De-a lungul istoriei, de când au început oamenii să se organizeze în comunități mai mari și până în zilele noastre, un șir nesfârșit de cuceritori, mai mici sau mai mari, mai cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, unii mai drepți, alții de o cruzime extremă, au schimbat mereu și au modelat soarta omenirii.
O listă de Top 10 a celor mai mari cuceritori (sursa: internet) ni-i readuce în amintire: Alexandru Macedon, Darius, Napoleon Bonaparte, Caius Julius Caesar, Hernando Cortez, Iustinian din Bizanț, Francesco Pizarro, Petru I, Timur Lenk (Tamerlan), Gingis Han. Autorul listei, Horia Dumitru Oprea (în https://istoriiregăsite.wordpress.com) le enumeră și faptele „mărețe”, însă, deoarece cititorii se pot documenta ușor despre acestea, pe noi ne interesează în special motivația acelor cuceritori, sau cum frumos o spunea Eminescu: „ce-i mâna pe ei în luptă?” – motivație pe care Horia Dumitru Oprea o sintetizează în câteva rânduri în introducerea articolului său: „Dorința de a înfrunta și depăși granițele lumii cunoscute, ispita nemuririi, neastâmpărul migrator, obsesiile civilizatoare? Sau pofta de putere, lăcomia, nevoia de a se substitui divinității, sub semnul vremelnic al unei autorități lumești tiranice? Toate laolaltă, ori numai unele dintre ele? Fie și doar enumerându-i pe marii „arhitecți“ de imperii, ne vom da seama cât de greu e de trasat un portret unitar al Cuceritorului”.
Să fie oare lucrul acesta înscris în genele noastre? Curiozitatea, ambiția și patima aventurii l-au împins mereu pe om dincolo de propriile limite. Și acest spirit războinic ce pune stăpânire pe ființa unor semeni de-ai noștri adeseori schimbă istoria. Chiar și în zilele noastre unul dintre liderii lumii, Putin, care se dorește „marele Putin”, văzând cât de repede și fără mari probleme a cucerit Crimeea, acum atentează din nou la mersul Istoriei, punând lumea „pe jar”. Ieșind cu trupele la vedere, unele aduse din cealaltă parte a imensului său „imperiu” până la granițele cu Ucraina, să vrea el oare să refacă vechiul URSS sau doar dorește să dea o lecție Occidentului „arogant”?
Indiferent ce dorește, ne îndoim că ar fi atât de lipsit de judecată ca să pornească Al Treilea Război Mondial, căci în cazul invadării Ucrainei, nu credem că Occidentul va sta pasiv fără să intervină în vreun fel. Acesta ar fi cel mai oribil lucru și nu credem că se va întâmpla, probabil că războiul adevărat se va purta mai mult psihologic și diplomatic.
Și iată cum Marte, Zeul războiului, din vreme în vreme își trimite săgețile pe Pământ pentru a perturba viața pașnică a ființelor obișnuite chiar și în cele mai critice momente. Probabil că nu sunt suficiente milioanele de morți din cauza pandemiei sau din cauza altor boli, și a milioanele de morți de pe toate șoselele lumii, ori din cauza atâtor fenomene naturale extreme, Universul cere noi victime. Și e trist să recunoaștem că lumea noastră nu se va purifica atât timp când Omul va atenta la viața Omului, atât timp cât va lipsi iubirea, respectul, dreptatea și armonia dintre oameni. Și cum oamenii, ca indivizi, vor continua să se războiască și să se omoare între ei, vor face și popoarele la fel, căci suntem încă prea lacomi, prea avizi de putere, bogăție și glorii, încât, din nefericire, vom continua să facem mereu „apologia războiului”.
Mihai Trifoi
