Încet-încet scena politică românească se schimbă. În timp ce cele două mari partide rivale, PNL și PSD, continuă să-și impună supremația, iar UDMR rămâne pe post de „partid balama”, în realitate fiind o „Uniune”, din urmă vin tare lideri și partide noi, decise să contribuie la schimbare. Azi vom aminti doar pe cele „care contează”.
USR, fondat în 2015 de Nicușor Dan, în prezent avându-l președinte pe Dan Barna, se prezintă azi sub denumirea USR PLUS și, în urma alegerilor din 6 decembrie 2020, își consolidează poziția de a treia forță politică din România. Progresiștii-liberali useriști se ghidează după sloganul „Fără hoție ajungem departe”. Sperăm doar ca acest slogan să nu se transforme niciodată în „Cu hoție ajungem departe”, așa cum adesea o arată realitatea în care trăim. Ne e teamă că ori cu care dintre partidele mari s-ar asocia, după un timp „ar ieși scântei”, din cauza unor viziuni ideologice diferite și a orgoliilor tinere.
PRO România, partid „progresist și social-liberal”, declarându-se „de centru-dreapta”, a fost lansat în 2017 și înființat oficial în 2018, având ca fondatori pe Victor Ponta, Sorin Cîmpeanu și Daniel Constantin. Președintele partidului: Victor Ponta, dacă între timp nu și-a dat demisia după recentele alegerile parlamentare, pe care le-a pierdut cu brio. Sloganul partidului sună frumos și promițător: „O Românie nouă într-o Europă unită”, dar se pare că alegătorii i-au preferat pe alții, nefiind convinși de ofertă.
ALDE, partid politic de centru-dreapta înființat în 2015 de Călin Anton Popescu-Tăriceanu prin fuziunea Partidului Liberal Reformator cu Partidul Conservator al lui Daniel Constantin. A fost desființat în 8 octombrie 2020, când ALDE a fuzionat cu PRO ROMÂNIA, formându-se astfel un partid nou: Pro România Social-Liberal. Dacă privim lucrurile la justa lor valoare, constatăm că atât ALDE, cât și PRO ROMÂNIA au fost/ sunt rezultatul unor frustrări politice ale foștilor prim-miniștri Călin Anton Popescu-Tăriceanu și Victor Ponta, dovedindu-se greu de rezistat în timp, astfel că și PRO ROMÂNIA poate avea soarta lui ALDE, în favoarea unor partide noi mai incisive.
PMP, înființat în 2014 la inițiativa lui Traian Băsescu, avându-l președinte pe Eugen Tomac și președinte de onoare pe Traian Băsescu, după o oarecare ascensiune, la alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020 n-a reușit să treacă pragul electoral, după care Eugen Tomac și-a dat demisia, astfel că „mărul” s-a stricat. De fapt, Eugen Tomac, un lider politic relativ tânăr, cu un discurs destul de ponderat, a greșit prin asocierea cu Traian Băsescu, pe care mulți români nu-l „înghit”; dacă și-ar fi înființat singur un partid, poate ar fi avut mai multe șanse să se impună. Totuși se pare că Eugen Tomac va avea un viitor frumos pe scena politică românească, dacă nu-și va pierde elanul și ambiția.
Am putea spune că cele trei partide, PRO România, ALDE și în bună parte PMP, nu sunt partide originale, ci „hibride”, cu membri proveniți de la alte organizații, prin trădare și traseism, și tocmai de aceea astfel de alianțe nu pot avea viață lungă, epoca lor de glorie lăsându-se așteptată. Dar să nu-și piardă speranța, într-un sistem solar mai trec și comete…
AUR, cel mai tânăr dintre aceste partide, înființat în 2019 de către activistul unionist George Simion, se vrea „un partid conservator, patriot, naționalist și unionist”, având ca lider un tânăr îndrăzneț, foarte activ și vocal, care într-un an de existență a dus partidul la un scor de 9, 30% la alegerile parlamentare, constituind astfel „revelația alegerilor” și devenind a 4-a forță politică în România, de care se va ține seama și în viitor. Discursul lui George Simion, însă, nu este pe placul tuturor, deoarece atât conservatorismul, cât și patriotismul, naționalismul și unionismul „zgârie” urechile multor ascultători. Dar avantajul lui George Simion este că, bătând țara cu pasul și implicându-se total în evenimente sensibile, a reușit să pună la cale o organizație politică la care au aderat membri din diverse categorii sociale, și chiar dacă în viitor va fi contestat și blamat de mulți, „aurul” va crește și va avea valoare, acțiunile sale, deși catalogate de unii ca radicale și extremiste, au priză în societatea românească de azi atât de bulversată de șirul evenimentelor de tot felul, când lumea întreagă se află în transformare.
Acum, 12.12.2020, rezultatul alegerilor parlamentare din 6 decembrie fiind clar, abia au început negocierile dure între partenerii noii coaliții politice (PNL-USR PLUS-UDMR) pentru formarea majorității parlamentare și a noului Guvern. Până la urmă aceștia trebuie să găsească răspunsul la marea întrebare: Cum să împaci și capra, și varza, și lupul până treci râul?! Deocamdată fiecare încearcă să obțină cât mai mult, dar se întâmplă precum în fabula lui Alecu Donici (Racul, broasca și știuca), pe care o redăm mai jos spre luare aminte…:
„Racul, broasca şi o ştiucă Știuca foarte se izbea
Într-o zi s-au apucat Și nimic nu isprăvea.
De pe mal în iaz s-aducă Nu știu cine-i vinovat;
Un sac cu grâu încărcat. Însă, pe cât am aflat,
Şi la el toţi se înhamă: Sacul în iaz nu s-a tras,
Trag, întind, dar iau de samă Ci tot pe loc a rămas.
Că sacul stă neclintit, Așa-i și la omenire,
Căci se trăgea neunit. Când în obște nu-i unire:
Racul înapoi se da, Nici o treabă nu se face
Broasca tot în sus sălta, Cu izbândă și cu pace.”
Până una alta, zilele trec, nu avem Guvern, nu avem Parlament, nu avem buget, Crăciunul și Revelionul s-au transferat pe online și Pandemia, dirijorul actual al planetei, continuă să facă ravagii prin economiile lumii și în viețile oamenilor.
Mihai Trifoi