„Eu, personal, consider că meseria de pompier este una mai specială, una pentru care trebuie să ai o anumită vocație – în primul rând trebuie să ai o grijă pentru semenul tău, să ai dorința să îl ajuți oricând.”- lt. col. Adrian Năstuță
Începând cu anul 1999, 4 mai este sărbătorită, în toată lumea, ca Ziua Internațională a Pompierilor.
După decesul tragic a cinci pompieri australieni, într-un incendiu de vegetație uscată, în anul 1998, voci din întreaga lume au cerut ca eroii luptători cu focul să fie comemorați cum se cuvine. Astfel, JJ Edmonson, colegă cu cei cinci, a reușit în anul următor să finalizeze demersurile pentru ca ziua de 4 mai să fie recunoscută la nivel internațional ca Ziua Pompierilor. Această dată nu a fost aleasă întâmplător, în această zi fiind sărbătorit, de Biserica Romano-Catolică, Sfântul Florian, protectorul pompierilor.
„Pompierul” (lb. română), „soldat du feu” (lb. franceză), „Feuerwehrmann” (lb. germană), „vigile del fuoco” (lb. italiană), „fireman” (lb. engleză) nu sunt doar denumiri ale luptătorului cu focul. Pentru că pompierul se luptă, pe tot parcursul carierei sale, nu doar cu focul, ci și cu apa, cu vântul, cu înălțimile, cu orice elemente care pun în pericol viața ori integritatea oamenilor, animalelor ori a bunurilor. Pompierul nu are niciodată o misiune simplă: el este la datorie indiferent de condițiile meteo, de data calendaristică, de oră, ori de problemele personale. Din prima zi în care a îmbrățișat această carieră, pompierul s-a pus la dispoziția semenilor, asumându-și restricțiile, condiționările și riscurile pe care le presupune această meserie. Iar riscurile, uneori, ating cote maxime, atunci când viața îi este pusă în pericol. El poate avea o tură liniștită, fără evenimente, până în clipa în sună alarma. Acesta este momentul în care pompierul se dezbară de temeri sau de spaime, uită de foame, sete ori oboseală și mânat de simțul responsabilității pornește către locul intervenției.
Eroul, omul, militarul
Imaginea pompierului este, poate, una romanțată, o imagine a eroului care coboară în brațe victimele din clădirile în flăcări, sau a celui care se cațără în copac, riscându-și viața pentru o pisicuță. Dar cine este el, omul din echipamentul de intervenție? El este tatăl, vecinul, prietenul, soțul, fratele, persoana în spatele căreia stăm la coadă la magazin. El este taximetristul care ne duce dimineața la muncă sau agentul de asigurări care ne-a încheiat polița RCA, el poate fi instalatorul, tâmplarul, pictorul, solistul formației de la nunta la care tocmai ai jucat în weekend. Da, meseria de pompier oferă o stabilitate financiară, o oarecare siguranță, un venit care nu fluctuează foarte mult. Cu toate acestea, atât cât îi permite legislația după care lucrează, el poate să desfășoare și alte activități care să îi aducă un ban cinstit, în plus. Asta demonstrează versatilitatea omului-pompier, a celui care astăzi poate fi martorul unor scene grotești, iar mâine este împreună cu familia sa, bucurându-se de clipe frumoase, fără să îi încarce pe cei dragi cu durerile sale.
„Din fericire, de când s-a înființat Inspectoratul pentru Situații de Urgență (în anul 2004 – n. red.) nu am avut nici un accident de muncă deosebit pe timpul intervențiilor, iar asta spune destul de multe despre nivelul de pregătire și despre grija față de personalul din subordine. Încercăm să avem o pregătire cât mai bună și un echipament de protecție cât mai adecvat. Mai avem ceva deficiențe, dar încercăm să le îmbunătățim în fiecare lună. Se poate observa o îmbunătățire majoră, în ceea ce privește dotarea inspectoratului, în ceea ce privește echipamentele, autospecialele, însă mai avem puțin de lucru în ceea ce privește echiparea personalului.” – a declarat pentru „Mesagerul de Covasna” lt. col. Adrian Năstuță, împuternicit la comanda Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Mihai Viteazul” al județului Covasna.
