(Partea I)
“Medicii excelenţi previn boala; medicii mediocri o tratează inainte de a deveni evidentă.Medicii slabi trateaza boala manifestată.” Primul text medical chinezesc, anul 2600 î.Hr.
Alături de adevărurile axiomatice, bine cunoscute: “suntem ceea ce gândim” şi “suntem ceea ce facem în mod repetat”, ideea că menţinerea tinereţii (fizice şi psihice), prelungirea şi sporirea calităţii vieţii depind în mare măsură de alimentaţie, este stringentă. Oamenii de ştiinţă afirmă că genele ne asigură 120 de ani de viaţă; dar cum viteza proceselor de îmbătrânire este determinată de o multitudine de factori suntem atât de departe de atingerea acestei frumoase vârste. Astfel, alimentaţia sănătoasă, evitarea fumatului şi a alcoolului precum şi activitatea fizică, pentru a nu aminti decât câţiva factori, ar putea prelungi viaţa cu zece până la douăzeci de ani. Aşa se explică şi concluziile unor studii efectuate în institute de geriatrie, conform cărora între vârsta calendaristică şi cea biologică pot exista diferenţe de peste douăzeci de ani.
Aşa cum aminteam în ocaziile anterioare, alimentaţia nu se rezumă la împlinirea nevoii fiziologice, ci este determinată de o serie de factori sociali şi psihici precum obiceiuri, tradiţie, educaţie, starea psihică individuală, etc. Altfel spus, a mânca nu înseamnă doar potolirea senzaţiei de foame ci, în acelaşi timp, o plăcere care este întotdeauna fixată într-o relaţie socială şi emotivă, fapt care îşi are începuturile încă de la sânul mamei. Tot din pruncie se conturează atitudinea faţă de alimentaţie, perioada în care copii sunt puternic influenţaţi de părinţi, fraţi/surori şi alţi copii de aceiaşi vârstă. Astfel, mâncăm pentru a sărbători, pentru a ne relaxa, pentru a ne răsplăti şi uneori, din nefericire, pentru a ne consola. Între actul hrănirii şi starea psihică există strânse relaţii de interdependenţă. Funcţia consolatoare a hrănirii amintită mai sus, cunoscută sub numele de bulimie, este definită în literatură de specialitate ca “simptom de foame continuă şi excesivă, mult peste necesităţile organice… care apare ca o tendinţă de supracompensare a unor stări de frustrare afectivă” (P. Popescu-Neveanu – Dicţionar de psihologie). Pe acest fundal se conturează marele flagel al societăţii contemporane – obezitatea, cauza a multor maladii care determină indicii de morbiditate şi mortalitate în Europa, America, ţările arabe şi unele ţări din Asia. La noi în ţară, conform cercetărilor efectuate în cadrul Facultăţii de Medicină din Cluj, 50% din populaţia ţării este hiperponderală.
Cum relaţia nu este unilaterală, starea psihică determină comportamentul nostru alimentar şi este determinată la rându-i de alimentele ingerate. Cercetări de ultimă oră relevă legătura existentă între stările depresive şi consumul de grăsimi. Biochimistul şi psihiatrul Joseph Hibbeln de la Institutul Naţional de Sănătate din Washington D.C. (SUA) atrage atenţia asupra riscului înmulţirii stărilor depresive prin consumul unor grăsimi ce ar trebui evitate. Ideea, radicală şi îndrăzneaţă, este acceptată de un număr crescând de psihiatri. Proporţiile problematicii pot fi corect apreciate dacă ţinem cont de următoarele date statistice:
– în ţările industrializate stările depresive constituie cauza principală pentru incapacitate de muncă, depăşind orice altă boala;
– în Anglia fiecare a zecea persoană suferă de depresie nervoasă, iar la unul din douăzeci această stare durează toată viaţa;
– în anul 2000, în Anglia s-au prescris 22 milioane de reţete cu antideprimante în valoare totală de 300 milioane de lire sterline, cheltuieli care corelate cu pierderile din producte însumează anual pest 8 miliarde de lire sterline.
Deşi există medicamente care tratează depresia, în ciuda cercetărilor efectuate în ultimii ani, înţelegerea bolii este încă sumară. Având cauze multiple (genetice cât şi legate de factorii de mediu), se pare că stările depresive nu constituie o boală unică, deşi prezintă simptome comune. Pornind de la ideea că în creierul uman există o cantitate mare de grăsimi şi că aceste grăsimi pot fi moficate de alimentaţie, Hibbeln susţine că tipul grăsimilor ce intră în compoziţia creierului poate influenţa sănătatea noastră mentală. După cel de al doilea război mondial, dezvoltarea industriei alimentare a condus la utilizarea masivă a uleiului de soia, germeni de porumb, palmier, seminţe de bumbac şi floarea-soarelui, uleiuri ce conţin cantităţi disproporţionat de mari de acid linolic, un acid gras omega-6 şi cantităţi foarte mici de acizi graşi omega-3. Acest dezechilibru a fost accentuat prin hidrogenarea uleiurilor pentru fabricarea margarinei. În schimb se folosesc prea puţine alimente bogate în acizi graşi omega-3, cum ar fi: nuci, măsline, avocado, ulei de măsline, ulei din seminţe de in, germene de grâu şi rapiţă.
Efectul benefic al acizilor graşi omega-3 precum şi păstrarea echilibrului corespunzător dintre aceştia şi acizii graşi omega-6 au legătură directă cu sănătatea mentală prin:
– Semnalizarea intracerebrală. Ca să pătrundă în celule orice substanţă chimică şi orice semnal trebuie să traverseze membrana celulară, alcătuită din grăsimi, dintre care 20% sunt acizi graşi esenţiali. În aceste membrane există canale de ioni foarte fine şi cu forme complexe. Prin modificarea formei trecerea semnalelor este fie facilitată fie oprită. Compoziţia grăsimilor în care se găsesc aceste canale de ioni afectează atât formă cât şi funcţia lor. Acizii graşi joacă un rol în flexibilitatea celulară, în general, iar echilibrul dintre acizii graşi omega-3 şi omega-6 este foarte important la nivelul creierului.
– Acizii graşi se află în legătură cu serotonina, neurotransmiţătorul care facilitează transmiterea impulsurilor nervoase prin sinapsele creierului. Medicamentele antideprimante cresc nivelurile de serotonină, iar Hibbeln a găsit niveluri scăzute de serotonină la persoanele cu o cantitate mică de acizi graşi omega-3 în lichidul cefalorahidian.
– Administrarea de acizi graşi omega-3 ameliorează fluxul sanguin cerebral.
Ca o concluzie, dorim să atragem atenţia că, spre deosebire de medicamentele folosite până în prezent, acizii graşi omega-3 proveniţi din surse vegetale (nuci, avocado, măsline, spanac, seminţe de susan şi de în, ulei de măsline, de în şi de germene de grâu), concomitent cu evitarea uleiului de floarea soarelui şi mai ales a margarinei, nu produc efecte secundare ci, mai mult decât atât, aduc sănătate şi echilibrul psihic atât de dorit.
Iacobina Luminiţa Curteanu – A.S.E.F.
