Cine nu cunoaște popularul joc de ping-pong, când o minge este trimisă dintr-o parte în alta, iar adversarii pierd energie luptându-se s-o mențină „zburătoare”? Acest joc a devenit atât de popular, încât tactica lui a fost împrumutată chiar și de politicienii României.
Ne aflăm deja în luna martie și bugetul țării încă nu este aprobat de Președinte, care l-a trimis înapoi la Parlament, care îl va retrimite la Președinte și așa mai departe ca pe o minge de ping-pong, iar între timp în țară blocajele economice se înmulțesc, spre disperarea multora, care se simt „legați de mâini” în luarea deciziilor. În mod firesc Bugetul țării ar fi trebuit să fie aprobat cel târziu la începutul lui ianuarie.
Și toate acestea după ce mai înainte s-a pierdut un timp foarte prețios prin același joc politic tip „tenis de masă” numai că atunci mingile de ping-pong erau reprezentate de doi miniștri din Guvernul Dăncilă, refuzați de două-trei ori la rând.
Toate acestea duc la ideea că Președinția ar avea interesul de a obstrucționa activitatea Guvernului. Să fie oare o cauză reală sau încrâncenarea aceasta îi face pe oameni să creadă că ea se datorează frustrării Președintelui că nu are „Guvernul meu”?
Printre atribuțiile Președintelui se află și cea de „garant al legalității”, și în acest sens nu putem comenta efortul pe care-l depune pentru menținerea independenței Justiției, însă în ceea ce privește o altă atribuție, cea de „mediator între puterile statului”, aici ar fi ceva de spus, în sensul că mediatorul ar trebui să fie o persoană neutră și apolitică, dar un șef de stat care mai înainte a fost președintele unui partid politic chiar și în subconștient va tinde să țină partea partidului pe care l-a condus anterior. Așadar, în ce măsură poate fi imparțial, mai ales când te exprimi că „Vreau guvernul meu”, adică și mai multă putere? Să zicem că nu punem la îndoială bunele intenții, însă realitatea pe care o trăim, tergiversarea voită a rezolvării unor probleme vitale țării, dă de gândit. Și chiar dacă PSD-ul și Premierul ori Guvernul nu sunt pe placul Opoziției ori a Președintelui, de ce ducem ambiția la cotele absurdității și lăsăm Țara în voia ei?! Plângerile repetate pe la CCR și chiar pe la Bruxelles nu fac decât să mărească răul făcut, care se răsfrângere asupra noastră prin pierderea credibilității în fața poporului și în fața străinilor, care deja de mult timp ne consideră „neguvernabili”. Cui folosește acest lucru?! Oamenii și-au trimis aleșii în Parlament, fie că este vorba despre Putere sau Opoziție, să-i reprezinte printr-o politică constructivă, nu distructivă, însă așa cum stau lucrurile la ora actuală, rezultatul nu pare a fi cel dorit și în mod sigur viitorii votanți își vor sancționa aleșii, indiferent de funcție, căci atunci când lucrurile merg prost, ceva trebuie schimbat.
Din cauza acestor confruntări politice acerbe sunt neglijate exact problemele cele mai importante ale țării. Nu e de mirare deci că lipsa infrastructurii rutiere adecvate și întreținerea precară a celei existente continuă să facă victime și să producă pagube, că trenurile, încă de epocă, deraiază aproape săptămânal, că prin spitale se întâmplă tot felul de ciudățenii, că prin țară circulă zvonuri de separatism, că nivelul de educație și cultură scade în loc să crească, în schimb cel al violenței și imoralității crește, că tot mai mulți cetățeni părăsesc țara, că …, și ar mai fi încă multe de spus.
Veți zice probabil, dragi cititori, că nu numai noi, ci și Uniunea Europeană în întregul ei are probleme și chiar aveți dreptate. Ultimul Eurobarometru (numele unor cercetări despre opinia publică din Europa), de la sfârșitul lunii ianuarie 2019, le indică: imigrația, pericolul terorist, finanțele publice, economia, climatul, șomajul, influența UE în lume, inflația, mediul, insecuritatea, pensiile, energia, taxele și altele. La unele capitole țările evoluate stau mai bine, la altele nu, însă e pe înțelesul tuturor că România nu se situează printre primele. Și dacă un anumit lucru se întâmplă într-o țară dezvoltată, să zicem Franța, Germania etc., nu este tratat cu aceeași măsură ca atunci când acesta se întâmplă în România, căci Europa e mereu „cu ochii pe noi”. Și atât timp cât noi ne alegem europarlamentari care se duc la Bruxelles ca să denigreze țara și nu s-o apere și s-o vorbească de bine, ce mai putem spune?! Nu cereți exemple, pentru că le știți bine, dacă vă gândiți la toți care au fost trimiși în „inima” Europei ca să ne reprezinte cu demnitate, însă odată ajunși acolo și-au luat alte haine pe ei și-au uitat de unde au plecat și cu ce scop…
Da, e adevărat, țara noastră se confruntă cu multe probleme, dar ca să le rezolve conducătorii ei ar trebui să-și mai diminueze ambițiile și orgoliul și să conlucreze pentru binele ei, altfel va mai trece un secol până când o să ne revenim, dacă vom mai exista până atunci, căci păstorii care nu-și veghează proprietățile cu responsabilitate și dăruire până la urmă își pierd și oile și turma și pășunea…
Mihai Trifoi
