Oamenii au darul de a uita repede trecutul și-și amintesc de el doar în momentele dificile tot așa precum creștinul păcătuiește uitând de Dumnezeu, și își amintește de El doar când nu mai găsește nici o altă cale de scăpare.
Ei își construiesc locuințe și clădesc orașe pe versanții unui vulcan și trăiesc liniștiți, deși cunosc faptul că în trecut, atunci când acesta a devenit activ, a făcut prăpăd în jurul lui precum altădată Vezuviul, care a distrus frumoasa așezare Pompei. Să fie aceasta oare doar iresponsabilitate sau adaptarea la o nouă realitate, pentru a uita rănile trecutului?
Ne aflăm în anul 2020, în plină epidemie mondială provocată de coronavirusul COVID-19, și întreaga planetă suferă. În aceste momente grele, tot mai mulți oameni au început să-și amintească evenimente asemănătoare din trecut, care s-au soldat cu sute de mii sau chiar milioane de victime. Fără a face referire la cele de dinaintea anului 1918, să ne oprim puțin la două din secolul trecut.
În 1918, în timpul Primului Război Mondial, a izbucnit pandemia provocată de așa-zisa „gripă spaniolă”, considerată cea mai catastrofală din istorie, manifestându-se în două valuri, între anii 1918 și 1920. Deoarece în acel timp și în acea situație de război tehnologia informațională de astăzi nu exista, nu se cunoaște numărul exact de victime, dar se estimează că au fost contaminate circa 500 de milioane de oameni, iar numărul deceselor ar fi fost între 50 și 100 de milioane. Se spune că numai în primele 5 săptămâni de la apariție virusul gripal ar fi ucis 25 de milioane în toată lumea.
După câțiva ani, între 1934-1935, o altă epidemie de gripă, care a durat vreo patru luni, a îmbolnăvit în România 240.000 de oameni și s-a soldat cu 46.000 de decese.
Dar semenii noștri iar n-au învățat nimic din toate acestea și au pornit Al Doilea Război Mondial, în urma căruia au mai murit între 50 și 85 de milioane din locuitorii planetei (sursa: Wikipedia) și iar s-a creat o nouă realitate, care a schimbat fața lumii… Abia după aceea a urmat o perioadă de relativă liniște. Acum însă atacul virusului COVID-19 a provocat un adevărat șoc global, care a făcut ca războiul să se mute din planul militar în cel social-politic, dușmanul comun al tuturor statelor „infectate” fiind invizibil. Totuși acest aspect a dus și la un lucru bun: creșterea solidarității și colaborării între națiuni. Bineînțeles, va trece și această nenorocire, și prinși din nou în febra activităților de revenire la viața obișnuită, oamenii vor uita din nou trecutul, pentru că așa le este firea. Dacă n-ar fi fost așa, și autoritățile române, sau din alte state, la primele semne ale epidemiei și-ar fi amintit de cele descrise mai sus și ar fi luat rapid cele mai drastice măsuri de stopare a ei. Să sperăm doar că prezenta lecție nu va fi uitată și în viitor.
Odată cu declanșarea pandemiei provocate de COVID-19, apărând o altă realitate, a început și adaptarea la noua situație, accelerată de „Starea de urgență” instituită în diverse state, și de transformările sociale pentru a face față pericolului. Acum, după înăsprirea restricțiilor, apelul -slogan este: „Deciziile pe care le luați fac diferența între viață și moarte”, așadar, mare atenție la deciziile noastre, căci nerespectarea de către cetățeni a măsurilor luate de autorități poate avea urmări nefaste, așa cum ne anunță zi de zi mass-media.
Unul din sensurile cuvântului „adaptare” este: „modificare, ajustare pentru a concorda, a se potrivi cu ceva” (NDULR). Tocmai în acest scop, în timpul pandemiei, guvernele unor state instituie „Starea de urgență” și se adaptează situației printr-o serie de măsuri menite a preveni, a combate și a stopa boala, dar ele singure, fără colaborarea conștientă a cetățenilor, n-au nicio șansă.
Fenomenul adaptării este cel mai ușor de observat în lumea animală, unde adaptarea viețuitoarelor la mediul mereu aflat în schimbare reprezintă un avantaj în lupta pentru supraviețuire: „În biologia evoluționistă, adaptarea reprezintă capacitatea unui organism de a se modifica în raport cu schimbările intervenite în condițiile sale de viață și prin care acesta devine apt de a îndeplini funcțiile sale”, de fapt „un fenomen caracteristic tuturor formelor de viață” (Wikipedia), deci și virușilor.
Numele unuia dintre reprezentanții mimetismului sau camuflajului este bine cunoscut: cameleonul, care are proprietatea de a-și schimba culoarea pielii potrivit cu mediul înconjurător, însă această proprietate o au multe alte viețuitoare atât în mediul terestru cât și în cel marin.
Interesant este faptul că nici oamenii nu sunt scutiți de acest fenomen, numai că la ei nu se schimbă culoarea pielii, ci culoarea politică sau comportamentală.
Auzim adesea despre „comportamentul cameleonic” al unor frați de-ai noștri, care fac orice pentru „a se adapta la mediu” (politic, social ori chiar familial). Acest tip de oameni este destul de des întâlnit în toate mediile social-politice. Ei sunt numiți și „oameni cameleon” sau popular „oameni cu două fețe”. Pentru o mai bună înțelegere, facem trimitere la un articol-pamflet deosebit de sugestiv, apărut în 14 august 2008 pe blogul Sfinx 777…., cu titlul: „Oamenii cameleoni – maeștri ai deghizării, diversiunilor și manipulării, sunt întotdeauna învingători?”, sub semnătura Sibila. Postarea merită citită. În stil arghezian, autoarea îi caracterizează incisiv: „cei mai periculoși: oamenii politici cameleoni”, căci aceștia sunt „lunecoși și imprevizibili”, „n-au principii”, sunt „fățarnici, farisei”, urmărind numai supraviețuirea cu orice preț, preocupați doar de propria bunăstare, sunt „trădători profesioniști”, trecând dintr-o tabără în alta, fără să le pese de ce lasă în urmă, ei sunt niște „șerpi camuflați în umbră”, adaptându-se rapid la noile situații. Și credem că autoarea are dreptate, dacă ne gândim și la unii dintre politicienii noștri care schimbă partidele ca pe cămăși, dar aceștia poartă un nume mai frumos: traseiști, de fapt, tot un nume de camuflaj. Și atunci de ce nu s-ar adapta și virușii la noile situații, așa cum spun unii, că de aceea sunt mai multe decese în Europa decât în China, fiindcă COVID-19 a suferit mutații, adaptându-se la mediu.
Până una alta, dragi cetățeni ai lumii moderne, fiți pe fază, nu vă credeți invincibili și supuneți-vă legilor țării în care vă aflați, căci și „eroii” pot muri, dar ei probabil mor de neascultare a sfaturilor bune. Adaptați-vă la noua realitate!
Mihai Trifoi
