Comentariu: Textul ce urmează este o traduce a unui articol din revista KOSMOS Nr. 2/2020, versiunea în limba esperanto, organul de presă al Institutului Martinus din Copenhaga. Articolul se referă la „spiritul Crăciunului”, care pune stăpânire pe oameni în apropierea marii sărbători a Nașterii lui Iisus.

În general, creștinii trăiesc din suflet această frumoasă sărbătoare și nu-și pun prea multe întrebări filozofice, dar cititorul va găsi în acest articol unele gânduri mai profunde ale filozofului danez Martinus Thomsen în legătură cu acest eveniment.

În accepțiunea lui Martinus, creierul uman este un „receptor” care captează energia spirituală cosmică dar, ca și în cazul unui aparat radio, pentru a capta acest tip de energie trebuie să fii pe aceeași lungime de undă pentru a te interconecta, în caz contrar se produce un contact greșit și, din moment ce creierul nostru funcționează pe bază de electricitate, contactele greșite nu duc la rezultatul dorit.

De asemenea, atenționăm cititorii că scopul acestui text este pur informativ, fără vreo intenție de a influența sau deturna mentalul sau credința cuiva, doar că se apropie Crăciunul și trebuie să intrăm în atmosfera sărbătorii, chiar dacă în acest an „spiritul Crăciunului” va avea de suferit din cauza pandemiei.

 

Atmosfera de Crăciun

(Traducere)           de Martinus

 

  1. Este mai plăcut a dărui decât a primi

Ce este efectiv atmosfera de Crăciun? – În realitate este vorba despre un sentiment de bucurie datorat unor exprimări de simpatie manifestate de alți oameni. Pentru că Crăciunul este o sărbătoare a cadourilor, și fundamentul viitoarei culturi este că „e de preferat să dăruiești decât să primești”, nu e ciudat că rezultă o atmosferă specială în timpul sezonului în care acest principiu al dăruirii se prezintă într-un grad special. Majoritatea oamenilor din țările creștine doresc să fie buni și iubitori în timpul serii și a zilelor de Crăciun, care au devenit zile sfinte. Acest lucru a devenit o tradiție puternică, și când se apropie Crăciunul se trimit vapoare, trenuri și avioane pline cu daruri care vor fi distribuite în lume, și milioane de salutări iubitoare se trimit prietenilor și cunoscuților. Ar fi foarte frumos dacă oamenii ar avea această înclinare pe tot parcursul anului, dar acum în principal este vorba despre sezonul mijlocului iernii și, fără îndoială, este plăcut să ai ceva mai înviorător în viața cenușie de fiecare zi a perioadei întunecoase.

 

