Unul dintre cele mai cunoscute tezaure de aur din lume din secolul al XlX-lea, „Cloșca cu puii de aur”, descoperit în 1837 de doi pietrari într-o carieră din localitatea buzoiană Pietroasele, a cunoscut numeroase peripeții și vandalizări, dar de fiecare dată comoara blestemată, cum a fost supranumită în popor, a supraviețuit miraculos.
. .
„Copia galvanoplastică de la Muzeul județean Buzău, realizată la sfârșitul secolului al XlX-lea de orfevrierul Paul Telge la Berlin, a înlocuit între anii 1917 și 1956 tezaurul original aflat în această perioadă la Moscova și este singurul document istoric care poartă intacte însemnele aventurilor sale neobișnuite”, a explicat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului județean Buzău, Laurențiu Grigoraș.
Tezaurul „Cloșca cu puii de aur” a fost descoperit într-o zonă plină de vestigii arheologice vechi de peste cinci milenii. Pe Dealul Istrița, unde se află și localitatea Pietroasele, au fost identificate de-a lungul timpului mai multe urme de locuire din perioade diferite, cele mai vechi din epoca pietrei, dar și de dată mai recentă, din epoca romană.
„În zona Pietroasele există mai multe vestigii de epocă romană, castrul roman realizat din piatră, cu tehnică romană, locuire romană reprezentată de barăci romane, ceramică și alte obiecte ale culturii materiale romane, iar la aproximativ un kilometru spre est se află un alt edificiu cu hipocaust, o termă care poartă amprenta tehnicii romane. În acest loc au fost găsite mai multe cărămizi și țigle purtând ștampila Legiunii a Xl-a Claudia, una dintre cele mai longevive legiuni ale Imperiului roman, deci se poate deduce că practic militarii legiunii au fost implicați în construcția termelor”, a declarat, pentru AGERPRES, muzeograful Gabriel Stăicuț de la Muzeul județean Buzău.
Potrivit sursei citate, la circa un kilometru mai sus de locul în care a fost amplasat castrul, într-o carieră de piatră de la Via Ardelenilor, a fost găsit celebrul tezaur.
Tezaurul a fost descoperit întâmplător de doi țărani din localitatea Pietroasele, în 1837, în timp ce extrăgeau piatră dintr-o carieră de pe Dealul Istrița. Cei doi, Ion Lemnaru și Stan Avram, nu au cunoscut importanța obiectelor din tezaur, 22 la număr, cu o greutate de aproape 40 de kilograme de aur, de aceea o perioadă de un an le-au tăinuit în podul casei.
„În 1838, sosește în sat un antreprenor albanez, pe nume Verusi, tocmit de statul român să reconstruiască podul de piatră de pe râul Câlnău, din apropierea Buzăului. În cursul unei discuții, cei doi țărani amintesc că ar avea de vânzare nu numai piatră, ci și alte obiecte mai puțin obișnuite. Verusi merge acasă la cei doi, le vede și își dă seama de valoarea lor și le oferă țăranilor o sumă infimă cu care la momentul respectiv puteau să-și cumpere o pereche de boi”, a precizat Gabriel Stăicuț.
Muzeograful a mai precizat că „Verusi a preluat cele 22 de obiecte în greutate de 40 de kilograme și pentru a le face mai ușor transportabile s-a folosit de un topor din gospodăria unuia dintre țărani și, după cum se vede și astăzi, taie tava mare a tezaurului care cântărește 8 kilograme de aur, iar pietrele prețioase au sărit din locașuri și s-au împrăștiat în curte, fiind folosite de copii pentru jocul de țintar”.
„Tezaurul a fost făcut fărâme, dar 12 piese au fost recuperate în urma unei anchete, iar figura centrală de la patera cu zei, Zeița-mamă, Cybelle, a fost găsită în timpul anchetei din 1838 în buzunarul unui prieten al lui Verusi”, a mai spus Gabriel Stăicuț.
În afara acestor mutilări survenite în 1838, a doua degradare majoră a Tezaurului de la Pietroasa intervine în anul 1875, când tezaurul a fost furat din Muzeul național de antichități din sediul actual al Universității București, iar hoțul, un anume Pantazescu, ascunde obiectele tezaurului în cutia de rezonanță a unui pian.
