Echinocțiul de toamnă marchează sfârșitul verii astronomice și momentul în care începe oficial sezonul autumnal în Emisfera nordică. Este momentul în care ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ deoarece Soarele, prin mișcarea sa pe cer, se află pe Ecuatorul ceresc.
Melancolie și…murături
Subtilul șugubăț al introducerii ne duce cu gândul la celebrele piese de teatru ale lui Teodor Mazilu, precum „Mobilă și durere”, „Vara pe verandă”, „Elegie la pomana porcului”, titulaturi menite să șocheze și să amuze. La fiecare început de toamnă apare inevitabil și melancolia, devenim nostalgici, amintindu-ne zile frumoase ale verii și…vacanței.
Dar se cuvine să-i pomenim din când în când și de cei dragi plecaţi pentru totdeauna dintre noi, de aceea simţim nevoia să mergem la mormintele lor şi să le curăţăm, să facem câte o pomenire, să aprindem o lumânare la biserică. Privind mai prozaic lucrurile, mai ales din punctul de vedere al gospodinelor, volens nolens trebuie să ne ocupăm și de umplerea cămării, să punem murături, să facem zacuscă etc.
Pragul astronomic al trecerii în noul anotimp îl reprezintă Echinocţiul de toamnă, care cade fie în 22 sau 23 septembrie, depinde de an. Trecându-se din semnul zodiacal al Fecioarei în cel al Balanţei se produc mutaţii subtile, ce tind către un scurt echilibru energetic. Mulţi dintre noi vor simţi azi şi încă două-trei zile ce urmează emoţii mai puternice ca de obicei, sentimente pozitive, nevoia de a căta cu îngăduinţă în jur, de a face acte caritabile.
Privim gânditori metamorfoza coloristică a frunzelor, ce una după alta capătă nuanțe roşiatice sau brune, altele galbe. Apoi se desprind, plutind uşor spre pământ, alcătuind un covor foşnitor.
Este anotimpul în care după data de azi, zilele devin din ce în ce mai scurte şi mai răcoroase, chiar dacă la prânz se mai ajunge uneori şi la temperaturi vărătice. În schimb, nopţile sunt răcoroase, devin tot mai lungi, iar precipitaţiile – mai frecvente.
Septembrie se numea pe vremuri Răpciune, aşa cum găsim consemnat şi prin unele scrieri ale lui Caragiale. Şi mai rar, Vineriu. Se spunea şi aşa, deoarece se consideră ca începe perioada propice pregătirilor pentru prepararea …vinului.
Este momentul, aşadar, al culesului strugurilor, poamelor. Oamenii satelor știu, din propria experienţă, că soiurile iernatice de mere se culeg cu mâna şi se împărţesc după mărime şi frumuseţe. Să aibă preţ mai bun, dacă or fi de vânzare. Înainte de a le aşeza în pivniţă, se întind la soare, ca să iasă umezeala din ele. Tot acum se fac gropi pentru altoii ce vor fi sădiţi la sfârşitul toamnei.
Echiocțiul de toamnă marchează, de asemenea, începutul diminuării treptate a activităţi omului în aer liber, a participării la munca efectivă în natură. Se trece uşor spre îngrijirea propriei persoane, cultivarea laturii noastre spirituale, în dorinţa nedismulată de integrare în Armonia Divină şi curăţirea sufletului. Doar aşa se înfăptuieşte armonia dintre cele două feţe ale fiinţei umane, Anima şi Animus. Se împlineşte nevoia de echilibru între energiile Yin şi Yang.
Câteva informații astronomice
Vom puncta în cele ce urmează câteva lucruri cu caracter astronomic. Este ştiut că în decursul unui an există patru date care marchează debutul fiecărui anotimp: Echinocţiul de primăvară (21 martie), Solstiţiul de vară (21 iunie), Echinocţiul de toamnă (22 septembrie) şi Solstiţiul de iarnă (21 decembrie). Sunt momente ce marchează intrarea Soarelui în Zodiile Cardinale: Berbec, Rac, Balanţă, Capricorn.
În cele două momente de Echinox, astrul solar intersectează Ecuatorul ceresc, trecând în momentul de faţă din Emisfera nordică în cea sudică, ziua fiind la paritate cu noaptea.
La latitudinea ţării noastre, în aceste zile Soarele va culmina la amiază la o înălţime medie de 45 grade, ceea ce reprezintă jumătatea distanţei unghiulare dintre Zenit şi Orizont. Echinocţiul de toamnă mai este numit şi Punct autumnal.
Echinocțiul are loc de două ori pe an. Prima dată este momentul când Soarele traversează Ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească sudică în cea nordică, în jurul datei de 21 martie, marcând venirea primăverii în Emisfera nordică, respectiv Echinocțiul de toamnă în cea sudică. Acest loc de intersecție a eclipticii cu Ecuatorul ceresc se numește Punctul vernal, el fiind folosit pentru definirea coordonatelor astronomice ecuatoriale. În această zi Soarele trece exact la Zenit pe Ecuatorul terestru.
Al doilea echinocțiu al anului este momentul când Soarele traversează Ecuatorul ceresc trecând din Emisfera cerească nordică în cea sudică, în jurul datei de 22 septembrie, reprezentând Echinocțiul de toamnă în emisfera nordică.
În fiecare an, a doua jumătate a lunii septembrie este marcată de momentul în care intrăm în toamna astronomică, în Emisfera nordică.
De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit Calendarul gregorian (în anul 1582), Echinocţiul de toamnă s-a produs la 21, 22, 23 sau chiar pe 24 septembrie, mai des însă în zilele de 22 și 23 septembrie. Anul acesta, sezonul de toamnă începe pe 22 septembrie, ora 05:50, ora României. La anul va fi tot pe 22, iar în 2022 cade pe 23 septembrie.
Începând cu această dată, zilele vor fi din ce în ce mai scurte, iar nopțile mai lungi. Acest fenomen va dura până la data de 21 decembrie, când are loc Solstițiul de iarnă.
„Cornul abundenţei”
Toată lumea a auzit că toamna este sinonimă cu… „Cornul abundenţei”. Un simbol al belşugului, al rodniciei pământului. Dar de unde provine sintagma? Cele mai vechi referiri la acest atribut se pare că ne parvin încă înainte de Mântuitor, chiar din sec.VI îHr. Mai este numit prin unele locuri şi „Cornul Amaltheei”. În Mitologie, o legendă povesteşte cum că Zeus ar fi fost crescut de o nimfă, pe nume Amalthea, fiind alăptat cu lapte de capră.
Când a crescut, în semn de mulţumire Zeus i-ar fi dăruit nimfei unul dintre coarnele caprei. Acel talisman, numit şi „Cornul Abundenţei”, avea darul de a transforma în realitate orice dorinţă a posesorului său.
Tradiții populare
Potrivit tradiției, în calendarul popular se păstrează amintirea celebrării unui străvechi început de an bisericesc. La țară, Echinocțiul de toamnă reprezintă încheierea muncilor agricole, iar acest ciclu agricol este cinstit prin Sărbătoarea Recoltei. Unii săteni obișnuiesc să ducă bucate din noua recoltă la biserică pentru a fi sfințite de preot. Acum încep să se facă provizii pentru sezonul rece. În această zi se prepară primul must din strugurii proaspăt culeși, se bat nucii și se scutură merele și gutuile. Este perioada ideală pentru a ne face planuri și pentru a ne regenera, precum Mama Natură.
Horia C. Deliu