  1. Tradiția Crăciunului reprezintă o mare cantitate de energie

Merită a studia această tradiție mai îndeaproape, deoarece ea manifestă o cantitate de energie atât de uriașă, încât nimic altceva nu poate arăta ceva comparabil. Evanghelia creștină povestește despre un copilaș care s-a născut, într-un timp demult apus, în Bethlehem și a fost pus într-un staul cu animale în jurul său. Trebuie să existe o forță interioară sau o putere invizibilă în acea poveste, care a fost capabilă să dea ca rezultat o asemenea manifestare și activare de energie. Nu doar în interiorul minții umane, ci în lumea exterioară se face totul pentru a împodobi străzile și vitrinele; peste tot se vede aur, strălucire și nenumărate lumini sclipitoare. Acest lucru nu se face pentru a întrista oamenii și a-i indispune, ci pentru a-i ajuta și a le reda forțele. Probabil că unii m-ar contrazice și ar spune că se împodobesc străzile și vitrinele pentru a-i determina pe oameni să cumpere mai mult. Dar în timpul actual noi nu avem nimic altceva decât principiul negoțului și când oamenii au această dorință de a face daruri, atunci fără îndoială este splendid că există alte forțe, a căror sarcină este de a pune la dispoziție cadourile, astfel că cineva poate să le vadă și să-și facă cumpărăturile. Poate că cineva ar putea spune că a da daruri este o tradiție, și dacă cineva însuși primește daruri, respectivul trebuie să facă la fel, altfel ar fi nedemn. Dar imaginați-vă cât de plăcut ar fi dacă cineva tot timpul ar fi de părerea că nu e demn să facă  ceva altceva decât să fie bun și iubitor față de aproapele său. Fără îndoială, acest lucru ar fi minunat! – Pot exista persoane cărora nu le place să facă daruri, dar în general se pare că unii oameni admiră frumosul aranjament din orașe. În duminicile de dinaintea Crăciunului noi vedem străzile pline de oameni care arată bucuroși și cară multe pachete etc. În mod sigur ar avea efect întristător dacă s-ar anula această tradiție, și nici măcar acest lucru să nu se facă; nu există lucruri atât de însuflețitoare în lume, ca să nu putem avea ceea ce noi deja avem. Dacă noi nu trebuie să avem ceva, atunci ar fi pentru ca și aproapele nostru să nu aibă acces la bunuri. Dar acum această mare manifestare de energie există precum și tradiția de a face daruri și ea este o exprimare a iubirii incipiente față de aproapele. Ea este începutul viitoarei culturi mondiale, pe care oamenii o vor atinge când ei vor înceta să se războiască și vor ajunge să se înțeleagă unul pe altul. Atunci întregul an va deveni o atmosferă de Crăciun, toți îi vor iubi pe toți, în contrast cu situația actuală, în care mai mult sau mai puțin există război între toți, la fel între oameni ca și între națiuni.

 

  1. Întâmplarea din Bethlehem

Probabil că unii oameni înclină să afirme că relatarea despre nașterea lui Hristos este numai o poveste care e de presupus că nu e deloc adevărată, și că probabil nu s-a născut niciodată. Totuși acest lucru n-are deloc importanță, pentru că este un fapt că acea energie a iubirii există acum. Dacă ar fi vorba despre o poveste inventată, ar fi desigur foarte frumos, dacă o astfel de poveste ar putea crea o tradiție care de aproape două mii de ani revine în fiecare an. Oare se vede că alți scriitori au putut formula un astfel de lucru inventat și să creeze o astfel de tradiție, încât generație după generație și mii și mii de oameni au putut să devină bucuroși și să simtă acea atmosferă de Crăciun? – Nu, acest lucru noi nu l-am văzut. Ceilalți fondatori de religii, fără îndoială, au foarte mulți adepți dar, desigur, ei sunt excepții. Acum a sosit timpul când oamenii nu doar vor înțelege că conștiința creștină nu este o poveste, că Evanghelia creștinească este mult mai mult decât acea bucățică pe care ei o primesc prin intermediul Bibliei.

 

  1. Nașterea copilului cristic în propriul nostru interior

Evanghelia creștină cu nașterea copilului în Bethlehem este un rezultat al unui principiu gigantic, care există ca fapt real. Dacă acest principiu n-ar exista, noi ne-am învârti ca animalele în codru și nicicând n-am deveni oameni. Prin intermediul acestui principiu, pe care îl reprezintă întâmplarea din Bethlehem, noi ne ridicăm deasupra animalelor. Conștiința noastră a început să aibă un adaos care crește și devine superior conștiinței animale. Noi putem numi această conștiință adăugată „copilul cristic”, și astfel noi toți purtăm copilul cristic în interiorul nostru. Întâmplarea istorică cu copilul în staul simbolizează faptul că o scânteie se naște în noi. În punctul temporar când noi eram animale ceva ciudat s-a născut. Omul incipient s-a născut în animal și transformarea polară a început. Animalul simbolizează staulul cu murdăriile acestuia și atmosfera dezgustătoare. Acest principiu nou implantat în animal se poate remarca în prezent ca uman în om în formă de înclinare de a dărui cadouri și a-i face fericiți pe alții. Este același lucru cu iubirea. Toți oamenii au puțin din el, n-are importanță dacă este vorba despre criminali sau ocnași, toți au această mică stare de conștiință în propriul lor interior. Natura de staul domină în mulți oameni, dar ei nu sunt vinovați de aceasta, nu poți învinovăți pe cineva din cauza aceasta, fiecare în parte se situează pe propria sa treaptă de evoluție. Ceea ce încă nu este văzut, ceea ce va fi trăit numai mâine sau mai departe în viitor, acest lucru nu se poate reprezenta azi. Oamenii care azi reprezintă și copilul cristic, și alcătuiesc staulul acestuia, pot reprezenta în timpul actual numai stadiul până la care este crescut copilul cristic din interiorul lor înșiși. Acest principiu devine un fapt pentru cel care vrea să-l cerceteze și care are capacitatea de a-l observa și studia. Este un fapt că în omul nefinit se află două naturi, cea animală și cea umană. Tendința animală este încă atât de dominantă, încât cultura trebuie s-o protejeze prin principiul animal sau legea celui mai puternic. Națiunile concurează pentru a avea arme puternice și cele mai bune mijloace pentru a putea ucide și distruge eventualii opozanți. Principiul animal nu dă absolut niciun fel de atmosferă de Crăciun, dar este foarte plăcut a vedea că influența noului principiu se remarcă la modul general în oameni în timpul perioadei Crăciunului, când marea majoritate doresc să fie buni și iubitori. Tendința umană este prezentă și sensul vieții și drumul înainte sunt perceptibile prin intermediul sorții nefericite, care indică modul de a fi greșit în viața de fiecare zi.

 

  1. Principiul mântuitor și piramidele din Egipt

Această grandioasă naștere a principiului divin s-a născut înainte cu 90.000 de ani, când omenirea a fost fertilizată de câteva ființe puternice, care s-au încarnat pe pământ. Ele, de asemenea, au introdus principiile fundamentale ale științei materiale în piramidele din Egipt. Eu nu voi vorbi aici prea amănunțit despre acest lucru, dar aceasta a fost nașterea primelor stadii umane. Atunci oamenii erau o specie de animal-om, dar câțiva erau atât de maturi, încât s-a putut începe influențarea lor, astfel încât umanitatea putea începe să se dezvolte. Ea încă mai crește, dar iată că cineva poate că vrea să contraargumenteze, că este principiul războinic care crește. Dar acest lucru nu este adevărat, pentru că nu se află nimeni care în sens absolut vrea să se războiască, toți preferă pacea, doar că ei nu știu cum să ajungă la ea. Ei cred că trebuie să se războiască pentru a ajunge la pace, având o armată uriașă și o superioritate colosală față de ceilalți pentru a impune pace. Dar niciodată nu se poate ajunge la pace prin folosirea puterii, cineva poate ajunge la pace numai prin a fi el însuși pacea.

 

  1. Principiul cristic

Ce înseamnă deci „a fi însuși pacea”? – Aceasta înseamnă să nu te simți niciodată ofensat și să răspunzi cu aceeași brutalitate și violență. Noi primim și instrucțiunile și intenția, dacă urmăm copilul cristic din Bethlehem către vârsta matură. Hristos era deasupra a tot ce era animalic, și a devenit atât de perfect încât pe crucea de pe Golgota, în timpul celei mai cumplite suferințe pe care cineva o poate cauza corpului animal, el a fost capabil să iubească pe dușmanii săi și să-i binecuvânteze. El a putut striga: „Iartă-i, Doamne, că ei nu știu ce fac!” Misiunea copilului cristic este de a fi modelul pentru toți oamenii din lume, încât ei pot vedea scopul. Perfecțiunea unui geniu moral s-a revelat pe cruce, dar omul obișnuit nu poate fi subit un astfel de geniu. Geniile există pentru a ne arăta că și noi ne putem face asemenea lor. Marii virtuoși în muzică sau în alte forme de artă îi trag pe ceilalți după sine, ei sunt modele și arată ca pe un fapt că un astfel de stadiu e posibil de atins. Copilul cristic din Bethlehem a devenit cel mai mare și cel mai perfect model care a existat vreodată pe pământ. Este total egal dacă cineva nu recunoaște întâmplările din Bethlehem, pentru că principiile totuși se descoperă pe sine și sunt principiile care sunt valabile, și nu forma exterioară. Formele se schimbă, dar principiile rămân. Datorită acelui principiu oamenii au început să se transforme și au început să trăiască practic după acel model exterior. La început acesta a  fost o stare nebuloasă, pentru că ei nu erau capabili să înțeleagă o iubire atât de înaltă. Era aproape o prostie, ca cineva să întoarcă și obrazul stâng dacă a fost lovit pe cel drept. Dar de fapt intenția este ca cineva să-și arate partea umană când este bătut pe partea animală. S-a arătat partea animală față de Hristos, când prin violență și putere l-au răstignit pe cruce în timpul celor mai groaznice suferințe. El le-a întors celălalt obraz, cel uman, și prin aceasta el și-a arătat superioritatea și a stabilit ca pe un fapt că o astfel de atitudine se poate avea, și astfel se poate deveni om după chipul lui Dumnezeu. El a mai spus: ”Eu și Tatăl suntem unul!” și eu pot spune același lucru. Eu am trăit experiența de a fi una cu aceste legi și a devenit viața mea faptul de a vă arăta vouă acea stare de iubire. Ceea ce arăt eu, Tatăl mi-a dat mie și aceasta nu este ceva ce am citit eu sau ce mi-a fost povestit, ci acest lucru curge în mine prin propria mea conștiință direct din marea de înțelepciune.

 

 

  1. Crucificarea copilului cristic din interiorul nostru

Copilul cristic a crescut spre a fi model pentru întreaga omenire, și acum acest principiu de asemenea crește în om. Bineînțeles că nu trebuie să uităm întâmplarea din Bethlehem și pe Hristos de pe cruce, dar cel mai important este de a fi atenți ca să nu-l răstignim pe copilul cristic pe care îl purtăm în propriul nostru interior. Oamenii se crucifică pe ei înșiși când fac cauze care revin și le distrug viețile. De exemplu, prin stimulatori nepotriviți și greșiți sau moduri de a gândi deturnătoare de drum. Cu cât mai mult se obișnuiește cineva a dărui în loc de a primi, a dezvinovăți și ierta pe ceilalți pentru ceea ce aceștia i-au făcut lui înșiși, cu atât mai mult el este pe drumul corect, și atunci el trăiește experiența că acest lucru îi dă o foarte mare bucurie. Nu-i dă nicio bucurie să-l trântească pe pământ pe potrivnicul său, în afară de cazul când acesta este foarte primitiv, dar majoritatea omenirii nu este atât de primitivă. Cei mai mulți nu preferă să se bată și ei se bat numai dacă consideră că sunt obligați s-o facă. Dar acest lucru efectiv nu se face. Dacă astăzi unii încep să nu răspundă la provocări, primesc o karmă bună, dar să nu se creadă că prin aceasta toate sunt rezolvate, că în viitor nu vor mai avea karmă. Ceea ce deja am semănat crește și e pe drum revenitor, poate fi ceva plăcut sau neplăcut. Chiar dacă cineva începe să trăiască după principiul creștinși să întoarcă obrazul drept nu va fi imediat eliberat de neplăcut. Dar dacă cineva seamănă  sămânță bună, când este gata să recolteze, este mult de câștigat; el are de câștigat de a putea simți ce este corect. Trebuie să avem ca scop de a ne acorda lungimea de undă a noastră cu viața sau Dumnezeu însuși.

 

  1. Magia rugăciunii

Este foarte bine și divin ca cineva să poată primi îndrumarea altor oameni și să studieze în școli și universități, dar când este vorba despre modul de viață moral, atunci oamenilor le este dat un mijloc extraordinar, pe care ei adesea nu-l cunosc. Oamenii au în sine capacitatea construită de a se ruga, care este pentru ei un mister și cât timp rămâne așa, ei nu-l pot folosi cu adevărat. Rugăciunea are o magie puternică, pe care cineva o poate folosi când începe să trăiască după o manieră justă și să creeze un mod de a fi demn de omul perfect. Prin rugăciune poți avea un ajutor profund. Există lumi întregi de ființe nevăzute care au ca  sarcină numai de a ajuta omenirea, dar e posibil să intri în contact cu ele numai dacă te acordezi la lungimea de undă a lor. Nu înseamnă nimic dacă nu poate să facă cunoștință cu ele și nu cunoaște numele lor, dar are însemnătate dacă cineva prin intermediul gândirii sale  se poate acorda cu acea înălțime sau lungime de undă pe care trăiesc îngerii păzitori. Atunci acesta află cum poate crește în el protejarea și cum poate cineva începe să aibă curaj să accepte ceva care pare nedrept. Nimic nu este nedrept, pentru că nimeni nu poate face o nedreptate sau să sufere o nedreptate.

 

  1. Cum se activează soarta

O nedreptate nu poate avea loc, cu toate că oamenii cred acest lucru, pentru că sunt atât de multe care apar ca nedreptate, dar trebuie să avem grijă să renunțăm la acest mod de a gândi. Tot ce experimentează cineva dintr-o soartă luminoasă, la fel ca și din stări neplăcute și dintr-o soartă întunecată, este ceea ce a semănat el însuși. Energia pornește de la origine și se întoarce la origine, ea nu se poate îndrepta în alt fel. În timpul acelui voiaj prin spațiu, energia este intermediată de către alte ființe, care sunt în acord cu lungimea de undă a acesteia, și prin aceasta noi ne reprimim soarta prin alte ființe. Dacă este vorba despre ceva îmbucurător, luminos și plăcut, acest lucru îl intermediază oameni care pot accepta acele lungimi de undă și noi reprimim energia în formă de daruri, prietenie etc. Dacă este vorba  despre stări întunecate, pe care noi trebuie să le trăim, acest lucru este intermediat de oameni care sunt pe un astfel de plan, încât ei se pot acorda cu lungimea de undă a unei astfel de energii.

 

  1. Sclipiri cosmice și contacte mentale greșite

Când cineva este capabil să facă distincție între ce este animalic și ce este omenesc și când cineva a exersat până când poate trăi tot timpul cu gânduri, păreri, puncte de vedere și mod de a fi omenești, el începe să aibă această siguranță, că tot timpul se află în acord cu lungimea de undă a Providenței. Atunci acela este una cu Tatăl, și aceasta efectiv este o stare pe care cineva o poate atinge. În acel stadiu trăiesc eu și de aceea eu pot povesti despre el. Toți care au fost îndrumători de oameni și primitori de cunoaștere cosmică au fost într-o stare în care ei s-au putut acorda cu acea lungime de undă. Uneori se poate întâmpla ca  unii oameni să aibă o sclipire cosmică, dar aceasta nu se întâmplă într-o stare de supărare, ci când ei sunt în modul de a gândi omenesc, în timpul unei stări fericite, în timpul unei manifestări de iubire față de alte ființe. În timpul unei sclipiri cosmice are loc o acordare cu lungimea de undă a forțelor electrice. La fel este și în cazul contactelor greșite, când unii oameni se ceartă și se bat. Cel normal este când există armonie, încât nimic nu se defectează și totul își păstrează perfecțiunea, dar în timpul unor brutalități, violențe și ucideri este vorba despre contacte greșite. Datorită interacțiunii noastre cu electricitatea, noi știm cum țâșnește și șuieră în timpul unui contact greșit, și lumina se stinge. Același lucru se întâmplă la doi oameni care se ceartă și se supără unul pe altul. Unde a dispărut simpatia iubitoare? –

