În luna ianuarie a acestui an a avut loc, în Sfântu Gheorghe, prima întâlnire a unui grup de oameni curajoși, care vor să își recâștige controlul asupra vieții lor, sub umbrela organizației Alcoolicii Anonimi. Inițiată de către Cristina (din motive lesne de înțeles nu îi vom divulga numele real), din dorința de a-i ajuta pe alții, dar și pe ea însăși, să scape de această boală care ucide încet dar sigur – alcoolismul – prima întâlnire a grupului a adus un licăr real de speranță în viețile câtorva oameni care nu mai credeau că se pot smulge din ghearele necruțătoare ale alcoolului.
Organizația internațională Alcoolicii Anonimi are deja o istorie de 83 de ani, timp în care au apărut filiale în toată lumea. Schimbând în bine milioane de vieți de pe tot Globul, Alcoolicii Anonimi a devenit o adevărată comunitate de bărbați și femei, uniți de același scop: de a-și rezolva problema comună – alcoolismul, împărtășindu-și experiența și dând putere și speranță celor din grup. Alcoolicii Anonimi nu percepe nici un fel de taxe ori cotizații, nu este afiliată nici unei secte, nici unei formaţiuni religioase sau politice, nici unei organizaţii sau instituţii și este la dispoziția membrilor săi 24 de ore din 24. Atunci când o persoană decide să intre într-un astfel de grup, devine egală cu ceilalți membri – în grup nu există diferențe sociale, nu există discriminare, membrii nu se judecă între ei, scopul tuturor fiind acela de a se ajuta între ei să treacă prin toate momentele dificile cu bine și să rămână abstinenți pentru toată viața. Anonimatul, în cadrul grupului nu este obligatoriu, dar confidențialitatea se subînțelege: pentru a accepta ajutorul celorlalți și pentru a se însănătoși, membrii trebuie să aibă încredere completă unii în ceilalți.
Cristina, cea care a avut inițiativa organizării unui astfel de grup de sprijin în Sfântu Gheorghe, pentru vorbitorii de limbă română (pentru că mai exista deja un grup, pentru vorbitorii de limbă maghiară), a trăit pe pielea ei coșmarul dependenței de alcool, dar a realizat că numai recunoscând că suferă de această boală și căutând ajutorul celorlalți va putea să își recapete controlul asupra propriei vieți, control pe care îl preluase, încet-încet alcoolul.
„Am participat la foarte multe ședințe de consiliere în Brașov, dar m-am gândit că și în Sfântu Gheorghe ar fi necesar așa ceva, pentru că și românii beau, la fel ca și maghiarii, care sunt deja foarte mulți, au membri mulți care s-au recuperat, care au întrerupt consumul de alcool, pentru că singura condiție de a participa este dorința de a renunța la consumul de alcool. Vorbitorii de limbă maghiară, prin fundația Bonus Pastor au astfel de ședințe de grup. Sunt diferite de cele ale Alcoolicilor Anonimi, dar merg tot pe recuperare din diferite adicții: alcool, droguri, jocuri de noroc. Am zis că și în Sfântu Gheorghe este nevoie și cu o prietenă foarte bună, Ema (acesta nu este numele ei real, deoarece anonimatul este una dintre tradițiile principale ale acestui grup) am hotărât să ne întâlnim aici, în Sfântu Gheorghe. (…)”, ne-a mărturisit Cristina.
Având în vedere că participanții la astfel de grupuri fac parte din toate păturile sociale, unii dintre ei având meserii sau funcții importante, este extrem de importantă confidențialitatea: „În momentul în care un nou venit vine în grupul acesta poate fi convins din start în ceea ce privește confidențialitatea celorlalți, pentru că și ei sunt în aceeași situație, înțeleg emoțiile, sentimentele, înțeleg faptul că ești implicat într-o activitate de unde-ți câștigi existența și s-ar putea ca impactul să fie negativ. Ideea este că eu doresc să mă recuperez și mai important, de a mă recupera dintr-o boală foarte gravă care este alcoolismul, care distruge fizic și psihic persoana, și mai mult decât atât, și pe cei din jur. În grupurile de alcoolici anonimi nu contează profesia pe care o ai… Noi, în Sfântu Gheorghe, nu avem așa mare coloratură de profesii, e mai omogenizat într-un fel, dar în grupul de la Brașov, e altfel.”, ne-a mai declarat inițiatoarea grupului de suport.
12 pași, 12 tradiții – un rezultat: însănătoșirea
Ca în cazul majorității bolilor cronice, alcoolismul necesită tratament pe durata întregii vieți – și aici ne referim la consilierea permanentă oferită de grupul de sprijin. După ce un alcoolic a parcurs cei mai importanți pași către vindecare – conștientizarea și recunoașterea că există o problemă – acesta caută ajutorul fie al unui medic, fie al familiei sau al bisericii. O rază de speranță în plus, pentru alcoolicii din Sfântu Gheorghe, a apărut în 18 ianuarie 2018, la orele 18.00, când a avut loc prima întâlnire a Alcoolicilor Anonimi, din Sfântu Gheorghe. De atunci, ei se întâlnesc de două ori pe săptămână, câte o oră și se ajută între ei, pentru a ieși din ghearele dependenței. Grupul și-a luat denumirea de Libera Mentis – Minte Liberă – eliberată de alcool.
Ca orice tratament, și eliberarea de dependență, pe care o urmăresc Alcoolicii Anonimi, este bine structurată, în 12 pași, iar parcurgerea lor a ajutat milioane de oameni să scape de acest viciu și să remarce că de fapt bucuria de a trăi nu se oglindește într-un pahar de alcool. Fiecare din cei 12 pași reprezintă o etapă de o lună, în care bolnavul trece prin momente de introspecție, pe care apoi le discut cu membrii grupului și caută împreună cu aceștia soluții și răspunsuri. Cei 12 pași sunt însoțiți de 12 tradiții, un fel de reguli care să asigure buna funcționare a grupului. Una dintre aceste tradiții, spre exemplu, spune: „Comunitatea Alcoolicilor Anonimi nu exprimă nici o opinie referitoare la vreun subiect exterior; este foarte important ca numele <<Alcoolicii Anonimi>> să nu fie implicat în controverse publice.”
Este important de știut faptul că membrii Alcoolicilor Anonimi pot avea orice confesiune religioasă, pot fi atei sau agnostici – fiecare este liber să interpreteze și să adapteze expresii de genul „Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înșine și unei alte ființe umane natura exactă a greșelilor noastre”(Pasul 5) conform credințelor proprii. În cadrul Alcoolicilor Anonimi, religia nu joacă un rol extrem de important, cum ar crede unii, ci credința într-o Putere Superioară, cum și-o reprezintă fiecare om pentru sine – un Dumnezeu așa cum se poate El exprima în viața fiecăruia. Cu toții – atei, agnostici și credincioși – învață un lucru de căpătâi: puterea supremă de a se însănătoși rezidă în ei înșiși, fie că aceasta este numită Dumnezeu, Forță Superioară, Voință sau Gândire.
„Dacă abstinență nu e, nu mai e nimic, iar procesul acesta de recuperare, pe baza celor 12 pași este un proces de evoluție, un proces de înălțare la un alt nivel de conștiință, unde nu mai suntem egoiști, nu mai suntem invidioși, nu mai suntem mândri, nu mai vrem altceva decât să ne recuperăm.” – ne-a spus Cristina.
Fiecare zi fără alcool este o zi în care voința a învins dependența
Despre cum se desfășoară efectiv o ședință, aceasta ne-a detaliat: „Eu sunt persoana care ține ședința, de fiecare dată împreună cu o prietenă foarte bună, abstinentă și ea, cu care am discutat despre inițierea acestui grup. Nu avem șefi, nu avem subalterni, suntem o comunitate, un grup de oameni care dorim să ne recuperăm din alcoolism. Avem așa un desfășurător, tot pe baza tradițiilor care s-au aplicat la toate grupurile din țară și din străinătate și pe baza acestui desfășurător, ne derulăm și noi activitatea, cu teme. În fiecare zi avem o temă, una dintre teme ar putea fi emoțiile, felul în care îți gestionezi furia, mânia, pentru că acestea sunt, în general stările care te duc către a uita și a trece peste momentele acelea; învățăm să trăim în emoțiile noastre, învățăm să înțelegem că nu totul este roz, dar sunt și situații grele, dar niciodată să nu recurgem la alcool. Învățăm să trăim fără alcool. Ședința durează de obicei o oră și se desfășoară cu citirea unui preambul în care spunem că noi suntem o comunitate de bărbați și femei care am ales să nu mai consumăm alcool, după aceea, avem o <<rugăciune a seninătății>> care spune cam așa: <<Doamne, dă-mi seninătatea să accept ceea ce nu pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba şi înţelepciunea de a putea face diferenţa. >> – e o meditație, în care, în primul rând, învățăm acceptarea. Curajul să schimb ceea ce pot, e foarte important; și înțelepciunea să le deosebesc, să îmi dau seama când pot să intervin. După aceea, se discută despre <<politica>> grupului, despre faptul că tot ceea ce se vorbește la grup, rămâne la grup (…). De obicei se rămâne după grup, câte o jumătate de oră. În timpul grupului, nu întrerupem pe nimeni. Acolo nu sunt discuții în contradictoriu și nu sunt dialoguri. Omul vine, spune ce simte, nu ai voie să îl întrerupi, nu îi deranjezi ideea. Cei care vorbesc au dreptul să vorbească. La sfârșit, cei care doresc pot să mai rămână să mai povestească. Vorbește cine vrea. Noi suntem prieteni. Se creează o uniune, o stare afectivă între noi, că de-abia așteptăm să ne vedem, să ne ajutăm. De la organizația Alcoolicii Anonimi România primim caiete de lucru, caiete în care îți poți valorifica emoțiile răspunzând la niște întrebări, niște evaluări care se discută ulterior în ședințele de suport. De asemenea,avem întâlnire o dată sau de două ori pe an la convenții…fel de fel de întâlniri la care primim foarte multe informații. Pe 5-6 mai are loc la Piatra Neamț o convenție a grupurilor de Alcoolici Anonimi. Vor veni și din străinătate. Acolo se vor aduce materiale…informații noi în domeniul alcoolismului. Ideea este că noi suntem o comunitate în care ne împărtășim încrederea, speranța și puterea de a lupta cu această boală, încrederea că vom putea avea o viață ok, deci nu există nici o formă care să guverneze. Există consilieri, cum suntem eu și Ema, care având experiență în abstinență, ținem ședințele pe rând, știm despre ce e vorba… ca să le dăm încredere. Nu avem un program strict. Nu există orientare religioasă, sexuală, politică, nu ne băgăm în niciun conflict, nu ținem cu o parte sau cu alta. Suntem persoane care doar ne împărtășim puterea, speranța și încrederea. Programul este de 24 de ore din 24 și se merge pe cei 12 pași de recuperare.”
Cum și cine poate participa la grupul Alcoolicilor Anonimi?
Orice om care își recunoaște neputința în fața dependenței de alcool este binevenit în cadrul grupului, indiferent de etnie, religie, convingeri politice sau orice alte valori. Dar pentru a nu altera coeziunea grupului deja creat, „Trebuie să ne întâlnim înainte cu persoana, să discutăm, să vedem dacă are convingerea, vrea…nu că eu aș putea să evaluez, să zic dacă e bun sau nu pentru grup, dar să vedem ce convingeri are, dacă își dorește…Sunt și oameni care vin să experimenteze, să vadă despre ce e vorba, dar nu au probleme. Sunt non-alcoolicii, care sunt periculoși și pentru grup în sine, pentru desfășurarea activității în anonimat, și pentru absolut orice. Avem ședințe deschise unde pot participa persoanele aparținătoare, pentru că alcoolicii produc multă suferință celor din jur, familiei, copiilor, partenerilor. Sunt și grupuri pentru co-dependenți, unde se duc persoane că și ele sunt bolnave, având lângă ele un alcoolic. Mai mult decât atât, familia îi susține, îl motivează, preia sarcinile sale și așa mai departe. De asta sunt ședințe deschise unde pot participa persoanele aparținătoare – copiii peste 18 ani, rudele implicate, soții, soțiile. Deci alcoolismul nu este o boală care mă deranjează doar pe mine, îi deranjează și pe cei din jur și deja persoana când vine acolo trebuie să vină cu toată încrederea și cu convingerea că vrea să se recupereze.” a precizat Cristina, coordonatoarea activităților Alcoolicilor Anonimi din Sfântu Gheorghe.
„Pentru numeroși alcoolici doar moartea se află la capătul lungului drum al dependenței”
Marc Valleur și Jean-Claude Matysiak afirmau, în cartea lor, „Patologiile excesului” că „Atât de variate sunt modurile de a bea consecințele beției și formele pe care le pot lua adicțiile, încât tulburările regrupate sub numele de alcoolism au fost judecate în moduri total diferite, în funcție de locuri și epoci. (…) La vederea unei persoane bete, majoritatea dintre noi manifestă o atitudine de dezaprobare evidentă, aflându-se în fața celui care nu știe să se oprească sau nu poate să se stăpânească. Putem repeta că alcoolismul este o boală, că pentru numeroși alcoolici doar moartea se află la capătul lungului drum al dependenței. (…) Privirea celorlalți este prima explicație a ceea ce numim adesea <<negarea>> alcoolismului: mai mult decât în privința celorlalte adicții, este vorba într-adevăr de probleme care sunt vreme îndelungată mascate, ascunse, nemărturisite. (…) Trebuie deci să cercetăm acest caracter rușinos al alcoolismului, legat de stigmatizarea socială a celor care beau excesiv. Modul în care își privesc ei înșiși propriile beții nu este întotdeauna măgulitor și acest divorț între ceea ce ești la beție și ceea ce ești în condiții de sobrietate explică perfect paradoxurile aparente ale unei adicții vechi de când lumea”
Așadar, înainte ca un alcoolic să ajungă să fie diagnosticat cu această boală, acesta va parcurge o serie de etape, care îi vor degrada tot mai mult calitatea vieții, în toate aspectele ei: sănătatea fizică, mintală, relațiile sociale, viața profesională, viața de familie. Din punct de vedere patologic, alcoolismul a fost clasificat ca boală, de către Organizația Mondială a Sănătății, în anul 1956. Aceasta este considerată boală primară, cronică, influențată în dezvoltarea și manifestările ei de interacțiunea factorilor ce țin de personalitate cu cei ai mediului, cunoaște o evoluție predictibilă și progresivă, adesea fiind fatală.
Potrivit „ICD10 – Clasificarea tulburărilor mentale și de comportament”, sindromul de dependență „reprezintă un grup de fenomene fiziologice, comportamentale și cognitive în care utilizarea unei substanțe sau a unei clase de substanțe capătă o prioritate crescută pentru un anume individ, față de alte comportamente care erau înainte mai mult valorizate de către respectivul individ. Caracteristica esențială a sindromului de dependență este dorința (deseori puternică, uneori irezistibilă) de a consuma (…) alcool.”
Când este momentul să ne îngrijorăm cu privire la tendința noastră sau a unei persoane apropiate de a consuma alcool?
Alcoolul face parte, mai mult sau mai puțin, din viața fiecăruia dintre noi, încă din primii ani ai copilăriei, când vedeam adulții din jurul nostru consumând „social” băuturi alcoolice. Majoritatea copiilor au gustat măcar o dată dintr-o băutură alcoolică, mânați de curiozitatea specifică. Însă, o serie de factori sociali au putut favoriza consumul de alcool mai mult sau mai puțin frecvent al adultului de mai târziu: mediul familial (în care alcoolul a fost prezent frecvent), anturajul, stresul, relația de cuplu, etc. Acești factori, cumulați cu o predispoziție psihică spre dependențe, spre experiențe noi, incitante și periculoase constituie rețeta aproape ideală pentru instalarea dependenței de alcool.
Dar, pentru a putea fi diagnosticată, dependența trebuie să întrunească cel puțin trei din următoarele caracteristici, observate la o persoană în cursul unui an de zile, potrivit „ICD10 – Clasificarea tulburărilor mentale și de comportament” : dorința puternică sau compulsivă de a folosi substanța; dificultăți ale capacității de a controla comportamentul legat de consumul de substanță în ceea ce privește: debutul, încetarea consumului și cantitatea consumată; starea psihologică de sevraj, când se reduce sau încetează consumul de substanță; existența toleranței, astfel încât doze crescute de substanță sunt necesare pentru a obține efectele produse inițial de doze mai mici; neglijarea progresivă a plăcerilor sau intereselor din cauza consumului de substanță psihoactivă, creșterea timpului necesar pentru administrarea substanței sau pentru revenirea de pe urma efectelor acesteia; persistența în utilizarea substanței, în ciuda dovezilor clare ale consecințelor nocive.
Despre momentul diagnosticării cu alcoolism, Cristina ne-a explicat: „Este vorba de autodiagnosticarea persoanei însăși, pentru că degeaba ți se spune ție, că ești alcoolic. Trebuie să îți dai tu seama. Un pas ar fi să admitem că eram neputincioși în fața alcoolului, că nu mai eram stăpâni pe viața noastră. Ce înseamnă neputincioși? Când alcoolul devine deja o obsesie. În momentul când ți-e foarte rău după ce ai ingurgitat cantități <<industriale>> de alcool – spun <<industriale>> pentru că la un moment dat, organismul devine tolerant, sunt persoane care se limitează la un pahar de vin, sunt persoane care pot să bea oricât, că nu se simt rău, și mai mult decât atât, mereu vor starea aceea de bine, care, la un moment dat, cere și mai mult alcool și mai mult alcool. Noi, Alcoolicii anonimi am ajuns la <<fundul sacului>>, în <<fundul prăpastiei>>, în sensul în care deja nu îți mai poți controla viața, nu mai poți să știi dacă bei sau nu astăzi și cât bei astăzi (…). Pasul 2 este foarte important: am ajuns la credința că o putere superioară nouă înșine ne-ar putea reda sănătatea mintală – pentru că e vorba de sănătate mintală – și singur nu mai poți să te vindeci, indiferent câtă voință ai avea. Pentru alcoolici abstinenți nu mai există termenul <<niciodată>> sau <<nu o să mai beau>>, pentru că mintea este obsesivă, nu este eliberată de substanța aceasta. De aceea, programul Alcoolicilor Anonimi se limitează pe 24 de ore, pentru că un alcoolic mai ușor duce cele 24 de ore de abstinență. Atunci, în cele 24 de ore, trebuie să-ți susții această convingere, prin prezența la grup. Prezența la grup este foarte, foarte importantă, s-a dovedit constant din 1935, până în ziua de azi.”
Abstinența senină – atunci când dispare încrâncenarea iar alcoolul este doar un coșmar îndepărtat
„Abstinența înseamnă niciun gram de alcool, niciodată, în niciun context.” – ne-a declarat Cristina. „Asta înseamnă abstinența. Ea poate deveni senină. Alcoolismul este o boală care are la origini 4 factori foarte importanți: bio, psiho, socio, spirituali. Limita dintre băutul social și boală este foarte, foarte sensibilă. Marea majoritate a persoanelor abuzează de alcool, pentru că e recomandat un pahar de vin pe zi, dar poate deveni cu ușurință o problemă. Procesul de recuperare al alcoolicului este o incursiune în interior, pentru că acolo trebuie să descoperim care sunt problemele care ne-au făcut să recurgem la alcool, de ce am ales să nu rezolvăm problema ci să o anesteziem. (…) Abstinența trebuie susținută. Dar pentru persoanele cu o agresiune mare a alcoolului asupra lor, cred că este nevoie de observație medicală, pentru început, un program puternic de detoxifiere. De asemenea, psihoterapia este utilă. Ea merge, practic, pe o dezvoltare personală, o evoluție personală, o recunoaștere a emoțiilor, a stărilor care îți creează disconfort și care te aduc în zona ingurgitării de alcool, însă grupul Alcoolici Anonimi, merge mai departe (…). După cel puțin un an de abstinență, poți să sponsorizezi pe cineva și poți tu, ca membru al comunității, să-ți cauți un sponsor cu care ești pe aceeași lungime de undă, cu care te înțelegi, care să îți sugereze pașii pe care i-a urmat și să îți împărtășească din experiența sa. La noi, contează exemplul propriu. Până la urmă, dacă sponsorizezi pe cineva și e la început de abstinență, e bine și pentru tine că îți amintește cum erai tu. De obicei, <<sponsorul>> trebuie să fie cu o experiență mai mare. Sunt și persoane care prin structura lor, nu pot să se recupereze, nu au atâta onestitate, să recunoască cine sunt, ce sunt. (…) Atâta cunoaștere trebuie să ai, încât să nu dai sfaturi nimănui, ci doar să îți împărtășești experiența.”, a mai adăugat Cristina, din cadrul grupului Alcoolicilor Anonimi „Libera Mentis”, din Sfântu Gheorghe.
Sponsorul la care se referă, nu vine cu ajutor material sau financiar, așa cum sugerează numele. Acesta „sponsorizează” cu timpul său, necondiționat, un alt membru al grupului, cu care a stabilit deja o relație de încredere profundă.
Sevrajul – atunci când bolnavul, captiv în propriul trup, simte că este în iad
Sindromul de sevraj – cum este denumit în literatura de specialitate – este o confirmare a dependenței. Acesta apare atunci când organismul este privat de substanța care îi conferea senzații plăcute, stări de beatitudine chiar. Conform „ICD10 – Clasificarea tulburărilor mentale și de comportament”, sindromul de sevraj „constă într-un ansamblu de simptome ce se grupează în modalități de severitate variabilă și care apar la întreruperea absolută sau relativă a consumului unei substanțe psihoactive după un consum repetat și prelungit și/sau în doze mari ale substanței. Debutul și evoluția sunt limitate în timp și sunt legate de tipul de substanță și de dozele consumate în mod obișnuit imediat înainte de începutul perioadei de abstinență. Starea de sevraj poate fi complicată cu convulsii. (…) Tulburările psihologice (de exemplu anxietate, depresie și tulburări de somn) sunt de asemenea trăsături comune ale sevrajului.”
Sevrajul este, probabil cel mai dificil prag de trecut de către un alcoolic în recuperare, un moment decisiv pentru bolnavul care poate fie să îl depășească cu bine, fie să cadă din nou și mai profund în patima alcoolului. Acesta poate să fie extrem de agresiv cu organismul, cauzând reacții organice din cele mai variate: de la dureri în tot corpul, la erupții cutanate, la convulsii, la stări de greață prelungite, etc. Din acest motiv, cel mai potrivit loc pentru a trece prin această fază a dezalcoolizării este într-o clinică de dezintoxicare, unde pacientul este supravegheat în permanență de personal medical și are parte de tratamentul adecvat și la timp, în funcție de reacțiile organismului. La noi în țară există o serie de astfel de clinici, atât de stat, cât și particulare, despre care puteți afla de la medicul de familie, de pe Internet, sau sunând la numărul 0751865949 (Alcoolicii Anonimi Sfântu Gheorghe).
Cei care doresc să afle particularitățile programului, dar mai ales cei care nu credeau ori nu știau că mai există o soluție pentru eliberarea de alcool, sunt așteptați oricând cu brațele deschise de grupul Alcoolicilor Anonimi din Sfântu Gheorghe.
Oana-Mihaela Costache
Alina Ciorici-Costache
