TRADIŢII » În 25 martie, la aceeaşi dată în fiecare an, creştinii cinstesc Blagoveştenia (cum i se spunea sărbătorii pe vremuri) sau folosind un termen mai cunoscut, Buna Vestire. Este un praznic împărătesc dedicat Maicii Domnului, serbat cu nouă luni înainte de naşterea lui Iisus, în amintirea minunatei veşti aduse de Arhanghelul Gavriil, cum că Fecioara Maria îl va naşte pe Fiul lui Dumnezeu: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvantată eşti tu între femei… Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus…”
Scena Bunei Vestiri este înfăţişată, de obicei, pe uşile iconostaselor – pereţii ce despart altarul de restul bisericilor – simbolizând uşile Împărăţiei Cereşti.
În rugăciuni fierbinţi, închinătorii invocă adesea harul Fecioarei Maria, în speranţa însănătoşirii celor suferinzi, dar şi pentru menţinerea sănătăţii proprii şi a familiei.
Datini frumoase
Aflându-ne în perioada lungului Post al Paştelului, duminică, 25 martie 2012, este prima dezlegare la peşte, a doua fiind de Florii. Oamenii spun mai în glumă, mai în serios, că mâncând o asemenea delicatesă culinară vor deveni şi ei mai ageri, mai sprinteni, strecurându-se cu uşurinţă prin viaţă aidoma peştilor în apă.
În anumite localităţi, precum Valea Mare şi Iarăş, exista cândva un ritual închinat fertilităţii solului şi sporirii bogăţiei holdelor. Gospodarii care aveau livadă ori deţineau numai câţiva pomi fructiferi executau, în preajma amintitei sărbători, un ceremonial arhaic: înarmaţi cu o secure se îndreptau spre pomii ce dăduseră roade slabe în ultima vreme, ameninţându-i că îi vor… tăia! Fireşte, într-un an recolta era mai slabă, unii pomi fructiferi se mai şi uscau, însă oamenii de la ţară trăiau cu certitudinea că un asemenea “imbold magic” făcut de Blagoveştenie va avea un rezultat spectaculos.
Iar dacă următoarea recoltă se dovedea a fi, într-adevăr, una bună, confirmarea superstiţiei venea de la sine.
Fără discuţii şi certuri!
O altă superstiţie ce s-a păstrat până în ziua de astăzi spune că, cine se ceartă de Buna Vestire, o să aibă parte de discuţii aprinse şi scandaluri cu cei apropiaţi pe parcursul întregului an. Persoanele active, harnice trebuiau să se scoale dis-de-dimineaţă, să caute un fir de iarbă proaspăt încolţit şi să-l bage în sân. În felul acesta îi mergea bine, cei dragi rămâneau sănătoşi, iar gospodăria era îndestulată.
Cu mulţi ani în urmă, la Păpăuţi, am întâlnit o bătrână care mi-a povestit de un frumos obicei, deprins de la mama şi bunica sa. Anume, de a aşeza în dimineaţa de Buna Vestire pâine şi sare pe pragul casei, pentru “hrana îngerilor”, dar şi ca semn de ospeţie pentru eventualii vizitatori.
Ce gest frumos!
Dezlegarea limbii păsărilor cântătoare
O altă semnificaţie a datei de 25 martie face trimitere la o legendă care vorbeşte despre dezlegarea limbii păsărilor cântătoare. În primul rând este vorba de cuc, considerat pasărea iubirii la români. Cu trecerea timpului, în lumea satului, mica înaripată cenuşie a devenit un soi de oracol-popular, atribuindu-i-se felurite puteri oculte, în funcţie de nişte elemente. Contează când cântă şi de câte ori o face, prevestind celui care aude cucul noroc şi sănătate sau, dimpotrivă, supărări.
Primul său cântec nu e bine să fie ascultat fiind flămând, deoarece reprezintă un semn de rău augur. Flăcăii şi fetele ieşeau în crâng şi întrebau, retoric, mica zburătoare: „Cucule, voinicule/ Câţi ani îmi vei da/ Până şi eu m-oi însura (mărita)?”. Dacă pasărea tăcea, înseamna o căsătorie grabnică. Fiecare repriză de cântat constituia tot atâţia ani de aşteptare.
De fapt, oamenii satului venerau nu numai cucul, ci toate păsările cerului, încercând să le aducă ofrande simbolice pentru a nu le dijmui recoltele.
Am auzit că, în unele locuri, sătenii mai presară şi azi boabe şi firimituri în câmp, cu speranţa că îmbunează înaripatele văzduhului şi ele nu vor produce pagube culturilor şi pomilor fructiferi.
Când cântă cucul…
De superstiţiile nostime păstrate până astăzi ne-a vorbit o bătrânică din Ariuşd, tanti Maria Baciu, care afirma că nu trebuie să auzi cântecul cucului fără a avea… bani în buzunar! Altminteri tot anul o să fii sărac. De asemenea, gospodinele însemnau ouăle strânse din cuibare în ziua de 25 martie, pentru a nu le pune sub cloşcă. Numai aşa puii ieşeau din găoace sănătoşi şi nu aduceau ghinioane în casă.
Şi crescătorii de albine aveau şi poate mai au superstiţiile lor, cum a auzit din bătrâni stuparul Gödri Ferenc, din Dobârlău. De Buna Vestire exista un vechi obicei de a da drumul albinelor prin… potcoavă, ca să nu prindă vreo boală, iar producţia de miere să fie bună.
Cum va fi vremea?
Se mai spune că aşa cum este vremea de Blagoveştenie ( frumoasă, cu soare şi cer senin sau închisă şi friguroasă) la fel va fi şi peste trei săptămâni; adică de Paşti. În plus, dacă ursul îşi vede umbra, soarele va topi orice urmă de zăpadă, iar primăvara o să triumfe.
…Oricum, am depăşit pe 20 martie Echinocţiul, aşa încât, şi din punct de vedere astonomic cel mai frumos anotimp ne-a bătut zilele acestea în geam. Să-i urăm încă o dată un călduros “Bun venit!”
Horia C. Deliu