 

  1. Tradițiile de Crăciun influențează oamenii

Se poate învăța mult prin studiul principiului creștin și al evangheliei de Crăciun, și este divin că a avut loc un progres așa de mare, încât acesta a pus stăpânire pe oameni în timpul unei mici perioade a anului. De fapt, oamenii nu știu de ce, dar toți sunt bucuroși. Se înfrumusețează și se gătesc și invită oameni la căminele lor și petrec împreună în mod plăcut. Se dau daruri și simt că este un timp fericit. Aceasta este o tradiție de aproape 2000 de ani și cei mai mulți adulți au amintiri luminoase despre Crăciunurile din copilărie, care îi influențează în continuare pe tot parcursul vieții. Acum noi, desigur, ne aflăm într-o epocă  în care se pierde religia, pentru că forma exterioară impresionează atât de naiv. Dar se poate vedea clar că atmosfera de Crăciun totuși există. În timpul când Danemarca era ocupată de soldații germani, care nu credeau în Providență, noi am văzut că ei totuși duceau o mulțime de pomi de Crăciun artistici. Deci ei n-au părăsit total spiritul Crăciunului, tradiția și tendința umană locuiau în ei. Crăciunul locuiește în noi și nimeni nu-l poate alunga, el se poate eventuale să-și pună voalul din cauza unor evenimente exterioare, dar merită a prinde ocazia să tragi o învățătură din această atmosferă, care vine la noi în mijlocul iernii.

 

  1. Crăciun în tot anul. Cel mai mare cadou de Crăciun

Această minunată sferă mentală luminoasă, care luminează în climatul fizic întunecat din exterior, este de negăsit. Imaginați-vă ce greu ar fi să străbați zilele întunecate, în special aici în regiunile nordice, fără perioada Crăciunului și a atmosferei de Crăciun. Acest timp al Crăciunului acum începe să crească. Nu este intenția ca el să fie în continuare limitat la o perioadă specifică din an. Există oameni care trăiesc în spiritul Crăciunului tot timpul anului, dar marea majoritate a oamenilor, care într-un anumit sens sunt sugestionați, îl trăiesc numai în timpul Crăciunului. Mulți oameni totuși au Crăciunul în sine. Ei au acel principiu al dăruirii, acea blândețe și acea înclinare de a face bine. Cel mai mare cadou de Crăciun pe care o ființă îl poate primi este acel principiu omenesc pe care Providența l-a pus în animal. Toți oameni poartă în sine acest dar divin, care cândva îi va schimba și îi va conduce departe de suferințe, supărări, griji, pe care ei le trăiesc astăzi.

 

