din județ au fost nevoiți să se înscrie în alte asociații din țară pentru a-și putea continua activitatea. În cadrul Asociației, eu ocup funcția de vicepreședinte și împreună cu președintele Kerekes Karol, secretara Kodolanyi Ildiko și chinotehnistul Godra Attila și cu ajutorul celorlalți membri activi, încercăm să punem pe picioare activitatea de bază a acesteia. Asociația Chinologică (ACh) Covasna este de curând înființată și dorim să reînviem în județul nostru pasiunea pentru chinologie prin organizarea de diverse evenimente, așa cum a fost Campionatul Național de lucru pentru Ciobănesc German, desfășurat recent, expoziții canine, demonstrații de dresaj așa cum am organizat de Zilele orașului; în curând avem în plan diverse demonstrații în școli și grădinițe (poate cu ocazia sărbătorilor de iarnă) (…).

Crescători de Ciobănesc German, reuniți în canisa ”KONIG von TAU”

În ceea ce privește canisa mea nu prea știu ce să vă spun…. Suntem un grup de prieteni care ne-am reunit câinii în această canisă. Numele ei este ”KONIG von TAU” și suntem crescători de Ciobănesc German din linii de lucru. Căutăm să evidențiem și să popularizăm această rasă, mai puțin cunoscută la noi. Avem în canisă numai câini cu examene de lucru promovate, cu teste de displazie făcute și cu un caracter deosebit pentru lucru. Căutăm să promovăm câinele sănătos, versatil, cu disponibilitate mare la muncă, un bun paznic, dar în același timp sociabil, echilibrat și atașat de familie. Acum urmează să avem primul nostru cuib, o femelă urmează să fete pe la jumătatea lunii decembrie și sperăm la un cuib sănătos și omogen.

Despre dresaj și rase de câini

Revenind la dresaj, spuneți-ne, vă rog, care sunt rasele cele mai versatile!

Rasele cel mai versatile sunt, din punctul meu de vedere, Ciobănescul German linie de lucru și Ciobănescul Belgian Malinois, dar pentru diverse specializări pot fi aduse în discuție diverse rase, cum ar fi Rottweiler, Doberman, Schnauzer, Labrador și altele. De fapt, marea majoritate a raselor a fost creată pentru a satisface o anumită utilitate, o anumită nevoie a omului.

De la ce vârstă și până la ce vârstă se poate dresa un câine?

Un câine poate începe dresajul de bază în jurul vârstei de 7-8 luni și poate să învețe cu succes și la 3-4 ani, dacă este echilibrat și nu are devieri de comportament ce nu mai pot fi corijate. Cred că și un câine mai bătrân de 4 ani poate fi educat cu succes, dacă nu au fost făcute greșeli grave de către proprietar de-a lungul vieții acestuia.

Căutarea de trufe este o activitate pentru care tot mai multe persoane manifestă interes. Ce rase ar fi mai potrivite pentru a fi folosite la căutarea trufelor?

 Dresajul pentru căutarea de trufe este un dresaj de specializare a câinelui și nu poți folosi orice fel de câine, nu neapărat o rasă specifică, ci anumite trăsături de caracter ale animalului. Sunt multe de spus aici (…) Ca idee, cele mai utilizate rase pentru așa ceva sunt: Lagotto Romanolo, Labradorul, Bracul German, Visla Maghiară, dar și alți vânători iscusiți cum ar fi Coker-ul sau Caniche-ul.

V-ați gândit să dresați și alte animale?

Sincer, nu m-am gândit să dresez alte animale și nici nu cred că voi face acest lucru.

Care au fost solicitările mai deosebite ale posesorilor de câini?

 Fiecare încearcă să conviețuiască în cele mai bune condiții cu propriul animal și dorește o educație normală a acestuia. Am mai avut solicitări pe care am fost nevoit să le refuz, mai ales în legătură cu paza proprietății. Unele persoane doreau o stimulare a instinctelor de pază ale câinilor, dar asta nu fac numai dacă acel câine are potențial pentru așa ceva (nici noi, oamenii, nu suntem toți niște “războinici”) și numai după dresajul de disciplină, pentru că un câine care învață să atace, trebuie în primul rând să poată fi oprit.

Ce părere aveți despre rasele periculoase?

În legătură cu rasele periculoase, eu nu le-aș numi chiar asa, ci mai degrabă rase cu un potențial agresiv nativ ceva mai pregnant. Câinii aparținători ai acestor rase nu sunt niște fiare, sunt niște câini care cu un dresaj făcut la timpul potrivit, pot fi niște animale de companie deosebit de docile și echilibrate. Evident, asta nu înseamnă că nu trebuie înregistrați la Asociația Chinologică și la Poliție, așa cum prevede legea.

Care sunt rasele dumneavoastră preferate și de ce?

 

Rasa mea preferată este Ciobănescul German din linii de lucru și subliniez acest lucru, deși această rasă nu este despărțită în linie de lucru și linie de show, practic vorbim de doi câini diferiți. Asta, evident nu este rău sau bine, ci este un fapt nerecunoscut oficial. Iubesc câinii din această rasă pentru că sunt câini inteligenți, cu mare capacitate de efort, cu disponibilitate la muncă și pentru diversitatea de domenii în care poate fi folosiți, de la câini de terapie și salvare de suprafață, la câini de patrulare, de urmă și de intervenție, etc. Pe lângă Ciobănescul German, îmi plac mai toate rasele cu potențial și dorință de lucru, cum ar fi Ciobănescul Belgian Malinois, Rottweiler, Doberman, Schnauzer, Labrador.

Realizări….

Care este cea mai frumoasă realizare, din punct de vedere profesional ?

Nu pot să împart realizările mele în importante și mai puțin importante. Mă bucur foarte tare și atunci când reușesc să dresez bine un câine de companie ca și atunci când câștig o competiție mai mult sau mai puțin importantă. Asta înseamnă, dupa părerea mea, bucuria muncii, plăcerea construirii, nu admirarea unei construcții finalizate.

Un mesaj… . .

În final, dacă aveți un mesaj pentru cititorii noștri, dar și un sfat pentru iubitorii de câini…

Invit toți posesorii de câini din județul nostru și nu numai, să se înscrie în Asociația Chinologică (ACh) Covasna. Aici, împreună cu o echipă tânără, energică și onestă, vom încerca să organizăm cât mai multe evenimente chinologice importante, încercând în același timp să le fim de folos cu orice ține de activitatea noastră. În legătură cu dresajul, nu pot decât să-l citez pe un prieten de-al meu: “UN CÂINE EDUCAT, UN PRIETEN CÂȘTIGAT!”

A consemnat Ana Alina Costache

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail