Începând cu anul 1945, atât elitele românești – politice, militare, religioase, universitare etc. – cât și un număr mare de muncitori, țărani, funcționari etc. care s-au opus ascensiunii noului regim comunist, au fost supuse unui tratament de monitorizare strictă și exterminare.
În Sfântu Gheorghe, ca și în întreaga țară, prigoana dezlănțuită a avut conotații specifice. Românii, plecați de bună voie sau alungați după Dictatul de la Viena și reveniți în cursul anului 1945, nu au fost bine primiți de autoritățile publice locale care deveniseră, peste noapte, stâlpi de nădejde ai regimului comunist. Bulversarea produsă de instaurarea noului regim s-a suprapus peste lupta pentru supremație politică la nivel local, pe criteriu etnic, majoritatea maghiară având, normal, avantajul superiorității numerice. Însă nici membrii acesteia nu au scăpat de închisori și lagăre de muncă forțată.
Informații despre activitatea persoanelor care au devenit victime ale comunismului în județele Covasna și Harghita sunt cuprinse în unele lucrări de istorie locală și monografii. Pentru comunitățile românești din zonă, aceste lucrări monografice sunt menționate în: Ioan Lăcătușu, Vasile Lechințan, Violeta Pătrunjel, Românii din Covasna și Harghita. Istorie. Biserică. Școală. Cultură, Editura Grai Românesc, Miercurea Ciuc, 2003; Ioan Lăcătușu, Erich-Mihail Broanăr, Repere identitare românești din județele Covasna și Harghita, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2014 și Mecanisme represive în România, 1945-1989 editat de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, sub coordonarea, secretarului științific al acestei instituții, Octavian Roske. De remarcat sunt liderii românilor care au ocupat demnități publice în perioada interbelică, personalități care s-au remarcat prin activitatea lor depusă în slujba binelui public și care au sfârșit în închisorile comuniste, precum și medicii Valeriu Bidu și Miron Crețu – foști prefecți ai jud. Treiscaune și preoții ortodocși.
În cele ce urmează, redăm numele persoanelor din Sfântu Gheorghe (sau care au fost reținute în închisoarea din Sfântu Gheorghe), persecutate de regimul comunist, redate în volumul ”În centru la Sângeorgiu. Românii din Sfântu Gheorghe” de Ioan Lăcătușu, editura Eurocarpatica, 2021, pag. 969-974.
Eroi
În articolul intitulat „In memoriam”, din cotidianul Cuvântul Nou, este omagiat maiorul Ioan Cranța, comandantul Batalionului 2, din Regimentul 2 Infanterie al Diviziei „Tudor Vladimirescu”, căzut eroic în luptele pentru eliberarea orașului Sfântu Gheorghe, în data de 7 septembrie 1944. Pentru fapta sa eroică, maiorul Ioan Cranța a fost decorat postmortem cu una din cele mai mari distincții de război Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade. În propunerea de decorare se spune: „Maiorul Cranța Ioan, a dat dovadă de curaj, energie hotărâtoare și spirit de sacrificiu. S-a distins în mod deosebit în luptele de la Sfântu Gheorghe, când a luat parte la oprirea contraatacului inamic, luptând în primele linii cu grenada. Aici a căzut eroic la 7 septembrie 1944”.
Pentru eliberarea municipiului Sfântu Gheorghe de sub ocupația horthystă, au căzut în lupte 54 de militari români, în luna septembrie 1944, între care și generalul Gheorghe Bălan, din Divizia 1 Munte și lt. David Păiuș.
În incendiul produs în data de 25 august 1969, la moara din localitatea Sântionlunca, comuna Ozun, soldatul Vasile Popiuc din Sfântu Gheorghe, înfruntând primejdia, și-a jertfit viața. A primit titlul de „Erou al trupelor de pompieri” fiind avansat postmortem la gradul de Sergent Major.
La Revoluția din decembrie 1989, la Sfântu Gheorghe, din ricoșeul gloanțelor a fost lovit mortal și Gheorghe Șuiu.
Deținuți
Pr. Iosif Popovici, în anul 1918, a fost deținut în lagărul din Sopron din Ungaria.
Valeriu BIDU, medic, fost prefect al județului Treiscaune, arestat, a fost trimis la muncă la Canalul Dunăre – Marea Neagră.