  1. Suferința lasă după sine o camacitate divină a omeniei. Sentiment și inteligență

Este total imposibil a oprima principiul Crăciunului. Chiar dacă se lucrează împotriva lui, el crește, pentru că atunci se acționează greșit, vor veni suferințe și greutăți sau situații nefericite, care tocmai fac să crească omenia și dau hrană la ce este uman în om. Animalul simte propria sa suferință și trebuie să lupte împotriva ei, dar datorită acelui principiu divin omul va crește până când nu doar că va simți suferința în interiorul său, dar va putea simți și suferința altora, fie animale, fie oameni. Suferințele trecute îi fac pe oameni mai umani și mai iubitori și le dau capacitatea de a simți suferințele altor ființe, devin mijloace de instigare în evoluție. De aceea nu trebuie să ne supărăm că există perioade în timpul cărora ne găsim în stări întunecate și suferințe, pentru că acest lucru ne dă experiențe care lasă după ele capacitatea divină a omeniei. În această lume, unde toți trebuie să lupte pentru pâinea de fiecare zi, în mod inevitabil inteligența este determinată să evolueze, și în plus poate fi făcută să evolueze în școli și universități. În alt fel este despre omenie, pentru că pe aceasta n-o poți învăța în școli. Este posibil s-o demonstrezi în teorie, și acest lucru poate să-ți dea un anumit ajutor, dar prin aceasta nu poți deveni un om mai bun. Omenia evoluează prin greșelile noastre, care fac să vină la noi suferințele. Suferința este un clopoțel care sună când este pericol, și cu cât ne îndepărtăm de ceea ce este natural, cu atât mai mult suferința crește, și de aceea noi ne întoarcem. Chiar dacă nu ne putem elibera de necesitatea de a face cunoștință cu contrastul întunecat, niciun om nu va fi pierdut vreodată. O pierdere eternă nu există. Toți sunt pe drum și toți sunt în cea mai bună grijă divină.

 

  1. Dacă acționezi bine, vei fi puternic

Noi am primit libertatea de a face ce vrem, noi putem acționa animalic sau uman. Este ceea ce Dumnezeu i-a spus lui Cain: ”Fără îndoială, dacă tu vei acționa bine, vei fi puternic; dacă vei acționa rău, păcatul se va culca la ușă”. A face bine este tocmai faptul de a da oferi cadouri și a fi iubitor, și darurile nu trebuie să fie neapărat materiale. A oferi iubire, a trimite oamenilor gânduri bune și a stimula pe alții spre bucurie și dragoste de viață sunt de asemenea daruri grandioase. Dacă cineva face astfel, acela se face plăcut și iubit de ființele din jurul său. Dacă cineva face contrariul, aceasta însemnând a face rău, păcatul „va sta culcat la ușă”, atunci vor veni boli, sărăcie, nefericire și mizerie.

 

  1. Întâmplările de Crăciun sunt o dezvăluire a principiului vieții

Se poate vedea clar că întâmplarea de Crăciun din Bethlehem nu este o fantezie, când ea poate crea un asemenea efect grandios. Cauza este că ea exprimă însăși viața, ea este o dezvăluire completă a principiului vieții însuși, care apoi se poate cerceta peste tot. Pe cruce, Hristos a demonstrat culmea iubirii, care este modelul pentru acel copil cristic pe care noi îl avem în propria noastră conștiință. Tendința animală, care zice: ”Tu absolut să nu tolerezi lucru acela sau acela de la alții”, este cel mai important dușman al nostru. Ea îl obligă pe om să rămână în stadiul să rămână în staul, în necurățenie și întuneric. Singurul lucru care  poate elibera omul și să-l conducă din staul și în aerul proaspăt și clar, cu albastrul cer cu lumină și căldură, este tocmai acesta: „Este de preferat a dărui decât a primi”. Prin aceasta principiul cristic crește și tendința animalică degenerează și dispare. Din întuneric se ridică omul perfect, care este împlinirea planului lui Dumnezeu pentru om: „Omul după chipul și asemănarea lui Dumnezeu!”

 

