Spre ştiinţă: Guvernului, Parlamentului şi Preşedinţiei României
În perspectiva Centenarului Marii Uniri, din 1 Decembrie 2018, participanţii la manifestările organizate în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna prilejuite de sărbătorirea Sf. Apostol Andrei, Apostolul Românilor, Sf. Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei şi a Zilei Naţionale a României, tineri şi vârsnici din Bucureşti, Sibiu, Buzău, Târgovişte, Braşov şi din alte localităţi ale ţării, împreună cu reprezentaţii societăţii civile din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, cu bincuvântarea Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, adresează reprezentanţilor societăţii civile şi liderilor formaţiunuilor politice maghiare din România următorul Apel la normalizarea convieţuirii interetnice din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş:
- Menţinerea imaginii publice conform căreia, în perioada postdecembristă, judeţele Covasna, Harghita şi Mureş reprezintă o zonă cu potenţial conflictual, nu este benefică, nici pentru românii locuitori ai acestor judeţe, nici pentru maghiari, aducând grave prejudicii dezvoltării economice şi sociale a zonei, climatului de convieţuire interetnică, bunăstării cetăţenilor şi relaţiilor, pe toate planurile, a zonei cu celelalte judeţe ale României şi cu investitorii străini. Este timpul ca această zonă binecuvântată din inima României să se transforme din consumator, în furnizor de stabilitate. Este timpul ca „focul” aprins în Ucraina să nu se extindă.
- Îmbunătăţirea climatului de convieţuire interetnică dintre românii şi maghiarii din aceste judeţe are ca temei buna convieţuire dintre secuii/maghiarii din sud-estul Transilvaniei şi românii din Transilvania, Moldova şi Țara Românească. Se cunoaşte faptul că Munţii Carpaţi nu au despărţit niciodată locuitorii trăitori de o parte şi de alta a versanţilor acestora. De-a lungul istoriei, atunci când au fost ani de mari încercări pentru populaţie, mulţi moldoveni şi munteni s-au refugiat temporar peste munţi, în Transilvania, iar, în situaţii similare, foarte mulţi secui şi-au găsit cămin peste Carpaţi. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, când majoritatea românilor ardeleni au emigrat în America, secuii s-au stabilit cu miile în Bucureşti, Brăila, Galaţi, Bacău, Focşani şi în alte aşezări din Regatul României. Înainte de industrializarea zonei, de după reîmpărţirea administrativ-teritorială a ţării, din anul 1968, şi înfiinţarea actualelor judeţe, mii de secui şi-au găsit locuri de muncă în Braşov, Făgăraş, Sibiu, dar şi în Oneşti, Bacău, Piatra Neamţ, Iaşi etc.
- Războiul vamal dintre România şi Austro-Ungaria, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a avut urmări catastrofale asupra activităţii economice şi a existenţei majorităţii meşteşugarilor din fostele scaune secuieşti, de fapt asupra întregii populaţii a zonei.
- Până în 1989, şi chiar după aceea, mii de intelectuali maghiari din sud-estul Transilvaniei au urmat studiile universitare în Iaşi, Bucureşti, Bacău, Galaţi, ca să nu mai vorbim de marile universităţi din Transilvania, fără nicio urmă de discriminare pe criterii etnice.
- Încă de la înfiinţarea cunoscutelor staţiuni balneare din Arcul Intracarpatic, în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, şi până astăzi, principalii beneficiari ai serviciilor balneare şi turistice ale acestor stabilimente au fost românii de peste Carpaţi; în anii când aceştia, din variate motive nu au frecventat staţiunile menţionate, ele ajungeau în pragul falimentului.
- De fapt, economia şi activitatea din toate sectoarele, inclusiv infrastructura zonei este integrată organic, în sistemul naţional românesc, este racordată prin mii de fire la angrenajul administrativ, economic, social şi cultural românesc. Această realitate face ca viaţa publică, şi cea a fiecărui locuitor din zonă, să nu poată continua sub nicio formă îndependentă, nici măcar 24 de ore.
- În spiritul adevărului istoric, recunoscut de cele mai autorizate instanţe internaţionale abilitate, inclusiv de personalităţi academice maghiare, faţă de celelalte state europene, în care, după primul război mondial, trăiesc comunităţi maghiare, România a fost şi este singurul stat care a asigurat prezervarea şi afirmarea identităţii concetăţenilor maghiari. Stau mărturie în acest sens: numărul şi ponderea populaţiei maghiare din România, înregistrată cu ocazia recensămintelor oficiale precum şi intensa viaţă culturală şi ştiinţifică maghiară, oglindită în cărţile şi publicaţiile editate, în viaţa teatrală, în reţeaua şcolilor cu predare în limba maghiară – de la grădiniţă, până la facultate, în funcţionarea fără nicio restricţie a cultelor religioase etc.
