În preajma Zilei Drapelului Național,Tricolorul românesc care urma să fie  înălțat pe catargul de la Monumentul Ostașului Român din Sfântu Gheorghe,  în cadrul ceremoniei care a avut loc sâmbătă, 26 iunie a.c.,  a fost strâns la piept, în fața Crucii Eroilor de pe Caraiman, de cei 21 de participanți la expediția organizată de Centrul Militar Județean (CMJ) Covasna- angajați și rezerviști ai structurilor sistemului național de apărare și ordine publică, și reprezentanți ai presei covăsnene, printre care am avut bucuria și onoarea să mă număr și eu.

Expediția ar fi trebuit să aibă loc de Ziua Eroilor, marcată în data de 10 iunie a.c., însă a fost amânată din cauza condițiilor meteo nefavorabile, după cum mi-a comunicat, la momentul respectiv, comandantul Garnizoanei Sfântu Gheorghe, lt. col. Dorin Neagu.

Dorință împlinită…și chiar mai mult de atât

N-am apucat să ajung, până la această vârstă, la Crucea Eroilor de pe Caraiman, motiv pentru care tare m-am bucurat când, la jumătatea săptămânii trecute,  lt.col.Mihai Liviu Gaiță, șeful de stat major al Centrului Militar Județean Covasna, m-a anunțat că vineri, 25 iunie, cu ocazia Zilei Drapelului Național al României, va fi organizată expediția la care îmi exprimasem, verbal, dorința de a merge.

Mi-am luat notițe, cu creionul în mână, cu privire la ora și locul de unde urma să plecăm, dar mai ales la informațiile referitoare la materialele necesare acestei călătorii la peste 2000 de metri altitudine. Eram  conștientă de faptul că nu-mi va fi deloc ușor, în condițiile în care singurele mele urcări pe munte avuseseră loc cu foarte mulți ani în urmă, adică în anul 1980, prima ascensiune, împreună cu colegi de liceu și dirigintele nostru, dl. ing. Szekely Istvan, și undeva la începutul anilor 2000, următoarea. Am știut, însă, că  steagul tricolor pe care mi l-am pus în rucsac,  împreună cu cel pe care l-au purtat „camarazii” mei de călătorie, spre culmea muntelui, vor face posibilă împlinirea dorinței mele de a ajunge la Crucea Eroilor de pe Caraiman.

Când camarazii nu te lasă la greu

Ca un copil am așteptat dimineața zilei de vineri când, un pic după ora 6, cu rucsacul în spate m-am înfățișat „ca un soldat” disciplinat  la CMJ Covasna, de unde, împreună cu cei doi parteneri de mașină cu care am fost repartizată, Iulian Popa și Traian Penciu (le cer scuze deoarece nu le știu gradele militare), am pornit la drum către punctul de pornire al itinerarului de deplasare pe Munții Bucegi.

Cu povești și peisaje frumoase ce mi se perindau prin fața ochilor (mult prea obosiți, la fel ca și trupul, după doar 2-3 ore de somn) am ajuns  în parcarea Hotelului Peștera, de unde urma să înceapă „aventura”.

Spun aventură deoarece eu fusesem informată, verbal, (la fel ca și colegii de presă  Iulia și Sorin de la Observatorul de Covasna), că traseul ales spre a fi parcurs către Crucea Eroilor este unul puțin dificil. Restul detaliilor scrise, pregătite minuțios, „ca la armată”, de conducătorul de grup specialist în călătorii pe munte, lt.col.Mihai Liviu Gaiță, nu ajunseseră la mine din motive tehnice care chiar nu au mai contat.