„În noaptea de 19 spre 20 noiembrie 1875 se produce furtul tezaurului din Muzeul de Antichități. Hoțul a operat de la etajul superior profitând de viscolul care a bătut toată noaptea și de santinela care probabil a adormit în post. Podeaua a fost sfredelită în patru locuri, găurile au fost unite cu un fierăstrău, iar moluzul a fost adunat într-o umbrelă! Hoțul, un anume Pantazescu, care coborâse pe frânghie a fost găsit în scurt timp, iar tezaurul a fost dosit la el acasă în cutia de rezonanță a pianului. Coșul a fost găsit de un măturător în stradă și, de asemenea, lipseau colanul cu inscripție runică și un fragment din marele taler, topit de un prieten argintar, iar coșulețul a fost găsit la un măturător în apropierea muzeului”, a precizat, pentru AGERPRES, muzeograful Gabriel Stăicuț.
Potrivit sursei citate, ancheta poliției a condus la domiciliul unui anumit bijutier Constantinescu de unde au fost recuperat doar un sfert din colanul cu inscripție.
„Noua maltratare a afectat talerul mare, dar și inscripția cu caractere runice pe care colanul o avea, o inscripție incizată destul de stângaci, dar cu un alfabet folosit de o populație germanică, important document istoric”, a mai declarat Gabriel Stăicuț.
Pantazescu a fost condamnat la șase ani de închisoare și a fost împușcat cu câteva zile înainte să fie eliberat, iar fragmentele lipsă din tezaur nu au mai fost recuperate vreodată.
În martie 1884, clădirea Universității a luat foc, mai multe piese de muzeu au fost scoase la repezeală de pompieri și de militari aflați de pază. Printr-o întâmplare, poate pentru că erau cele mai strălucitoare obiecte de patrimoniu, tezaurul a fost salvat de un pompier.
„Acesta l-a pus în tunică și a plonjat de la etaj pe așa-zisa pânză de scăpare, întinsă de pompieri, iar piesele au fost depozitate în totală neorânduială direct în stradă în jurul statuii lui Mihai Viteazul. După acest eveniment, cea mai mare parte din piesele tezaurului erau de nerecunoscut”, a mai declarat sursa citată.
Dat fiind starea deplorabilă în care a ajuns tezaurul, directorul Muzeului Național de Antichități, Grigore Tocilescu, a solicitat o audiență de urgență la Regele Carol I. Primit de suveran, acesta a cerut restaurarea de urgență a celui mai important tezaur de aur din Europa și chiar din lume la acea dată.
Regele a fost de acord să-l restaureze pe banii săi și l-a recomandat pe orfevrierul german Paul Telge, bijutier al Casei de Habsburg.
„Tezaurul a fost restaurat la Berlin, de unde s-a întors în țară cu o față nouă, dar corectă din punct de vedere istoric, și, totodată, cu trei copii galvanoplastice, două dintre ele fiind dăruite de Carol l muzeelor din Berlin și Nurnberg, iar una a rămas la București”, a mai spus Stăicuț.
Directorul Muzeului județean Buzău, Laurențiu Grigoraș, consideră că principalul merit în salvarea tezaurului revine ministrului Treburilor din Lăuntru, Mihalache Ghica, mare iubitor de antichități, care a întreprins în anul 1838 o operațiune contra-cronometru de recuperare a obiectelor furate.
„Dacă nu ar fi existat intervenția rapidă a ministrului Mihalache Ghica, tezaurul ar fi fost probabil topit înainte să fie cunoscut și apreciat de specialiști și de publicul larg. Copia galvanoplastică aflată la Buzău are, de asemenea, o istorie interesantă. În anul 1911, la marea expoziție de la Roma, România a fost prezentă cu această copie, iar în perioada 1917-1956, cât timp originalul s-a aflat la Moscova, aceasta a aparținut Muzeului Național de Istorie, abia în anul 1981 fiind transferată definitiv la Muzeul județean din Buzău. În anul 2000, copia de la Buzău a intrat în circuitul itinerant european în cadrul proiectului „Tezaure barbare” fiind prezent în Franța, în perioada iulie 2000-martie 2001, și în Germania, în perioada aprilie-iulie 2001″, a mai spus Laurențiu Grigoraș.
La rândul său, scriitorul D.I.Delapetra, autorul trilogiei „Tezaurul blestemat”, susține că „această comoară descoperită într-o carieră de piatră la Pietroasele a avut un destin de-a dreptul norocos”.
„Suratele sale din Spania și Elveția, la fel de valoroase, aparținând tot unor populații de neam gotic, n-au putut fi salvate. Tezaurul elvețian a dispărut în condiții necunoscute, iar cel spaniol, găsit la Guarrazar în apropiere de Toledo, în anul 1858, a fost dat în cea mai mare parte topit și doar o mică parte a fost recuperat și se află în prezent la muzeul Cluny din Paris”, a mai spus sursa citată.
AGERPRES
