Ieri, absolvenţii de clasa a XII-a au susţinut prima probă a examenului de bacalaureat. Aveam de gând să scriu un material simplu, în care să prezint câteva păreri şi câteva statistici. Nu mi-a ieşit. Nu m-am putut abţine să las să treacă acest lucru pe lângă mine, şi am simţit nevoie să împărtăşesc un adevăr urât.
În drumul meu spre Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” i-am întâlnit pe Sandor şi Levente, doi elevi de clasa a XII-a de la Liceul Tehnologic „Puskas Tivadar” din Sfântu Gheorghe. Interesată să aflu părerea lor despre subiectele de la bacalaureatul de anul acesta, i-am oprit să le adresez câteva întrebări. Am avut (neplăcuta, sau nu) surpriză să descopăr că Levente nu înţelegea ce îl întrebam, aşa că am apelat la ajutorul colegului său de clasă, pentru a face traducerea.
Întrebaţi dacă li s-au părut grele subiectele de la examen, comparativ cu cele de la ultima simulare, Levente, prin intermediul colegului său de clasă, a spus: „Mie mi s-a părut mai uşor la Bac faţă de simulare, pentru că am învăţat.” La simulare, Levente a luat 1.50. Nu am fost chiar foarte surprinsă de acest răspuns, mai degrabă l-am privit ca un răspuns firesc la întrebarea mea. Trist, dar aşa este.
Colegul sau, Sandor, a reuşit să scrie la simulare de 6.65, ceea ce îi oferă o şansă de a promova examenul de bacalaureat. La examen, lui Sandor i s-a părut că Eminescu nu vorbeşte aceeaşi limbă cu el şi de aceea a desemnat subiectul al treilea ca fiind cel mai greu: „Mi s-a părut mai greu subiectul cu Eminescu. În rest nu a fost chiar atât de greu.”
Alte vorbe sunt de prisos, dar eu sper ca părinţii şi profesorii acestor copii, care, de-altfel nu au nicio vină, să cugete mai mult asupra acestei probleme, a comunicării interetnice. Nu cred că este normal şi bine să fie îngrădiţi din cauza unor răutăţi ale „oamenilor mari”. Sunt copii, şi tot ceea ce adulţii fac, se proiectează în mod special asupra viitorului copiilor.
La finalul discuţiei, le-am spus elevilor „Koszonom szepen!” pentru că au pierdut 2 minute cu mine şi s-au străduit să-mi răspundă la întrebări, iar ei au răspuns uimiţi, cu zâmbetul pe buze „Cu plăcere!”.
Maricela Dan
