Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Probabil că omul este cea mai curioasă ființă din universul cunoscut, iar cei care au timpul sau interesul să-și părăsească ocupațiile zilnice, care nu le lasă mintea liberă, pentru a privi și admira neasemuita natură care ne înconjoară, după o contemplare mai aprofundată ajung la uimitoarea concluzie că Natura este cel mai grozav arhitect, inginer și pictor pe care ni-l putem imagina.
Și înțelegând aceasta, înțelegând faptul că în ascensiunea noastră progresivă de la pământ la cer noi trebuie să învățăm de la natura-mamă și să ne adaptăm planurile și visele după modelele pe care ea ni le arată la fiecare pas. Și așa s-a născut… bionica.
De fapt, această știință relativ nouă a fost „practicată” de om încă din cele mai vechi timpuri, însă abia mai aproape de zilele noastre ea a devenit o ocupație frecventă, căreia i s-a dat un nume.
În „Noul dicționar universal al limbii române” (NDULR), ediția a doua, din 2007, termenul este explicat astfel: „ramură a ciberneticii care se ocupă cu studiul proceselor biologice și al structurii organismelor vii, în scopul găsirii unor modele pentru științele tehnice”. În ultimele decenii această știință a evoluat atât, încât s-a împărțit în trei ramuri: bionica biologică, bionica teoretică și bionica tehnică) fiecare având propriile obiective și metode, și ea va continua să evolueze și în viitor, captând interesul oamenilor de știință pentru a-și ajuta semenii nu doar „să copieze” modelele naturii, ci și să le „ajusteze” pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale pământenilor.
În enciclopedia liberă Wikipedia găsim o completare a definiției, în care se spune despre noua știință că „Este un câmp de cercetare și aplicație interdisciplinar care se ocupă de studierea de soluții tehnice „găsite” de natură prin evoluție și aplicarea acestora în tehnică și tehnologie umană inovatoare”, și că bionica „este învățare sistematică de la natură și astfel se deosebește de „inspirație din natură”, o învățare în care sunt implicate mai multe științe: „științe naturale și științe tehnice (inginerie), dar după caz și arhitectură, design, filozofie”, și suntem de părere că viitorul va adăuga și altele.
Dacă ar trebui să dăm exemple, am aminti doar că Omul, la început ființă neajutorată, cu timpul s-a deprins să învețe de la natură cum să-și împlinească visele cele mai arzătoare, adică cum să se deplaseze pe pământ cu viteză din ce în ce mai mare, cum să zboare în aer precum păsările cerului, cum să plutească pe apă și cum să „înoate” și să se miște în/sub apă precum peștii, iar acum învață cum să se înalțe la cer precum zeii, inspirându-se de la lumină… Și cum curiozitatea, imaginația și dorința expansiunii par a nu avea limite pentru această ființă pământeană minusculă, care la început era doar un biet animal neștiutor, lucrurile nu se vor opri aici…
Sinergia este un alt termen științific care definește un anumit proces oarecum înrudit cu bionica, dar care se poate aplica și științelor sociale. Termenul ca atare, provenit din fr. Synergie, în NDULR are două sensuri: „1. (biol.) asociere a mai multor organe sau țesuturi pentru obținerea sau ameliorarea unui anumit răspuns; fenomenul de ajustare și grupare a mișcărilor musculare în vederea obținerii unei anumite performanțe fiziologice: sinergie musculară; 2.ansamblu de elemente care formează un tot organizat, concurând la același rezultat, cu economie de mijloace”.
În acest sens, fiind vorba de o asociere de elemente care țintesc un rezultat comun, am putea exemplifica fenomenul și în domeniul sociopolitic din țara noastră: 2018 fiind declarat „Anul Centenarului”, toate activitățile axate pe această temă converg către același posibil rezultat, unite într-un șuvoi torențial care de altfel reflectă dorința și voința poporului, deci am putea vorbi aici de o sinergie socială. Și ne gândim ce bine ar fi dacă s-ar întâmpla acest lucru și în economia românească, pentru a ne uni eforturile într-o singură direcție: revigorarea acestei națiuni! Până atunci însă situația actuală duce cu gândul la o tânără din America, considerată un nou Einstein, și care studiind fizica cuantică și preocupată de misterele universului este preocupată de „observarea eleganței din interiorul haosului”. Deci până la a pune ordine în lucruri mai e ceva cale de străbătut, însă „Anul Centenarului” poate fi un bun exemplu și, cine știe, chiar s-ar putea ajunge la un rezultat promițător. Se înțelege, nu vorbim aici de cei care trag în altă direcție, căci întotdeauna vor exista și astfel de opozanți, pentru că un aliaj este o „combinație realizată prin topirea la un loc a mai multor metale” (MDULR), dar dacă ele nu dau rezultatul dorit, atunci, conform sensului figurat al cuvântului, combinația se numește „aliaj necurat”. Sperăm însă că nu e cazul societății noastre și până la urmă vor merge toți în aceeași direcție.
Și să nu uităm că unu plus unu fac doi, însă rezultatul a „doi” asociați care lucrează împreună înseamnă mai mult decât al celor doi, dacă fiecare ar lucra de unul singur, altfel oamenii nu s-ar mai asocia în echipe de lucru, căci după cum se spune: „unirea face puterea”. Dacă privim natura, chiar și animalele care s-au asociat în turme au înțeles acest lucru simplu, fiindcă acționând împreună pot înfrunta pericolele mai ușor.
Și așa, întorcându-ne la natură și învățând de la ea, putem și noi, oamenii, să fim mai puternici, mai sociabili și mai buni, și, chiar dacă din când în când ne mai arătăm „coarnele” unii altora, mâna întinsă spre pace, bună înțelegere și colaborare trebuie acceptată.
Mihai Trifoi