  1. Pe aripile intuiției. Marea naștere

Ce înseamnă deci a deveni bun și iubitor? – Înseamnă că cineva se eliberează din lumea fizică întunecată și tradițiile acesteia și va trăi experiența înțelepciunii de orice fel. Deja în timpul stării fizice cineva se poate acorda cu lungimea de undă a înțelepciunii și experimenta o stare reală clarificată, în timpul căreia, de exemplu, poate experimenta ca fapt nemurirea, existența eternă și înțelepciunea divină, care direcționează și conduce întregul univers. Respectivul se va simți una cu puterea fără limite și cu acea ființă fără limite. El va primi o uriașă siguranță de sine și teama îl va părăsi. Moartea nu mai există. Marea naștere este o stare care începe să existe când cineva, nu prin forță, ci prin talente naturale ajunge să se poată stăpâni pe sine însuși și va putea să trăiască realizând tendințele omenești în sine însuși. Toate ființele în forme vegetală, animală și umană nefinită aici, pe planul fizic, trăiesc într-o stare embrionară pe drumul către marea naștere, pe care oamenii îl vor străbate când vor fi capabili să facă același lucru cum a făcut Hristos pe crucea de pe Golgota. După aceea ei vor începe să-și ia rămas bun de la încarnările fizice; ei nu vor mai avea nevoie de construcția fizică sau materia grea, și ei vor trăi într-o lume radioasă, în care toate se supun gândului. Dacă cineva dorește să creeze ceva, de exemplu un obiect de artă, acest lucru se întâmplă prin porunca gândului, fără a avea nevoie de ajutor. El se află într-o lume unde materia se supune gândului; el începe a fi un om matur în viața însăși și să trăiască adevărata viață perfectă.

 

  1. A trăi viața în apropierea lui Dumnezeu. Principiul Crăciunului

Deja aici, în lumea fizică, oamenii vor ajunge în starea perfectă, și între primele efecte mari este atmosfera de Crăciun, care pune stăpânire pe oameni în perioada acestei sărbători. Atmosfera de Crăciun, care este bucuria dată de manifestările de iubire și prietenie a altor ființe față de noi înșine, are ca rezultat că și noi simțim nevoia să dăm daruri, și este ceea ce e necesar. Dacă toți am prefera să dăm decât să primim, oamenii deja ar fi ajuns la perfecțiune. Încă nu este așa, dar ei au ajuns până a putea începe să înțeleagă planul divin,  când el este prezentat în forma de analize cosmice, care arată logica nelimitată și iubirea, care se află în spatele tuturor lucrurilor. Principiul copilului cristic și acele logică și iubire care se așază în oameni vor crește, și câțiva  deja au ajuns atât în creșterea lor, încât ei vor începe să simtă prezența lui Dumnezeu în toate și îl văd pe Dumnezeu în aproapele lor. Când ei văd pe toți oamenii în acest salon, eu văd chipul lui Dumnezeu, voi sunteți mijlocul de vorbire al lui Dumnezeu către mine și eu sunt mijlocul de vorbire al lui Dumnezeu către voi. Noi nu putem exista fără Dumnezeu, care folosește toate ființele vii ca mijlocul său de comunicare sau de manifestare. Este vorba despre aceasta: ce fel de organ vrea cineva să fie pentru Dumnezeu, oare cineva vrea să fie executor și cel care agită biciul sau cel care vindecă rănile, mângâie și binecuvântează? Oamenii au ajuns atât de departe, încât ei probabil toți doresc să binecuvânteze și acea binecuvântare ei o iradiază unul către altul prin ochi iubitori, strângeri de mâini călduroase, daruri etc., iată principiul Crăciunului. Atmosfera de Crăciun este atmosfera noii culturi mondiale, pe care oamenii încep s-o simtă puțin ca pe aerul marin în apropierea mării. Cu cât mai mult se susține propria creștere în acest domeniu, cu atât mai repede omenirea va termina cu războirea și tot ce-i întunecat, și prin aceasta va experimenta adevărata pace în propriul său interior și se va simți una cu Dumnezeu.”

[Titlul danez în original „Julestemning. Transpunere pe bandă a prelegerii din 19.12.1960 prelucrată de Ole Therkelsen. Prelucrarea este aprobată de Consiliul Institutului Martinus. Prima publicare în revista daneză Kosmos nr. 12, 1992. Traducerea originală de Ejnar Lankilde prelucrată de Henning Sato von Rosen. Articol nr. M1025]

 

(Traducere din versiunea în esperanto, cu permisiunea @Martinus Instituto,  și        comentariu introductiv: Mihai Trifoi)

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail