Poeta Mihaela Aionesei din Târgu Secuiesc a finalizat un nou volum de poezii. Intitulat „Anotimp sihastru”, purtând amprenta tristeții și a singurătății, după cum a declarat autoarea.
Volumul este cel de-al VI-lea semnat de poeta din Târgu Secuiesc, după „Cerșetorii de stele” – apărut în anul 2011, „Anotimp (i)legal – lumina” – publicat în 2013, „Insomniile bufniței”- apărut în anul 2014 și „Surâsul dintr-o lacrimă” -2015 și „Cămașa de sare” -2016, însă primele poeme ale „Anotimpului sihastru”, au început să prindă contur cu ani în urmă.
„Nu poți urca pe o scară de trandafiri fără să-i simți spinii, în cazul acesta, spinii singurătății, pentru că poemele din volumul <<Anotimp sihastru>>, apărut la Editura <<Ștefadina>> din București, au fost scrise înaintea celor din <<Insomniile bufniței>>, care a luat premiul Ligii Scriitorilor Români pe 2014, <<Surâsul dintr-o lacrimă>>, care a luat anul trecut marele premiu la Festivalului-Concurs de Poezie Religioasă <<Credo>>, la Târgu Mureș (amândouă apărute la editura <<Eurostampa>> Timișoara), înaintea volumului <<Cămașa de sare>>, apărut în martie anul acesta la Editura <<Vatra Veche>> din Târgu Mureș. Ar fi trebuit ca – din punct de vedere cronologic – să apară după cel de-al doilea volum <<Anotimp (i)legal-lumina>>, apărut la Editura <<Ateneul Scriitorilor>>, Bacău 2013, dar…nu-i venise timpul, așa am simțit în momentul, atunci. Volumele nu au neapărat povești în spatele lor, au mai curând stări pe care poetul este nevoit la un moment dat să și le asume public și nu este ușor. E ca și cum te-ai mai dezbrăca de o umbră și rămâi mai gol, dar poate tocmai aceasta este esența căutării, sublimul de a ajunge la lumină, lumina aceea în care poți sta cu sufletul dezgolit și el să aibă curajul să spună: <<Iată, aceasta sunt eu, acestea sunt rănile mele…>>” – a declarat, ieri, Mihaela Aionesei.
Volumul poartă în el amprenta unei perioade de singurătate sufletească, a mărturisit poeta.
„Poetul scrie din el și oricât ar căuta în lume, nimic nu-i aduce mai multă liniște decât atunci când se poate rupe bucăți și se împarte câte puțin în fiecare poem. Îl poate inspira orice așa cum îl poate dărâma orice, pentru că acest titlu de <<poet>> nu-l ferește de starea de om care este un amestec de tristețe și bucurie, dulce și amar… Unii au impresia că poetul e un om care umblă cu capul în nori și toate-i pică din cer, fără să știe câtă zbatere interioară este cu fiecare poem, cu fiecare volum…
Deși iubesc oamenii, la fel de mult iubesc singurătatea. Și nu puține au fost momentele mele de <<fugă>> din societate. Sunt zile și zile în care simți nevoia să ai un dialog doar cu tine, să fugi de influențe, să-ți găsești singur calea….
<<Anotimp sihastru>> este scris într-o perioadă de singurătate sufletească, o perioadă în care m-am retras din site-urile literare pe care activam de câțiva ani, pentru că mi-am dorit să mă regăsesc, și acum dacă arunc un ochi în urmă știu că a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o.”- a spus poeta Mihaela Aionesei.
Tristețea, singurătatea sunt temele ce domină și cel de-al șaselea volum.
„Nu mă dezic de tristețea iremediabilă, dar cred că la o citire atentă se poate simți optimismul care de altfel nu a lipsit nici din celelate volume, chiar dacă o stare bacoviană părea să le învăluie de la prima până la ultima literă.
Khalil Gibran spunea că <<tristeţea este doar un zid între două grădini . . >>, eu adaug că pentru un om trist e mai ușor să se cațere pe zid, să ia fericirea de mână / să o înghesuie într-un colț, să se bucure de ea până mâine sau cât o vrea, pe când un om fericit doar dacă umbra tristeții îl bântuie, e pierdut…
Am ales ca reprezentativ pentru volum un poem care exprimă cel mai bine întregul. Indiferent de stările care ne macină existența, doar în singurătate înțelegem că există o cale…IUBIND, se poate:
tu nu știi cum e să mergi șerpuind
prin nisipul și soarele care arde
să-ți umfli plămânii să poți respira
și ei să scoată în față doi sâni zvelți
în timp ce strângi clopoțeii în pumni
să nu-i auzi cum sună a moarte.
tu nu știi cum e să te faci cuib
pentru oameni și păsări orfane
să mergi pe sârmă fără să te clatini
să spui din când în când
Doamne…
ajută-mă, Doamne!
tu nu știi cum e să ții moartea
ca pe un șarpe la sân sub talpă
și e prea târziu să-ți spun că
iubind, se poate.” – a mai spus Mihaela Aionesei.
Lansarea volumului
Potrivit acesteia, volumul va fi lansat în curând, în cadrul evenimentului intitulat „La umbra nucului bătrân”, la Araci.
„Am marea bucurie ca și de această dată să fiu invitată de doamna Luminița Cornea la evenimentul cultural-literar tradiţional <<La umbra nucului bătrân>>, organizat de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, în colaborare cu Despărţământul ASTRA Covasna – Harghita, la Casa memorială <<Romulus Cioflec>> din localitatea Araci. În cadrul evenimentului vor avea loc mai multe lansări printre care și cea a volumului <<Anotimp sihastru>>, editat cu sprijinul financiar al SC Ștefadina Comserv SRL. Pe această cale, vreau să aduc mulțumiri directorului editurii, Mihai Nicolae și celor care au înlesnit acest proiect: Maria Graur – director <<Mesagerul de Covasna>> și Ioan Lăcătuşu – directorul Centrului European de studii Covasna – Harghita, oameni cu sufletul cât roata cerului cărora le sunt recunoscătoare pentru eforturile pe care le depun pentru cultura românească!”- a spus poeta Mihaela Aionesei.
Ana Alina Costache
