Foto: Silviu M.d.C
Într-una dintre recentele dezbateri televizate la ceas de seară, ne-a atras atenţia un titlu şocant: „România ruinată”. Şi pe bună dreptate, deoarece scumpa noastră ţărişoară a fost ruinată nu doar fizic, ci şi moral. Vor zice unii că n-avem dreptate, că ţara a progresat, că multe lucruri s-au schimbat în bine. S-o fi schimbat ele în bine, dar nu pentru oricine, ci mai ales pentru cei care au vrut-o astfel schimbată, pentru a-i favoriza pe ei, însă noi trebuie să privim lucrurile în ansamblul lor, care vizează viaţa celor mulţi şi nevoiaşi, a celor obidiţi de soartă, a celor lipsiţi de bunuri şi de educaţie, a celor fără de orizont.
Ar fi neavenită remarca noastră fără ca ea să fie argumentată prin exemplificare. De aceea am ales ca exemplu un articol apărut în cotidianul „Libertatea”, Nr.8560, din 9 martie 2016, pag.10, sub semnătura lui Sorin Golea. Articolul în discuţie se referă la Programul „Prima casă” şi se întitulează: „Aşa arătau primele „case sociale” din Bucureşti”. Precizăm că este vorba despre anul 1909, în capitala României. Se spune în articol că respectivele case „aveau două sau trei camere” şi erau grupate fie câte două, fie câte patru sub acelaşi acoperiş. Ceea ce frapează însă este comparaţia care se face între acel trecut îndepărtat şi prezentul nostru, deci la o distanţă de 107 ani: „Conform unui calcul simplu, rezultă că familiile de atunci au reuşit să cumpere acele case plătind, timp de 20 de ani, aproximativ 13,3% din salariul lunar”. Autorul articolului observă maliţios realitatea crudă de azi: „Dacă ar fi să cumpărăm astăzi o locuinţă pe pământ, cu două camere, la preţul de 65.000 de euro – mai ieftin nu găsim în zona Bucureştiului – un om cu salariul mediu pe economie, adică 2.681 de lei, ar trebui să plătească 13,3% din salariul său timp de 63 de ani”. Aşadar, socotiţi şi dumneavoastră, dragi cititori, dacă am progresat în cei peste o sută de ani sau ne-am ruinat?
Desigur, există multe contraargumente şi motivaţii, dar realitatea rămâne: puterea de cumpărare şi nivelul de trai al oamenilor de rând a scăzut, însă ceea ce este şi mai trist e degradarea morală a oamenilor, care induce o stare de acceptare a răului ca ceva normal. Vom apela pentru exemplificare tot un articol din ziarul „Libertatea”, Nr.8539, din 17 februarie 2016, pag.5, editorial semnat de Alice Năstase Buciuta, o jurnalistă cu un limbaj colorat şi umoristic, dar care scoate în evidenţă carenţele societăţii româneşti de azi: „Ne-am obişnuit atât de mult cu tot ce ţine de corupţie, cu intratul şi ieşitul din arest, cu dosarele penale, încât nu ne mai supărăm deloc pe infractori, dimpotrivă, îi privim cu îngăduinţă sau chiar, câteodată, cu admiraţie, fiindcă, nu ştiu cum se face, dar ei sunt, în continuare, luaţi în seamă, pomeniţi, citaţi, filmaţi, invitaţi şi aplaudaţi. La fiecare apariţie, descalecă din câte un bolid scump şi sunt mai bine îmbrăcaţi şi mai rumeni decât vom fi noi vreodată”. Şi pe acelaşi ton satirico-acuzator autoarea continuă: „Aşa se face că jurnalele şi talk-show-urile comit talmeş-balmeşuri absurde, din care nu mai ştii ce-i bine şi ce-i rău, cine-i om cinstit şi cine-i hoţ, cine-i vedetă şi cine panaramă”. Autoarea materialului vine şi cu exemple edificatoare, pe care nu le vom reproduce aici, ci vom coborî şi mai jos, la efectele produse de această degradare morală care vine de sus în jos pentru a se întinde peste ţară ca o pânză de păianjen. Din ungherele întunecate ale conştiinţei