. . 
Organizarea unui congres de asemenea amploare, în timpul căruia toţi participanţii vorbesc aceeaşi limbă deşi vin din circa 60-70 de ţări de pe toate continentele, nu este un lucru simplu. Comitetul Organizatoric Local (LKK) instituit de UEA (Universala Esperanto-Asocio) în colaborare cu Asociaţia de Esperanto din ţara în care urmează să se desfăşoare congresul prevede în Regulamentul de organizare în jur de 200 de puncte organizatorice după care trebuie să se orienteze membrii LKK pentru a le realiza, iar această muncă se desfăşoară pe o perioadă de doi ani, implicând un număr extrem de mare de colaboratori.
În acest an UKE (Universala Kongreso de Esperanto) va avea loc în oraşul Nitra din Slovacia, între 23 şi 30 iulie. Timp de 7 zile oameni veniţi din toate colţurile lumii vor avea ocazia unui schimb de experienţă unic. Ei îşi vor putea alege activitatea preferată la care să participe, alegând-o dintr-o gamă largă şi variată de activităţi cuprinse în schemă în Kongresa Libro (Cartea Congresului), unde apare şi lista cu toţi cei înscrişi la congres, uşor de găsit după KN (Kongresa Numero), dar şi după ţara de provenienţă. Pentru o eventuală întâlnire între prieteni sau specialişti care vor să discute pe o temă anume există aşa-numita „Randevua tabulo”, unde sunt afişate numerele de congres ale solicitanţilor şi numărul de congres al celui invitat, iar persoana care ajută intermedierea (de fapt un colaborator al LKK) transmite mesajul, într-un pliculeţ) celui invitat la întâlnire. În acest fel se câştigă mult timp, pentru că este suficient să priveşti afişajul într-o pauză ca să-ţi dai seama dacă eşti căutat de vreun prieten sau coleg. Toate celelalte servicii sunt astfel organizate, încât nimeni nu rămâne fără probleme nerezolvate în timpul congresului. Pe de altă parte, la intrare există pază strictă, încât niciun străin nu intră fără a avea afişată eticheta informativă cu numele, ţara şi numărul de congres, pentru ca în acest fel să se evite evenimentele neplăcute.
Conjudeţeanul nostru, prof. Mihai Trifoi din Bixad, va participa în acest an la al 101-lea Congres Universal de Esperanto care va avea loc în oraşul slovac Nitra în perioada 23-30 iulie, unde cei peste 1176 de oameni veniţi din circa 60 de ţări, vorbind aceeşi limbă, nu vor avea nevoie de niciun interpret pentru a se înţelege între ei.
Tema acestui cel mai semnificativ congres internaţional al popoarelor, desfăşurat în totalitate în Esperanto, în fiecare an în altă ţară, este: „Justeţe socială – justeţe lingvistică”. Pe parcursul unei săptămâni Mihai Trifoi şi colegii săi vor dezbate această temă. În mod sigur va fi foarte interesant a căuta rezolvări pentru inechităţile sociale şi lingvistice ale omenirii, cu reprezentanţi ai atâtor popoare, fără greutăţi de comunicare, şi a discuta despre atâtea propuneri diferite şi opinii referitoare la această problemă foarte actuală şi urgent de rezolvat.
Ce este Esperanto? Pentru cei care încă n-au auzit de existenţa ei, dorim să menţionăm că limba internaţională Esperanto, care de-abia împlineşte 129 de ani de existenţă, deja se vorbeşte în peste 120 de ţări şi este folosită pentru comunicarea între popoare. Ea este neutră din punct de vedere etnic, şi nelegată de interese imperialiste, economice sau politice. În afară de aceasta, datorită facilităţii sale şi a regularităţii gramaticale, după o învăţare rapidă ea deschide porţile lumii şi celor mai puţin talentaţi lingvistic.
Conform Unesco, jumătate din cele peste 6.000 de limbi ale lumii vor dispărea până la sfârşitul acestui secol.