Așadar, având în vedere riscurile pe care le presupune această meserie, în cadrul programului zilnic al pompierului se pune mare accent pe pregătirea fizică, cea de specialitate, cât și pe pregătirea militară. Echipamentele sunt verificate zilnic, evidența lor fiind ținută foarte strict, iar autospecialele sunt în permanență alimentate și pregătite să funcționeze ore întregi fără pauză.
Cum poți deveni pompier?
Dorința de a deveni pompier este deseori exprimată de copii, iar mai târziu, în cazul unora aceasta se concretizează într-o frumoasă carieră. Dar accesul la această meserie poate fi destul de anevoios, întrucât oricine își dorește să desfășoare în mod profesionist această activitate trebuie să parcurgă niște etape foarte clar stabilite. Există două posibilități pentru a ajunge să profesezi în cadrul unui inspectorat pentru situații de urgență: prin parcurgerea etapei de școlarizare la una dintre instituțiile de învățământ, care pregătește viitori pompieri, ori prin încadrare directă, atunci când se scot la concurs diferite posturi, la care pot candida civili. În România există doar două astfel de unități de învățământ: Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă „Pavel Zăgănescu” din Boldeși, Prahova și Facultatea de Pompieri, din cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, din București.
Despre posibilitatea de a deveni angajat al Inspectoratului pentru Situații de Urgență al județului Covasna, ne-a vorbit lt. col Adrian Năstuță: „Avem mai multe filiere prin care o persoană poate deveni angajat al Inspectoratului pentru Situații de Urgență și de a dobândi calitatea de militar sau de angajat civil în cadrul instituției noastre. Vorbim despre filiera instituțiilor de învățământ – pentru subofițeri, maiștri militari și ofițeri. Pentru cei care doresc să devină subofițeri este școala de la Boldești, iar cei care doresc să devină ofițeri pot opta pentru Facultatea de Pompieri în cadrul Academiei de Poliție <<Alexandru Ioan Cuza>> din București. Dosarele de recrutare se întocmesc la noi, deci cei care doresc să participe la examenele de admitere trebuie să se prezinte la sediul nostru, unde vor fi îndrumați asupra pașilor care trebuiesc parcurși. Bineînțeles că se dă admitere, începând de la probe eliminatorii (examinare psihologică, examen medical, testarea abilităților fizice – n. red.), până la partea scrisă. Acum, durata studiilor în cadrul școlii de subofițeri este de un an de zile. Înainte era de doi ani, dar în urma unei analize s-a ajuns la concluzia că este un deficit destul de mare de personal și în momentul de față școlarizarea de un an de zile îi aduce pe acești tineri la un nivel suficient de pregătire pentru a intra în cariera de subofițer pompier. În ceea ce privește facultatea de pompieri, durata este de patru ani, iar la sfârșit ofițerul dobândește și calitatea de inginer în instalații pentru construcții. La sfârșitul școlarizării, absolvenții își iau angajamentul ca pentru o anumită perioadă să rămână activi, altfel trebuie să achite contravaloarea serviciilor de școlarizare. Mai există și varianta încadrării directe – recent am avut șase posturi scoase la concurs.”
Din clipa îmbrăcării ținutei de pompier, acesta își va dedica o bună parte a carierei sale pregătirii continue, și va trebui să își asume faptul că niciodată nu va ști absolut tot ce e de știut despre această meserie, aflată într-o continuă dinamică, dar va fi într-o cursă continuă pentru a deveni cea mai bună variantă a sa.
„Meseria aceasta își alege oamenii”
Dorința de a deveni pompier nu este suficientă pentru a fi un bun profesionist. Nu rare sunt cazurile în care proaspeți pompieri renunță la această carieră, după ce realizează că nu sunt făcuți pentru ea. Nu este simplu să urmezi un program riguros, în care fiecare minut de activitate îți este stabilit prin regulamente interne. Nu este ușor să fii în permanență la dispoziția unității, să nu îți poți închide telefonul în zilele libere, să raportezi mereu când vrei să călătorești fie și la câțiva kilometri de casă. Iar pentru unii, cel mai dificil este să se subordoneze, uneori, unor persoane mai tinere, alteori unor persoane pe care nu le agreează.