Miron CREȚU, medic, fost prefect al județului Treiscaune, arestat, a fost trimis la muncă la Canalul Dunăre – Marea Neagră
Cornel NĂSTASI, originar din Brașov, Prefect al jud. Treiscaune, a fost arestat în 1952,
Gheorghe PAPUC (n. 28 iulie 1928 – 1993) născut la Covasna, fiul lui Gheorghe și Floarea. În vara anului 1948, după terminarea clasei a VII-a liceală, a fost arestat de Securitate, împreună cu încă 15 consăteni. După șase luni de temniță la Sf. Gheorghe, în primăvara anului 1949, a fost judecat de către Tribunalul Militar din Sibiu, sub învinuirea de complot împotriva statului. Tânărul de 19 ani, „dușman al poporului”, a fost torturat, bătut și înfometat, a fost în final eliberat, în prezența unor probe concludente de nevinovăție. După terminarea Institutului teologic universitar din Sibiu, a fost timp de peste trei decenii diacon la Catedrala mitropolitană din Sibiu, în tot acest timp a îndeplinit funcția de consilier cultural al Arhiepiscopiei din Sibiu și de coordonator al publicațiilor bisericești editate de Mitropolia Ardealului.
Cerghi POP (?-1954, Poarta Albă), farmacist din Sf. Gheorghe, jud. Treiscaune; fruntaș P.N.Ț; arestat în 15 august 1952; judecat, condamnat la închisoare; decedat în detenție.
Ioan I. RAFIROIU născut la 25 ianuarie 1907, în comuna Cernat, jud. Covasna, fiul lui Ioan și Valeria. Tatăl său, preotul Ioan Rafiroiu senior (1882-1948) a fost unul din principalii lideri ai românilor din fostul jud. Treiscaune, în calitatea sa de protopop al Protopopiatului Ortodox „Oituz”, cu sediul la Târgu Secuiesc, iar mama Valeria, a fost sora protopopului Aurel Nistor (1882-1974), figură marcantă a românilor din Protopopiatul Ortodox Român Sf. Gheorghe. A fost preot la Parohia Ortodoxă Târgu Secuiesc, între anii 1931-1940, iar în refugiu, la parohiile Buces-Vulcan, protopopiatul Zarandului și Arini, protopopiatul Prejmer. În februarie 1945 a fost condamnat de către Tribunalul Poporului din Sf. Gheorghe, la un an și trei luni închisoare corecțională, fiind eliberat la intervenția Parchetului, care a găsit „sentința nedreaptă”. În 22 martie 1945 este arestat din nou și deținut fără ca familia să știe ceva de soarta sa. După numeroase intervenții, inclusiv a Primului Ministru Dr. Petru Groza, după 68 de zile de închisoare, în care a fost „chinuit și ținut în pivnița umedă și întunecoasă (în închisoarea din Sf. Gheorghe – n.n.) și pus la regim special”, pr. Ioan Rafiroiu este eliberat. Cu sănătatea zdruncinată, în octombrie 1945 revine la parohia din Târgu Secuiesc, cu credincioși drastic împuținați, reluând activitatea de refacere a vieții bisericești și naționale din orașul breslelor. Între anii 1945 (când a fost reînființat) și 1950 (când a fost desființat) a îndeplinit și funcția de administrator al Protopopiatului Ortodox Oituz. Până la pensionare, în anul 1976, și după aceea a adunat și a prelucrat arhivistic documentele bisericilor românești din zonă, atâtea cât au mai rămas în urma vitregiilor vremurilor.
Isidor RAUCA-RĂUCEANU, avocat, doctor în drept, fost primar al orașului Sf. Gheorghe.
Vicențiu RAUCA-RĂUCEANU, avocat, doctor în drept, fost prefect al județului Treiscaune.
Nicolae RĂȚULEA, muncitor forjor; originar din Sf. Gheorghe, jud. Covasna; refugiat în Ungaria în 1988; membru al Comitetului „România Liberă”; semnatar al unei declarații și a unui apel în care se protesta împotriva încălcării drepturilor omului în România, 1988.
Aurel ȚEȚU, avocat originar din Sf. Gheorghe; fost prefect și deputat PNȚ de Ciuc; arestat în 1952; detenție la Peninsula și Poarta Albă.
