Nu de puţine ori citim în ziare despre „dispute lingvistice” între Primărie şi Prefectură, referitoare la diverse inscripţii, denumiri de străzi, drepturi ale minorităţilor şi altele de genul acesta, a căror nerezolvare în timp util generând chiar instigări la conflict social.
Şi toate acestea în numele „limbii materne”! Şi imaginaţi-vă, dacă aceste lucruri se întâmplă într-un orăşel ca Sf. Gheorghe, atunci prin extensie la scara judeţului şi a ţării, starea de fapt nu este deloc simplă şi, nerezolvată, ea poate duce la neînţelegeri profunde în sânul societăţii.
Dar dacă privim lucrurile la scară continentală şi planetară, ne putem imagina cât de serioasă este „problema lingvistică”. Şi cât timp omenirea nu va rezolva această problemă, vor continua să existe neînţelegeri şi conflicte, enorme cheltuieli inutile cu traducerile în toate limbile pământului, şi incapacitatea cetăţenilor de a comunica liberi unii cu alţii pe baza unei „limbi comune”. Şi, după cum ştiţi, această „limbă internaţională” există şi se numeşte Esperanto. Ea încă n-a cucerit lumea, dar o va face, căci Viitorul presează popoarele grăbindu-le să evolueze, iar noile descoperiri ale ştiinţei şi progresul tehnic accelerat în viitoarele decenii şi secole vor determina impunerea altor „politici lingvistice” decât cele existente în zilele noastre. Un vizionar precum Zamenhof, trăind în realitatea crudă a unui timp trecut, a prevăzut intuitiv această situaţie şi a creat limba esperanto – ca mijloc de comunicare între naţii şi oameni, echidistant faţă de toate şi toţi.
Iar în ceea ce priveşte utilizarea globală a limbii engleze ca „limbă de largă circulaţie”, şi aceasta reprezintă doar „o soluţie de moment” precum interimatul politic, căci aparţinând unor popoare, engleza nu poate avea statutul de „limbă internaţională”, fiindcă ar oferi din start un mare avantaj acelora a căror limbă maternă este ea. Şi cum nimeni nu poate învăţa 6-7.000 de limbi, câte spun specialiştii că s-ar vorbi pe glob, se impune aceeaşi concluzie: adoptarea, prin consens planetar, a unei „limbi universale”, căci nici chiar „traducerea tehnică automată”, deja incipient practicată în zilele noastre, nu va putea rezolva această problemă spinoasă de natură lingvistică. Maşina nu poate înlocui în totalitate omul. Când acest lucru s-ar întâmpla, civilizaţia umană ar dispărea şi ar începe „civilizaţia roboţilor” lui Isaac Asimov…
Ne-am permis să folosim şi termenul de „limbă universală”, deoarece unii ar putea comenta: şi dacă oamenii vor popula în viitor şi alte planete sau dacă se va dovedi că există în univers şi alte civilizaţii; chiar şi atunci ar fi nevoie de „un mijloc de comunicare universal”…
O limbă internaţională nicidecum nu are scopul de a înlătura „limbile naţionale” sau „limbile tribale”, ci doar de a facilita comunicarea rapidă între toţi indivizii, oriunde s-ar afla ei pe planeta Pământ, adică o comunicare directă, fără intermediari, limbile naţionale păstrându-şi pe mai departe rolul lor de purtătoare ale culturilor locale, regionale sau naţionale.
Aşadar, dragi concetăţeni, fiţi mai calmi şi gândiţi la rece, nu vă aprindeţi spiritele şi nu scoateţi „ghearele” unii la alţii, că nu dă bine. Niciodată „atitudinea barbară”, indiferent din partea cui o fi, nu dă dovadă de civilizaţie şi gândire umană. Chiar dacă „animalul din noi” (vorbim la modul general, filozofic, nu concret) se răzvrăteşete din când în când, trebuie să-l stăpânim şi să cugetăm înainte de a acţiona, nu putem lovi cu bâta la orice adiere de vânt care mişcă frunzele, având impresia că din acel tufiş te priveşte tigrul…
Mihai Trifoi