„Eu, personal, consider că meseria de pompier este una mai specială, una pentru care trebuie să ai o anumită vocație – în primul rând trebuie să ai o grijă pentru semenul tău, să ai dorința să îl ajuți oricând. Este o meserie în care te întâlnești cu tot felul de situații și în primul rând cu nevoia omului de a fi ajutat. Dacă nu ai acest altruism, va fi foarte greu să îți desfășori meseria. De obicei, meseria aceasta își alege oamenii. Unii vrem să devenim pompieri, dar nu oricine reușește. Din acest punct de vedere, trebuie să avem niște calități mai…altfel. Fiecare trebuie să analizeze, să vadă dacă poate să se integreze în această meserie, pentru că trebuie să înțelegem că pe lângă faptul că suntem pomieri, salvatori, avem multe misiuni și din ce în ce mai diversificate, suntem și militari. Militari care depunem un jurământ față de Patrie. Cele două lucruri sunt foarte legate.”- a precizat lt. col. Adrian Năstuță.
Poate că unul din marile dezavantaje ale acestei meserii este uzura psihică, fizică și morală, la care este supus pompierul. Mulți îmbătrânesc înainte de vreme, unii capătă o răceală emoțională, cauzată de nenumărate tragedii întâlnite pe parcursul serviciilor și un număr destul de semnificativ ajung să sufere de diferite boli profesionale. Din acest punct de vedere, beneficiile financiare nu pot compensa degradarea sănătății, pentru că, cine poate pune preț pe așa ceva?
Un alt aspect dureros al meseriei de pompier este lipsa de asistență psihologică, cea care ar trebui să ajute pompierul să proceseze mai ușor intervențiile cu victime, și nu numai. Cu ce gânduri se duce să își îmbrățișeze familia, la ieșirea din tură, pompierul care cu doar câteva ore înainte a descarcerat un copil? Dar cel care și-a resuscitat propriul părinte, el cât de liniștit pune seara capul pe pernă? Cât de tare se mai bucură tânărul pompier de grătarul cu prietenii, a doua zi după de a stins incendiul ce a mistuit agoniseala de-o viață a unor bătrâni care azi nu mai au ce pune pe masă? De aceste dureri nerostite nu se ocupă nimeni, căci nici ei, pompierii, nu se duc să caute ajutor de specialitate, atunci când necazurile lor și ale altora li se adună grămadă în suflet. Ei trebuie să fie puternici, să nu arate slăbiciune, să nu știrbească imaginea de erou neînfricat.
Salvatori în timp de pace, militari în timp de război
„Facem parte dintr-un sistem militar, tocmai pentru a păstra o rigurozitate a sistemului, necesară pentru a ne îndeplini misiunile cât mai prompt, și este necesară o disciplină deosebită în această meserie. Fără această disciplină nu reușim să ducem lucrurile la bun sfârșit. Facem parte din forțele armate ale României și avem statutul de militari, conform Legii 80, ca toți militarii din această țară. Pe lângă pregătirea noastră de specialitate, aceea de pompieri, avem și o pregătire militară, care se desfășoară conform programului.” – a precizat lt. col. Năstuță Adrian.
Pregătirea militară presupune atât o instruire teoretică, o foarte bună cunoaștere a regulamentelor militare și a legilor specifice, cât și instrucția de front, și ședințe de tragere cu armament.
„Jur credinţă Patriei mele, România! Jur să-mi apăr țara chiar cu preţul vieţii. Jur să respect constituţia, legile țării şi regulamentele militare. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!“ – acesta este jurământul militar pe care orice pompier îl depune la începutul carierei sale. Acest legământ îl responsabilizează pe pompier nu doar față de semenii săi, ci și față de patria pe care o va servi până la sfârșitul carierei sale.
Cu stimă, dragă Pompierule, îți urez La Mulți Ani!
Oana-Mihaela Costache