oamenilor ţâşnesc la suprafaţă fapte inimaginabile. Câteva ştiri scurte reproduse tot din cotidianul amintit sunt suficiente pentru a ilustra moralitatea degradantă în care a ajuns o bună parte a populaţiei. În nr. 8552 a ziarului „Libertatea”, din 1 martie 2016, putem citi cu stupoare despre mame „fără inimă”: „Doi bebeluşi au fost găsiţi morţi, ieri, la Arad, şi în Lupeni, judeţul Hunedoara. La Arad, trupul băieţelului mort a fost găsit aruncat la un tomberon de către un om fără adăpost, care scotocea printre deşeuri…, în Lupeni, trupul fără viaţă a unui nou-născut a fost descoperit, tot ieri, în albia Jiului”. Acestea nu sunt cazuri singulare. Ştiri asemănătoare auzim mereu la televizor. Chiar în această dimineaţă, 14 martie, un crainic anunţa că într-o anume localitate o mamă a născut „în taină” doi gemeni, pe care i-a închis într-o pungă şi i-a băgat în frigider. Când s-a aflat, era deja prea târziu pentru bieţii bebeluşi, şi chiar mama care i-a născut se afla într-o stare foarte gravă. Dacă am aduna toate aceste cazuri pe parcursul a zece ani, am ajunge la un bilanţ cutremurător.
Dar aceste forme de „alienare a societăţii” sunt multiple şi ele nu se limitează doar la zona geografică a ţării, ci îi urmează şi pe cei plecaţi în alte ţări în căutarea unui trai mai bun. Exemplificăm prin alte câteva exemple, descoperite tot în ziarul „Libertatea”.
Jaful: „O bătrână din Popricani, Iaşi, a rămas fără banii de înmormântare după ce a primit în casă doi străini. Femeia în vârstă de 92 de ani, le-a declarat poliţiştilor că bărbaţii au bătut la poartă sub pretextul că vor să cumpere cupoane CFR, au pătruns în locuinţa ei şi i-au furat 5.800 de lei”. Şi atunci cum mai poţi să ai „iubire faţă de străini”, cum ar zice părintele Tămaş în cugetările sale?
Atacul: „O tânără…, vânzătoare la un magazin din apropierea Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova, a fost atacată de un bărbat care venise să-şi cumpere un pachet de ţigări. Acesta a încercat însă să ia o pâine din raft, fără să o plătească. Pentru că vânzătoarea a văzut şi i-a cerut banii, acesta a atacat-o. Tânăra a fost internată în stare extrem de gravă, în şoc hemoragic. Agresorul a fugit de la locul faptei şi este căutat de oamenii legii”. Pare o scenă desprinsă din cartea „Mizerabilii” a lui Victor Hugo.
Agresiunea: „Un român a fost arestat în Manziana, lângă Roma, Italia, după ce şi-a atacat cu acid fosta soţie şi pe sora acesteia. Bărbatul a fost reţinut de carabinieri, iar femeile au fost duse la spital. Potrivit autorităţilor italiene, bărbatul fusese părăsit de soţie, tot româncă, iar în urma unor certuri violente şi a mai multor plângeri în care femeia îl acuza pe soţul ei că o urmăreşte, a decis să se răzbune, aruncând cu acid pe ea. În acelaşi incident a fost atacată şi sora soţiei, care era de faţă”. Fapta în sine nu trădează o judecată normală a acestui individ scăpat de sub controlul minţii sale.
Sunt doar câteva exemple despre o lume de coşmar, în care personajele par abia sosite din plin Ev Mediu, în ciuda faptului că ne aflăm în mileniul al treilea al noii civilizaţii, într-un timp în care ştiinţa şi tehnologia sunt ancorate în era SF-ului, tranformând în realitatea concretă majoritatea viselor omenirii trecute.
Păcat de această faţă urâtă a României! Oare n-avem curajul să ne ridicăm din ruine şi să reconstruim ţara, arătând lumii faţa ei zâmbitoare? Dar cine să ne conducă?! Până la alegeri mai aveţi timp să vă gândiţi…
. . Mihai Trifoi