A fost de ajuns să pornesc pe poteca abruptă și să parcurg mai puțin de 100 de metri  cu rucsacul în spate (în care pe lângă cei 3,5 litri de apă mai aveam puțină mâncare, câteva haine și alte mărunțișuri necesare), ca să mă opresc, să-mi dau bagajul jos și să spun: „ Eu nu voi putea face față, mă opresc aici!” Nici nu am terminat bine de spus ceea ce-am spus, că unul dintre tinerii din grup, angajat la Batalionul 5 de la Vâlcele,  mi-a și luat rucsacul spunându-mi: „ Nu vă lăsăm aici, împreună vom face față! Veți reuși, cu siguranță!”

Și-am reușit cu ajutorul altor doi tineri angajați ai Batalionului 5 de la Vâlcele care mi-au cărat, pe rând, rucsacul, la fel cum a făcut și lt. col. Liviu Gaiță dar și angajatul Jandarmeriei Covasna, Ovidiu Baciu, împătimit al călătoriilor pe munte, care a stat ca o umbră în preajma mea, pentru a fi sigur că totul este în ordine. La efortul depus de acești tineri minunați, cărora le mulțumesc din suflet pentru sprijin, s-a adăugat voia bună a tuturor participanților precum și grija pe care mi-a purta-o  lt. col. Dorin Neagu care m-a întrebat, în nenumărate rânduri, dacă sunt bine, mărturisindu-mi, la un moment dat, că nu a crezut că mă voi înhăma la această călătorie deloc ușoară pentru o persoană lipsită de experiența urcatului pe munte (și, copletez eu, care era cea mai în vârstă dintre toți participanții).

Tot efortul depus în parcurgerea traseului început la cota 1607 m, până la Crucea Eroilor situată la altitudinea de 2291 m (684 m diferență de altitudine)- pe Saua Cocora, Piatra Arsă, Cabana Caraiman, brâna mare a Caraimanului pe unde m-am ținut de lanțurile de pe peretele de stâncă, fără a mă uita spre hăul ce se întindea la picioarele mele-, a fost răsplătit din plin de peisajele mirifice ce mi s-au arătat în fața ochilor. Și aprecierile venite din partea companionilor referitoare la determinarea dar mai ales bucuria cu care, fără greutate în spate, am ținut pasul cu grupul de montaniarzi experimentați, mi-au dat aripi, parcă, spre creasta muntelui.  

Când am ajuns la Crucea comemorativă a Eroilor români din Primul Război Mondial de pe platoul din apropierea Vârfului Caraiman, din Munții Bucegi, și-am prins în mână și la piept Tricolorul, împreună cu ceilalți camarazi de drum, cu lacrimi în ochi și în glas i-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-am văzut dorința împlinită.

Prezența Tricolorului a fost apreciată de toți turiștii aflați la Crucea Eroilor care ne-au făcut poze și au dorit să-și facă și ei poze cu Drapelul Național care a doua  zi, în 26 iunie, a fost înălțat pe catargul din dreapta Statuii Ostașului Român din Sf. Gheorghe.

Eu nu am mai venit cu steagul tricolor acasă, ci am ales să-l dăruiesc unui cuplu de tineri din Craiova, pentru a-l păstra ca amintire de la covăsnenii cu care s-au întâlnit în acel loc prin de istorie și de vitejia eroilor neamului românesc.

După aproape 5 ore de ascensiune, cu pauze de tras sufletul și  bucuria de a fi ajuns cu Tricolorul la Crucea de pe Caraiman, la care s-au adăugat peste 3 ore la coborârea ce ne-a dat prilejul să admirăm  cele două minuni ale  naturii din Munții Bucegi- Sfinxul și Babele, am ajuns cu sufletul plin de bucurie la tabăra de bază de la Hotelul Peștera.

Misiune îndeplinită!