De ce acest lucru este o problemă? În afară de inechitatea socială, care se întâmplă când limba maternă a cuiva nu este respectată, este necesar a fi conştienţi despre faptul că diversitatea biologică şi cea lingvistică sunt inseparabile, interconectate şi dependente una de cealaltă. Din pierderea diversităţii lingvistice rezultă pierderea cunoştinţelor tradiţionale esenţial necesare pentru o biodiversitate continuă, pentru viaţă (Conform Declaraţiei finale, a celei de a 64-a Conferinţă a Organizaţiilor Nonguvernamentale, Bonn, 2011). „Când o limbă moare, noi pierdem o mare bogăţie intelectuală, ca şi cum cineva ar fi aruncat o bombă peste Muzeul Louvre.” (Ken Hale, lingvist american)
De ce Esperanto este o rezolvare posibilă? Limba neutrală Esperanto este un mijloc de protejare pentru culturile naţionale faţă de influenţa monopolizantă doar a uneia sau două limbi, aşa cum în prezent acest fapt este din ce în ce mai evident.
Esperantiştii nu vor să înlăture nicio limbă, ei vor ca toate limbile să existe în continuare, în respect faţă de drepturile lingvistice ale tuturor, şi să domnească o justeţe lingvistică în comunicarea internaţională. În spatele limbii Esperanto nu se află state, sisteme economice, scopuri imperialiste, nici popoare a căror interes ar fi dispariţia altor popoare, a limbilor acestora, sau obţinerea pieţelor lor. În spatele limbii Esperanto se află numai oameni binevoitori, care au ca scop justeţea pentru toate culturile şi toate limbile şi pacea între popoare.
Unesco deja a recunoscut Esperanto prin două Rezoluţii (în 1954 şi 1985) şi ea va fi asociată în 2017 la celebrarea a 100 de ani de la moartea lui Lazăr Ludovic Zamenhof, creatorul limbii internaţionale – Esperanto. Asociaţia Universală de Esperanto (UEA) este în relaţii oficiale cu Unesco şi ONU, având reprezentanţi la aceste organizaţii.
Ar mai fi de amintit că la 26 iulie participanţii la congres şi vorbitorii de esperanto din întreaga lume vor sărbători Ziua Esperanto, în care în urmă cu 129 de ani apărea prima carte de învăţare a limbii internaţionale. Această aniversare subliniază trăsătura esenţială a mişcării Esperanto: năzuinţa pentru dreptate lingvistică în lume.
Se cuvine să amintim şi câteva fapte despre Esperanto. Ea este o limbă vie, mai mult de 212.000 de oameni o învaţă prin reţeaua „Lernu”, 420.000 prin site-ul „Duolingo”, iar alte mii în cadrul diverselor cursuri organizate în toată lumea
Esperanto este o limbă cu o cultură bogată. Enciclopedia virtuală Wikipedia cuprinde în prezent 229.000 de articole în Esperanto şi este în a doua cea mai importantă grupă de limbi care au mai mult de o sută de mii de articole. Biblioteca Naţională din Austria are mai mult de 35.000 de titluri de cărţi, traduse sau scrise în original în Esperanto. În Biblioteca Orăşenească din Chaux-de-Fonds, Elveţia, se află peste 30.000 de cărţi şi diverse periodice despre Esperanto şi interlingvistică. Catalogul Asociaţiei Universale de Esperanto cuprinde aproape 7.000 de cărţi (şi discuri, filme etc.) destinate vânzării.
Mai multe staţii de radio (în internet sau obişnuite) şi canale de televiziune transmit în Esperanto. Esperantiştii fac să crească mereu o puternică piaţă a muzicii esperantiste.
Acestea sunt doar câteva dintre aspectele esenţiale ale limbii şi mişcării culturale Esperanto, prin care atragem atenţia asupra acestui fenomen lingvistic mai puţin cunoscut şi încurajat în România.
În încheiere dorim să specificăm că profesorul Mihai Trifoi va însoţi la congres un grup de 4 elevi ai şcolii din Bixad: Ciucă Valentin (clasa a V-a), Szakács Criszta (clasa a VI-a), Darvas Kamilla (clasa a VI-a) şi Ilie Flori (clasa a VII-a), care prin sprijinul unor sponsori generoşi vor avea nesperata posibilitate ca timp de două săptămâni să participe la două evenimente internaţionale deosebite: al 101-lea Congres Universal de Esperanto, respectiv Congresul Internaţional al Copiilor, şi a 49-a Conferinţă a Ligii Internaţionale a Profesorilor Esperantişti. Să le urăm succes!
(Traducere şi adaptare după un comunicat de presă, conform sursei: www.gazetaro.org/2016/referencoj.htm).
Mihai Trifoi
