Prin bunăvoinţa doamnei profesoarei Corina Bărăgan Sporea, din Vama Buzăului, colaboratoare constantă a instituţiilor de cercetare a istoriei locale, regionale şi naţionale din Sf. Gheorghe, am primit volumul CONSTANTIN SPOREA – MEMORII (1876 – 1953), ediţie îngrijită şi adnotată de Horst FASSEL şi Dan MĂNUCĂ, Editura Timpul, Iaşi, 2001.
Constantin Sporea (1876-1947) s-a născut la 1 august 1876, în localitatea Acriş, comuna Vama Buzăului. A urmat cursurile şcolii primare în Vama Buzăului şi Prejmer, apoi liceul „Andrei Şaguna” şi Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. A fost director al Şcolii Normale din Deva, autor al mai multor studii şi lucrări de pedagogie şi al unor lucrări beletristice cu caracter educativ, cum ar fi piesele: Ţăranul boier, Isprăvile lui Vânturescu, Ziua Unirii ş.a. S-a distins ca fruntaş astrist, publicist, animator al vieţii culturale şi ştiinţifice din zonă, prieten cu mari personalităţi publice ale vremii.
Din bogatul cuprins al volumului menţionat redăm paginile intitulate Despărţământul „Astra” la sate, pagini edificatoare pentru înţelegerea a ceea ce a însemnat Asociaţiunea pentru păstrarea şi afirmarea identităţii şi solidarităţii româneşti, într-o perioadă de maximă intoleranţă faţă de românii ardeleni. „Societatea pentru literatura şi cultura poporului român, cu sediul la Sibiu – relatează C. Sporea – avea ca program, încă de la înfiinţare, răspândirea şi promovarea literaturii şi culturii româneşti în toate straturile sociale de la oraş şi de la ţară. Exista în fiecare judeţ un despărţământ, cu preşedinte şi comitet de conducere.”
Săteni din Vama Buzăului, la sfârşitul sec. al XIX-lea. Colecţia Muzeului ASTRA, Sibiu.
Reamintim faptul că, la înfiinţarea despărţămintelor, în zona Arcului Intracarpatic, a luat naştere Despărţământul Braşov-Treiscaune, care a funcţionat între anii 1870-1900, avându-l ca preşedinte pe Ioan Petric, urmat de Andrei Bârseanu şi Nicolae Bogdan În anul 1900, astriştii din Treiscaune se desprind de despărţământul braşovean, formând despărţământul Treiscaune-Ciuc, despărţământ care a funcţionat până în 1916, sub preşedinţia preoţilor Dimitrie Coltofeanu şi Constantin Dimian.
„Preşedintele despărţământului nostru – îşi aminteşte C. Sporea – era pe vremea aceea Neculai Bogdan, profesor la Gimnaziul „Andrei Şaguna” din Braşov. (1867 – 1952, născut la Hăghig –n.n.). Am fost înştiinţaţi de bună vreme că în vara aceea adunarea generală a despărţământului se va ţine la Sita Buzăului, la câţiva kilometri de graniţa din Crasna, care despărţea Ardealul de Muntenia. Am întocmit repede planul de acţiune. Am strâns la noi vreo 20 de studenţi de prin satele vecine. Am invitat la serbare pe preoţii şi învăţătorii din împrejurimi. Am încunoştiinţat pe cei din Regat, de pe Valea Buzăului, despre ţinerea adunării generale, rugându-i să participe. Ca să poată trece graniţa erau nevoiţi să-şi scoată de la prefectură un permis de 24 de ore sau de 5 zile. Oamenii au înţeles şi s-au executat. La gară, la Prejmer, după preşedinte am trimis o trăsură cu patru cai înaintaşi.
Când preşedintele a coborît Predealul şi a intrat în sat îl aştepta un convoi de vreo 20 de care lungi, cu câte patru cai cu tălăngi şi clopote de cioaie la gât, împodobite cu frunzari, înţesate de fecior şi fete în port de sărbătoare, de căruţe încărcate cu preoţi şi învăţători de prin satele vecine. Când am pornit la drum, răsunau văile de clincăte, de chiuituri şi cântece.
Am fost primiţi în sunetul clopotelor de la biserică. Preotul ne-a primit în odăjdii, în uşa bisericii, rostind cuvântul de bun sosit. După serviciul divin, a urmat şedinţa festivă cu conferinţă şi comunicări. Apoi masa şi serbarea poporală, care s-a continuat tocmai în Crasna, la graniţa, unde au participat şi fraţii noştri din Regat, care ne-au adus salutul cald al României libere.
Jandarmii ungureşti cu pene de cocoş la pălărie, înarmaţi până în dinţi, supravegheau cu ochi de Argus toate mişcările noastre, gata să găsească în tot momentul vreun nod în papură. Nu s-a făcut nici un iredentism provocator, dar legăturile sufleteşti care se cimentau între noi şi regăţeni erau mai durabile ca granitul. Cu acelaşi alai şi pompă ne-am petrecut preşedintele până departe de hotarele comunei.”.
La împlinirea a peste 110 ani de la această superbă manifestare de cultură şi solidaritate a românilor trăitori pe versantele Carpaţilor de curbură, un frumos gest de cinstire a faptelor înaintaşilor l-ar constitui reactivarea cercului ASTRA din Depresiunea Întorsurii Buzăului şi organizarea în zonă a unei adunări generale a Despărţământului ASTRA Covasna – Harghita.
Dr. Ioan Lăcătuşu