Vorbindu-ne despre această expediție, comandantul Garnizoanei Sfântu Gheorghe, lt. col. Dorin Neagu, ne-a spus:

„Scopul (expediției- n.red) a fost să sărbătorim Ziua Drapelului prin  transportarea drapelului până sus, la Crucea Eroilor. (..) Am luat cu noi drapelul acesta mare care se arborează pe catargul de la Sf. Gheorghe. (…) Drapelul Național este unul din simbolurile naționale. E foarte  important pentru noi ca popor și pentru noi, românii; trebuie să-l  cinstim, să-l prețuim pentru că merită prețuirea noastră! Purtarea lui în  rucsac, pe vârfurile astea, pe coline, în ascensiune, zic eu că dă o notă de prețuire pe care o acordăm noi,  Tricolorului”.

Potrivit Comandantul Garnizoanei Sfântu Gheorghe, „sufletul” acestei activități a fost locotenent-colonelul Mihai Liviu Gaiță, șeful de stat major al Centrului Militar Județean Covasna, acesta având multă experiență în pregătirea și  organizarea unor asemenea expediții.

„De când am preluat comanda Garnizoanei, una dintre  ambițiile noastre este să adunăm laolaltă toate structurile Sistemului Național de Apărare și Ordine Publică, și nu numai- v-am invitat și pe dvs, presa, și pe dl prefect, și pe subprefect. Credem că astfel putem să realizăm o coeziune mai bună care probabil ne va ajuta în desfășurarea activităților ulterioare. Este foarte  bine să socializăm unii cu alții, să ne cunoastem mai bine. (…) Instituția pe care o reprezint este un garant al unor relații de bună conviețuire, pe  care încercăm să le dezvoltăm  împreună și cu societatea civilă. Încercăm să implicăm și populația în activitățile noastre.”-a menționat lt. col. Mihai Liviu Gaiță.

***

Crucea Eroilor,  ridicată pe șaua Caraimanului, spre Valea Seacă, este încastrată în stâncă și alcătuită din profile de oțel îmbinate prin nituire. Construcția a durat 2 ani și 4 luni datorită complexității operațiunilor, a condițiilor naturale și mai ales a dificultăților în ceea ce privește transportul materialelor. Profilele metalice au fost duse cu ajutorul carelor cu boi, iar zecile de mii de nituri, lemne, alte structuri, de la gara Bușteni la Fabrica de celuloză, iar de acolo cu funicularul, apoi, pe cărări destul de periculoase spre amplasamentul crucii, cu măgari, cai și mulți voluntari veniți din București, Brașov și Sibiu. Inaugurarea și sfințirea crucii s-au făcut pe 14 septembrie 1928, în Ziua Sfintei Cruci. Crucea are înălțimea de 39,37 metri, inclusiv soclul de 7,9 metri, fiind construită la altitudinea de 2.291 metri. Lungimea brațelor este de 14,97 metri, iar stâlpul central are o lățime de 2 metri. În soclul de beton armat s-a instalat un generator care a permis iluminarea crucii. În 1939 sistemul a fost refăcut și racordat la rețeaua națională, pentru alimentarea a 120 de becuri amplasate pe structura crucii.În momentul inaugurării Monumentului Eroilor, acesta reprezenta cea mai înaltă structură metalică din Europa. Ea a fost comparată de-a lungul timpului ca realizare inginerească și simbolistică cu turnul Eiffel din Paris, cu Statuia Libertății din New York, cu Hristos Mântuitorul din Rio de Janeiro, respectiv cu Coloana fără de sfârșit de la Târgu Jiu, potrivit prof. drd. Florentina Teacă.

La inițiativa și sub supravegherea covăsneanului Codrin Munteanu, fost secretar  general al Ministerului Apărării Naționale, Crucea Eroilor de pe Caraiman a fost  reabilitată. În data de 30 noiembrie 2020,  de  Ziua Sfântului Andrei, ocrotitorul României, Ministerul Apărării Naționale a organizat ceremonialul militar și religios de Resfințire a Crucii comemorative a Eroilor români din Primul Război Mondial, de pe platoul din apropierea Vârfului Caraiman din Munții Bucegi.

Maria Crețu-Graur

Foto CMJ Covasna: http://s.go.ro/2u1la7gy