Inima culturală a fiecărui oraș e păstrată în colecțiile de carte și arhivele bibliotecii. Întorsura Buzăului se bucură de o oază a culturii prin cărțile unice de care rafturile bibliotecii orașului beneficiază dar, mai ales, de căldura cu care doamnele bibliotecare întâmpină cititori de toate vârstele și încurajează activitățile instituțiilor de învățământ din zonă.
Cu toate că poziționarea actuală a bibliotecii este o dificultate pentru numeroși elevi, interiorul noii clădiri cuprinde în încăperile sale colecții rare de cărți ce au fost, în mare parte, donate de diferite familii care au dorit să ofere bucuria lecturii întorsurenilor iubitori de carte.
Deși am fost puțin mai reticenți la început, odată intrați în bibliotecă, am găsit zâmbetul cald al doamnei bibliotecare Manuela Găitan. Prin vorbele dumneaei, spațiul a prins viață, iar noi am aflat ce lucruri minunate se petrec la parterul acestei clădiri, care este istoria bibliotecii și, mai ales, cum putem proceda pentru a ne clăti mințile cu volume inedite.
Ce fel de elevi vă calcă pragul? Ce vârstă au?
Clasa a VII-a, a VIII-a, în general, pentru că se pregătesc deja pentru examenul de capacitate, la care au anumite lecturi incluse în programa școlară. Și cei care intră în clasele a X-a și a XII-a. În general, copiii sunt de toate vârstele. Vin micuțeii, pentru că le-am pregătit și acolo – cărțile de pe masă sunt pregătite pentru elevii de clasa a VII-a. Micuțeii vin cu mămicile pentru o lectură, așa, de plăcere.
Cam câte abonamente există la bibliotecă?
Înscriși, la ora actuală, avem 1997 de cititori dintre care, anual, vin la viză poate jumătate, mai bine de jumătate.
În perioada de vară și, în general, la începutul anului, avem cei mai mulți vizați: cititori înscriși și vizați.
Și cu numărul de cărți cum stați? Îmi spuneați că vă chinuiți cu spațiul și observ, totuși, că aveți destul de multe cărți pe rafturi.
Sunt foarte multe cărți. O să vă spun numărul exact. 33 340 de volume. Și mai avem încă aproape 1000 sau mai bine de o mie, primite din donații, la care încă lucrăm la înregistrat.
Cine donează? Persoanele din zonă?
Nu neapărat. Și din zonă, am avut o donație foarte mare de cărți. Undeva la o mie și ceva de cărți, o doamnă de la Brașov, de la București. De la oamenii care și-ai vândut casele, și-au vândut apartamente. Au fost bibliotecile bunicilor, părinților și, le-a fost milă să le dea și la anticariat. Probabil că au vrut ca cineva să beneficieze de ele. Să se bucure de ele.
Nu știu dacă este chiar Maica Stareță a Mănăstirii din Sita Buzăului, dar, în orice caz, de acolo am primit cărți foarte frumoase, valoroase. Am primit carte veche, multă carte în limba franceză, în limba italiană, în limba engleză, în rusă. Cărțile au fost în toate domeniile de activitate, începând de la generalități, până la literatură de specialitate, artă treatrală, artă cinematografică. Cărți foarte frumos legate și ilustrate.
Tot alături de doamna bibliotecară am aflat ce anume își doresc părinții de la copiii lor și cum, ca în orice alt domeniu, dragostea față de literatură vine din familie. La ora actuală, cei mai mulți părinți aleg să decidă în locul copiilor și să caute scurtături care îi privează de lectură. Drept exemplu, un părinte care a cerut varianta prescurtată a unei cărți aflată în programa școlară de clasa a VIII-a.
Mai există, totuși, motive de bucurie. O elevă de clasa a III-a și-a dezvoltat o pasiune inedită pentru lectură și, la această vârstă fragedă, a lecturat deja primul volum din ciclul “Cireșarii” de Constantin Chiriță. “Au obișnuit-o așa părinții și a prins gustul”, adaugă doamna bibliotecară.
Ce ne puteți spune despre spațiul în care vă desfășurați activitățile?
Spațiul este al nostru. Aici ne-am mutat la sfârșitul anului 2017. A durat un pic… A durat un pic până am reușit să ne așezăm cu toate cărțile. Mutasem biblioteca pentru a treia oară de când sunt eu bibliotecară. Am fost inițial în casa de alături, unde nu am avut chiar ce ne trebuia, din păcate. Ne-am mutat apoi în centru. Acolo am stat 10-11 ani, iar acum suntem aici, în fosta clădire a băncii BCR.
Spațiul în sine este frumos. Locul este unul frumos.
Interiorul este, într-adevăr, frumos. Dar, din exterior, eu nu am știut că aici se află biblioteca.
Reintrăm iar în renovare și nu am avut încă timp să punem firma, să dăm jos sigla BCR nicicum. Nu putem. Am încercat în toate felurile. Cine a lipit-o, a făcut o treabă bună.
Marea noastră problemă este că nu pot ajunge cei cu dizabilități sus. Jos, pot intra. Dar nu pot urca până la etaj pentru cărți. Vin pacienții care fac recuperare la spitalul din Întorsura și, dacă pot urca, iau cărți. Dacă nu pot urca, coborâm noi. Cine dorește, ne găsește aici. Suntem întotdeauna deschiși și îi ajutăm.
Din nou, mai avem persoane în vărstă care vor și țin neapărat să vină la bibliotecă. Deși, într-o vreme, am spus că le trimitem noi cărțile acasă. Oricum, o să intrăm în reabilitare și spațiul se va modifica un pic. O să avem altă așezare, altă perspectivă. Acum, totul pare mai aglomerat.
Să știți că este, oricum, un aspect de casă. Este primitor. Evident, asta datorită dumneavoastră și datorită colegelor pe care le aveți. Sunt destul de rare (sau nu am nimerit eu pe unde trebuia) bibliotecarele care te primesc zâmbind.
Este primul lucru pe care trebuie să îl faci. Și, nu doar asta, dar… cred că, dacă iubești cărțile, iubești și oamenii. Da, dacă iubești cărțile, iubești și oamenii, nu au cum să fii altfel.
Copilul care intră și te vede posomorât nu-ți mai vine a doua oară în bibliotecă. Trebuie să știi să îl mai atragi un pic. Am avut chiar de curând o activitate frumoasă, chiar înainte să se termine școala. Am avut Săptămâna de lectură. Atunci, le-am făcut tot felul de lucruri frumoase. Le-am umflat baloane, mesaje cu “am fost la bibliotecă”, abțibilduri care să îi atragă. Le place celor mici să vină, doar că trebuie să îi mai atragem și noi cu ceva.
Un alt impediment pentru cei mici este că suntem un pic mai departe de centrul orașului. De exemplu, când eram în centru, copiii ieșeau de la liceu și treceau pe la bibliotecă. Aveam timp să prindă și autobuzul sau microbuzul după. Acolo aveam Internet, sală de calculatoare cu Internet gratuit pentru toți utilizatorii bibliotecii, indiferent de vârstă. Aici, din păcate, încă nu avem Internet. Cu siguranță, urmeazăsă îl reinstalăm.
Acum este gol parterul. Îmi amintesc, totuși, că aveați piese vechi de mobilier acolo, ceva care dădea un aer diferit și autentic.
Da, dar pentru că s-a înființat aici secție de votare, a trebuit să facem aici puțin spațiu și le-am mutat. Iar acum nu pot fi scoase pentru că urmează să se mute niște birouri din primărie. Va intra și primăria în renovare. Suntem un pic în stand by.
Mai avem la parter câte o expoziție de carte, vernisaj cu picturi. Pe 31 august o să avem în mod clar Ziua Limbii Române. Dacă nu jos, o facem sus. În general, lansările de carte și toate activitățile le facem jos.
Există un calendar cu evenimente sau posibile evenimente ce au loc în cadrul bibliotecii?
Da. Am avut activități anul acesta în ianuarie, în martie, în mai, iar colaboratorii principali au fost cei de la Liceul Tehnologic Nicolae Bălcescu. Au răspuns întotdeauna foarte frumos și colaborăm foarte bine cu ei. Mai vine Școala Generală Mihail Sadoveanu, Liceul Teoretic Mircea Eliade, Grădinița Întorsura Buzăului, Casa de Cultură.
Vor exista activități și la toamnă. În septembrie, avem o șezătoare, în octombrie, organizăm un concurs cu personaje din diferite cărți, în noiembrie, avem un concurs de proză scurtă, de 1 decembrie, sărbătorim aici Ziua Națională a României. Tot în decembrie, vom face “Poveste cu Moș Crăciun” și, poate, o expoziție de pictură cu lucrările unor elevi ce studiază la Liceul de Arte Plastice Hans Mattis-Teutsch din Brașov. Activități sunt tot anul.
Oricum, cea mai mare problemă este cea a sponsorilor. Nu avem suficienți sponsori. Desigur, suntem mereu susținuți de primărie și de alte persoane care aleg să ne ajute, dar nu este suficient pentru momentele în care vrem să organizăm concursuri. Am zis că încercăm să prindem la anul cei 2%. Elevii au nevoie de motivație, au nevoie de niște premii când vin la bibliotecă. Cei mai mari sunt mai motivați dacă primesc o carte, un album, o carte în variantă electronică.
Cum vă gândiți să procedați la anul pentru a atrage cei 2% din impozitul pe venit?
Avem pagină de Facebook. O să fie, probabil, prima cale pe care o să o urmăm. Vom apela la oameni prin intermediul rețelei de socializare. Există, sigur, persoane care nu au știut sau până acum au direcționat către anumite ONG-uri, cluburi sportive… O să încercăm să facem un apel.
Abia așteptăm să fie tot spațiul gata pentru că nu se va mai numi Biblioteca Orășenească. Va fi Centrul Cultural al Întorsurii Buzăului.
Cea mai mare problemă a bibliotecii nu ține de spațiul în care se află, ci de absența sponsorilor în activitățile pe care le desfășoară în interesul tinerilor care studiază la Întorsura Buzăului. Există speranța ca, în anul următor, întorsurenii să fie informați cu privire la posibilitatea de a redirecționa 2% din impozitul pe venit către Biblioteca Orășenească Întorsura Buzăului.
Nouă ne rămâne de făcut doar să le aducem cititorilor noștri la cunoștință că merită și că trebuie să luptăm împreună pentru cultură. Așadar, sperăm că articolul de azi v-a stârnit apetitul pentru lectură și că ne vom regăsi mai des la frumoasele activități pe care această instituție le găzduiește!
Adelina GHERASIM