Refugiați, expulzați, strămutați
În urma Dictatului de la Viena în toamna anului 1940, au fost expulzați și refugiați peste 2000 de români din Sf. Gheorghe. Personalul Fabricii de Țigarete, împreună cu o parte din utilajele întreprinderii a fost transferat la Râmnicu Sărat.
După instalarea regimului comunist, în Sf. Gheorghe, au avut domiciliul forțat mai mulți cetățeni din țară (așa-numiții „culaci”), în rândul cărora s-au aflat familiile: Blebea, Hariton, Pană, Purdilă, Stănei și Cheramidoglu ș.a.
Trecuți cu forța la alte confesiuni
– Toată comunitatea românească, în 1848
– Majoritatea românilor, în perioada septembrie 1916 – 1 decembrie 1918
– După sept. 1940, românii rămași în oraș
Discriminări colective a românilor din Sfântu Gheorghe au fost: înainte de 1918, în mod deosebit în perioada 1867-1918; după instaurarea regimului dualist austro-ungar (1867) în timpul adoptării cunoscutelor legi de maghiarizare forțată a românilor; între anii 1916-1918; după Dictatul de la Viena (1940-1950).
În Sfântu Gheorghe, în perioada 5 mai – 20 octombrie 1944, a funcționat un ghetou în care au fost închiși, în condiții foarte grele, mii de evrei și români.
În timpul Regiunilor Autonome Maghiare și Stalin (1950-1968), în cadrul funcționarilor instituțiilor administrației publice locale nu erau angajați români.
În perioada postdecembristă, la Primăria Sfântu Gheorghe, Biblioteca Județeană Covasna și Casa de Cultură Orășenească ș.a. nu au fost angajați decât câte un român.
După 1990, Consiliul local Sfântu Gheorghe nu a aprobat propunerile societății civile românești de acordare a denumirii unor străzi din oraș cu nume de personalități românești din perioada interbelică, precum: pr. Aurel Nistor, Isidor Rauca-Răuceabu, Miron Crețu ș.a.
Totodată, Consiliul local Sfântu Gheorghe a refuzat să acorde distincția „Pro Urbe” economistului Emil Tănăsoiu motivând faptul că acesta a fost „ofițer al Armatei Române”; această atitudine discriminatorie repetându-se și în cazul altor lideri ai comunității românești locale;
În timpul ceremoniei de acordare a Premiului „Pro Urbe” doamnei prof. ing. Stela Buda, festivitatea fost perturbată de un grup organizat de elevi care purtau bannere cu mesaje antiromânești.
Conducerea Liceului „Puskás Tivadar” din Sfântu Gheorghe a refuzat să aprobe angajarea doamnei prof. ing. Maria Peligrad în funcția de director a unității școlare respective pe motivul necunoașterii limbii maghiare, deși aceasta a obținut punctajul maxim la probele de concurs; după 1990, mass-media locală a semnalat numeroase asemenea cazuri.
Discriminări individuale
În anul 1922, Poliția orașului Sf. Gheorghe înaintează Prefecturii jud. Treiscaune următoarea adresă: „Domnule Prefect, La ordinul D-voastră No. 6849 din 9 iulie 1922, Avem onoarea a vă înainta alăturat în dublu exemplar 4 declarațiuni a Dlor Ilarie Aleman, Gheorghe Arsenie și a preoțiilor Popovici Iosif și Nicolae Rădoi, despre modul cum au fost tratați în temnițele ungurești”.
După instalarea regimului comunist familiilor Coveșan și Șerban le-au fost confiscate averile și au suferit detenție și domiciliu forțat.
După evenimentele din Ungaria din anul 1956, mai mulți ofițeri români au fost trecuți forțat în rezervă, din rândul cărora menționăm: Dimitrie Hrițcu, Nicolae Stan, Gheorghe Nistor, Aurelian Paulencu, Aurel Simion.
Au mai suferit grave discriminări următorii români din Sfântu Gheorghe:
– Gheorghe Zaharia, deoarece tatăl său a fost jandarm în satul Arini;
– Dumitru Pop, deoarece tatăl său a fost primar PNL în comuna Subcetate, jud. Harghita;
– atât Gheorghe Tatu și Ioan Oliviu Niculiciu – exmatriculați de la cursurile universitare, cât și Luminița Florica Cornea au suferit grave discriminări deoarece părinții acestora au fost preoți ortodocși și greco-catolici, deținuți politici.
Biroul de presă al Centrului European de Studii Covasna – Harghita
