S-a închis TVR Cultural. Dacă s-ar fi făcut un … referendum şi am fi fost întrebaţi care dintre canalele televiziunii publice ar trebui închise, eu aş fi votat cu amîndouă mîinile pentru desfiinţarea TVR1, 2, 3!
Acum nu-mi rămâne decât să sper că în noul TVR2 Cultural nu vor mai supravieţui emisiuni criminal de proaste, cum erau “Lecţia de privit” sau “Întâlnirea de vineri seara”, unde doi impostori făceau pe criticii, de artă şi de film. Pe TVR Cultural eu urmăream mai ales Jurnal Cultural, erau acolo trei tineri foarte buni, Marius Constantinescu, Andra Gavril şi Camelia Văcaru, pe care, dacă nu îi regăsesc în programele noului post, intru în grevă.
Aşadar, având în vedere emisiunile criminale de care vorbeam, îmi este imposibil să plâng la închiderea TVR Cultural, aştept să văd cum va pătrunde cultura în casa mea prin redefinirea canalului TVR2. Pînă atunci, vreau să vă spun de ce nu mă inflamez. Pentru că ştiu, se poate, chiar şi la TVR se pot face emisiuni culturale de calitate. Cu ceva ani în urmă, nu mai ţin minte câţi, în orice caz înainte de înfiinţarea TVR Cultural, TVR1 a trecut printr-o încercare de a-şi construi o altă imagine, o altă grilă de programe, o altă identitate. La momentul acela, din toate clipurile care promovau schimbarea de identitate, aşteptam cu nerăbdare mai ales o emisiune, ART-MANIA, şi asta pentru că protagonistul ei se anunţa a fi un poet foarte drag mie, Florin Iaru. Prin urmare, am făcut tot posibilul ca sâmbătă, de la ora 11, cum mă avertiza clipul promo, să fiu musai în faţa televizorului. Şi am reuşit să fiu, iar ceea ce am văzut a fost o autentică emisiune de cultură. Au trecut mulţi ani, iată ce îmi mai amintesc din prima emisiune ART-MANIA.
Florin Iaru şi-a conceput emisiunea într-o manieră postmodernă, adică cu mult umor, detaşare faţă de tema în dezbatere şi fragmentarea ei după criteriile unui… detectiv. Tema acelei prime emisiuni a fost kitsch-ul iar poetul a precizat de la început că şi-a propus doar să “detecteze” diverse realităţi ale fenomenului. Aşa se face că realităţile detectate au fost vii, captivante, relevante, charmante, relative şi tolerabile. Slavă Domnului, poetul Florin Iaru ne-a scutit de o plictisitoare lecţie despre kitsch, aşa cum, din nefericire şi de multe ori, a făcut TVR Cultural din emisiunile sale, nişte plictisitoare, uneori exasperante (vezi criminalii în serie amintiţi) lecţii pe diverse teme. Începutul emisiunii ART-MANIA a fost adorabil: într-o piaţă în care răsuna muzica de tarabă, cineva se încăpăţîna să cânte la violoncel! Live. În acest fel, realizatorul emisiunii ne avertiza că nu-şi propune să-i judece pe consumatorii muzicii din piaţă (pe orice consumator de produs kitsch), ci doar să-i întrebe şi să ne întrebe : …ŞI CU VIOLONCELUL CE FACEM? Adică, ce facem cu adevăratele noastre nevoi de comunicare? Pentru că, la urma urmelor, ăsta este rostul culturii, să faciliteze comunicarea autentică, pe orice temă, fără tabuuri.
Ştiu, cînd e vorba de televiziune, comunicarea autentică se pierde în goana după audienţă, dar tocmai acest lucru aştept eu să văd la noul TVR2: vreau să văd că se poate cîştiga audienţă şi cu mijloace culturale, o veche emisiune din vremuri mai grele, ART-MANIA, îmi întăreşte speranţa că se poate. Canalele publice şi private româneşti au făcut din televizor cel mai periculos aparat electric din casa noastră, din cauza transformării lui într-o perversă unealtă de control şi manipulare. Dar aparatul poate fi îmblânzit nu doar prin frecventarea canalelor străine, (Euronews, Discovery, BBC, Mezzo, ş.cl.), ci şi prin construirea unui autentic canal cultural românesc.
Nina Ţînţar