- Este timpul să fie recunoscut, de către liderii civici şi politici ai comunităţii maghiare, faptul că România şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile referitoare la minorităţi asumate prin tratatele internaţionale. Nu numai că întreaga administraţie publică locală din judeţele amintite este sub controlul exclusiv şi permanent al formaţiunilor politice maghiare, cu derapajele antiromâneşti cunoscute, dar reprezentanţii acestora participă efectiv şi la guvernarea întregii ţări. La 96 de ani de la Marea Unire, membrii comunităţii maghiare din România au posibilitatea garantată de „a se instrui, administra şi judeca în limba sa proprie” (cu asigurtarea trnslatorilor), „prin indivizi din sânul său”, de a avea reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării „în proporţie cu numărul indivizilor ce îl alcătuiesc”, precum şi „deplină egalitate tuturor confesiunilor religioase”. Deci spiritul extrem de generos al Rezoluţiei de la Alba Iulia este integral respectat. Niciun guvern al României, cu excepţia experimentului stalinist de tristă memorie al Regiunii Autonome Maghiare, dintr-o epocă a unei crunte dictaturi, patronată de „lagărul sovietic”, nu a promis vreodată autonomia aşa-zisului „Ţinut secuiesc”.
- Rezoluţia de la Alba Iulia a fost o declaraţie de principii, ale cărei prevederi se regăsesc în Tratatul internaţional privind minorităţile, din 9 decembrie 1919, în baza căruia a fost elaborată legislaţia naţională privind drepturile şi îndatoririle cetăţenilor români indiferent de apartenenţa etnică. În acest mod s-a respectat spiritul generos al prevederilor Rezoluţiei de la Alba Iulia şi nu litera acestui document redactat în terminologia epocii.
- Este timpul ca toţi liderii politici şi civici maghiari, deopotrivă ”moderaţi” şi ”radicali”, şi toţi susţinătorii autonomiei teritoriale pe criteriul etnic a aşa zisului ”Ţinut secuiesc”, să înţeleagă că acest deziderat nu va fi niciodată acceptat de români. Maghiarii din zonă au toate condiţiile pentru a-şi prezerva şi afirma identitatea etnică şi culturală chiar şi fără un fals şi artificial ideal de autonomie prin care se revendică drepturi colective şi alte privilegii de stăpânitori exclusivi ai zonei, iar pentru românii din acest spaţiu, care ar fi expuşi să trăiască într-o asemenea autonomie, nu li s-ar acorda nicio şansă de dăinuire, aşa cum s-a văzut în istorie, în epoca dualismului austro-ungar şi în timpul Dictatului de la Viena. O autonomie etnică maghiară/secuiască a spaţiului sud-est transilvan ar înseama pentru români întoarcerea roţii istoriei cu un secol în urmă, când ei au fost profund discriminaţi şi zona foarte mult purificată de români.
- Solicităm lideriilor civici şi politici ai comunităţii maghiare, formatorilor şi liderilor de opinie şi conducătorilor mass-media în limba maghiară să nu mai promoveze sentimentele de ură faţă de români, să lase copiii maghiari să înveţe limba română pe care şi strămoşii lor o cunoşteau chiar foarte bine, ca pe o a doua limbă maternă, să-i lase pe copii să se apropie cu acceptare firească de istoria şi de cultura română şi să nu mai fluture cu obstinaţie tema falsă a pericolului românizării aşa-zisului „Ţinut secuiesc”, să nu mai prezinte trunchiat istoria locală, prin eludarea şi minimalizarea istoriei şi culturii românilor din Arcul Intracarpatic. Este timpul să fie respectate întocmai prevederile legale referitoare la prioritatea limbii române în inscripţionările publice şi afişarea doar a însemnelor heraldice aprobate legal.
- Facem un apel către reprezentanţii legitimi ai comunităţii maghiare să condamne public activitatea formaţiunilor maghiare de extremă dreaptă, nu doar să se delimiteze formal de acestea. Cu sloganuri precum „Piară Trianonul” şi „Ţinutul secuiesc nu este România”, scandate la adunări publice de către extremişti din sânul comunităţii maghiare, nu se va câştiga niciodată simpatia şi adeziunea românilor la dezideratele formulate.
- Apreciem şi respectăm istoria, cultura, tradiţiile, patrimoniul concetăţenilor secui-maghiari, dar reafirmăm adevărul conform căruia, fără istoria, cultura şi patrimoniul românilor din zonă, istoria locală a judeţelor Covasna şi Harghita nu este completă. Aşa cum nu pot fi eludate numeroasele interferenţe culturale româno-maghiare care tocmai dovedesc o convieţuire îndelungată şi apropiată a românilor şi maghiarilor din judeţele Covasna şi Harghita, convieţuire pentru a cărei normalizare, din respect pentru înaintaşi, cât şi pentru urmaşii noştri, facem prezentul Apel.
Sf. Gheorghe, 1 Decembrie 2014
. .
