Dacă secolele pline de chin, desfrâu sentimental şi angoasă, nu au reuşit să curme spiritul puternic, romantic şi paşnic al celor care s-au perindat, supuşi sfârşitului normal şi normalizat pe aceste meleaguri, de ce acum, când cei mai mari dintre noi sunt pe cale de dispariţie, trebuie să le retezăm bravul avânt şi puternicul simţământ naţional, alungându-i de la conducere prin metode făţarnice, neobiective şi lipsite de disciplină morală.
Iubiţi covăsneni, democraţia preschimbată în haos le-a fost benefică numai unora, cumulul de libertăţi a fost privit într-un mod suficient de tragic de anumiţi rechini, genetic porniţi să sfâşie prada îmbibată de sacrificiu şi iubire.
Ecce homo! Iată omul! Omul frumos, emancipat şi puternic, stâlp şi temelie a destinelor multora dintre noi. Iată liderul fără de ură, iată hristoforul fără de mânie. Nu scriu acest memoriu pentru a omagia relaţia directă dintre autor şi personajul căruia îi vin în susţinere şi sprijin, nu scriu acest text pentru a recurge la un naţionalism nefondat, îl scriu pentru că, prefectul nostru, Dumitru Marinescu este unul dintre puţinii cu care am mai rămas. Nu mă interesează problema unor drapele inexistente din punct de vedere istoric, naţional sau regional, nu mă interesează problema unor ţinuturi, fie ele şi lapone sau aztece, care nu mă reprezintă pe mine, ci îi reprezintă pe cei câţiva care încearcă să profite de pe urma naivităţii noastre, a celor făuriţi şi realizaţi între hotarele inimii ţării. Mă interesează, dragă Vasile, dragă Gheorghe, dragă Istvan şi dragă Laszlo, buna orânduire a lucrurilor, eficienţa şi calitatea, plămădirea de idealuri supreme, nobile, pe care, al nostru lider cu nume de biruitor şi le-a asumat, eficientizând relaţia dintre oameni şi vremuri. Din Aita Medie până în Vâlcele, din Baraolt până în Valea Mare, oamenii au nevoie de constanţă, nu de schimbări haotice fundamentate pe degenerare parlamentară.
Aşadar, dragi provocatori de spasme, porniţi împotriva prefectului nostru, vă garantez că propria necunoştinţă, invers proporţională cu lungimea mustăţii, nu ne reprezintă pe noi covăsnenii şi nici nu o va face, deoarece noi, aşa lipsiţi de bunuri şi de şanse materiale, suntem mult prea plini de mândrie, caracter şi demnitate iar, din prea plinul nostru pahar al iubirii, vă putem oferi o înghiţitură, sperând într-o dezvoltare spirituală a voastră, mult mai eficientă.
Semnează, cu nadejde şi forţă, cu principii şi verticalitate, fiul Covasnei, Vasile Antonie Tămaş, alături de toată suflarea judeţului nostru comun.
Prof. Vasile Antonie Tămaş – Delavâlcele
