Soarta este crudă cu unii oameni. Iar alții, pur și simplu nu știu cum să fructifice oportunitățile care li se ivesc, trezindu-se în situații ce par a nu avea ieșire. Sunt persoane pe care eșecul le îngenunchează, răpindu-le forța de a se redresa, voința de a-și depăși problemele și speranța că vor veni și zile mai bune. Sunt oameni ale căror greșeli nu pot fi iertate de către cei dragi, oameni care ajung singuri, părăsiți, alungați, uitați. Mai sunt aceia care primesc șansă după șansă, și totuși ei preferă vicleana companie a alcoolului. Povești de viață sunt multe și incredibile, dar ceea ce oamenii năpăstuiți, poate nu văd, este că încă mai există persoane care se luptă cu sistemele, cu lipsa fondurilor, cu propriile probleme, pentru a-i ajuta pe ei, oamenii străzii.
Aceștia sunt membrii Serviciului de Ajutor Maltez, cei care își dedică din timpul lor ajutorării oamenilor fără adăpost, a celor care nu au alt acoperiș deasupra capului decât bolta înstelată.
În 11 mai 1991, la Cluj-Napoca, un grup de 25 de oameni (studenți, preoți, medici, juriști, avocați), călăuziți de principiul Ordinului Suveran al Cavalerilor de Malta „Păstrarea credinței și ajutorarea nevoiașilor”, puneau bazele Serviciului de Ajutor Maltez în România. Serviciul de Ajutor Maltez în România este una dintre organizaţiile umanitare ale Ordinului Suveran, Militar şi Ospitalier al Sfântului Ioan Botezătorul de Ierusalim, de Rodos şi de Malta, contribuind la transmiterea unei tradiţii de aproape zece secole în ajutorarea nevoiaşilor şi protejarea bolnavilor, după cum se arată pe site-ul oficial al Serviciului, www.maltez.ro.
Filiala din Sfântu Gheorghe dispune de cea mai mare bază de voluntari din țară, formată din aproximativ 200 de membri, majoritatea copii și tineri sub 35 de ani.
Adăpostul de Noapte din Sfântu Gheorghe, de patru ani în administrarea Serviciului de Ajutor Maltez
Adăpostul de noapte din Sfântu Gheorghe are capacitatea de a găzdui 60 de persoane, iar aici înnoptează, în această perioadă, între 30 și 35 de oameni nevoiași. În cei patru ani de la preluarea adăpostului de noapte din Sfântu Gheorghe de către Serviciul de Ajutor Matlez, aici au fost înregistrate 167 de persoane, care au beneficiat nu doar de un pat curat și de o masă caldă, ci și de servicii medicale și de consiliere gratuite.
Administratorul Adăpostului, Szekely Robert, ne-a vorbit despre oamenii care se perindă pe acolo, dar și despre beneficiile de care aceștia au parte: „Adăpostul are capacitatea de 60 de persoane, dar dacă sunt cazuri în care apar probleme, e frig sau altceva, putem să cazăm 75 de persoane, pe saltea. Acum, iarna, vin cam 35 de oameni. De-a lungul timpului, au fost cazate aici persoane care au stat o zi, două săptămâni, ani întregi, dar și oameni care sunt încă aici.”
Tuturor celor care ajung la adăpostul de noapte li se întocmește un dosar de evidență, în care este trecut și un istoric al persoanei: date despre familie, despre școlarizare, despre situația materială și condițiile în care a ajuns fără adăpost. Această formalitate nu este îndeplinită doar pentru a putea urmări evidența oamenilor străzii, ci și pentru ca angajații adăpostului să poată identifica posibilitățile de reintegrare socială a beneficiarului serviciului.
„Scopul nostru este să integrăm sau să reintegrăm pe toată lumea – pe care putem, bineînțeles. Am reușit să facem acest lucru cu 27 de persoane, cu care ținem legătura, le mai vedem, mai discutăm, mai vin la noi ca sã discutăm, le urmărim evoluția, ca să spun așa. Există și persoane care, după cum am spus, sunt de ani de zile acolo, pe care însă nu prea avem posibilități ca să le reintegrăm, ori să le ducem într-o altă instituție din județul Covasna. De aceea sunt încă la noi.”, a adăugat Szekely Robert.
Toți oamenii merită o șansă
Întrebat despre cazurile mai deosebite pe care le-a întâlnit aici, responsabilul adăpostului de noapte a răspuns: „Toate cazurile sunt speciale, pot să spun așa. Toate cazurile sunt diferite și depinde de om, depinde de posibilități, depinde de ce fel de oportunități avem să îi ajutăm. Nu pot să spun acum un anumit caz special, dar sunt multe. Sunt persoane cărora am reușit să le găsim un loc de muncă, cu aceste persoane încă mai ținem legătura, le mai ajutăm dacă au probleme. Există și persoane cu care am reușit să discutăm și să le căutăm familia – vorbesc acum despre tineri de peste 18 ani. Și ei sunt bine acum. Avem noroc cu un psiholog și un asistent social cu care lucrăm. Ei au reușit să medieze situația dintre tineri și familiile lor. Astfel, ei s-au reintegrat în familii. Au fost și persoane pentru care am reușit să obținem mărirea pensiei, după care am reușit să îi internăm la caminul de bătrâni. Oamenii aceștia nu au familie, nu au copii, nu au alte rude. Sunt cazuri în care am reușit să le obținem o pensie de boală mai mare, să le închiriem o mică garsonieră, pe care o plătim noi. De asemenea, avem grijă să nu rămânã datorii nici la chirie nici la întreținere.”
Așadar, membrii Serviciului de Ajutor Maltez, care se ocupă de persoanele care trec pragul Adăpostului de Noapte, fac tot posibilul ca să le îmbunătățească acestora condițiile de trai, fie prin medierea conflictelor familiale, fie prin ajutarea vârstnicilor să își completeze dosarele de pensionare, astfel încât aceștia să beneficieze de o pensie corectă.
Muncă dificilă pentru angajații Adăpostului de Noapte
Angajații Adăpostului de Noapte au grijă ca toți cei care ajung aici să fie tratați egal dar și să nu apară neînțelegeri ori fricțiuni între cei care caută aici ajutorul.
„Sunt trei persoane care stau pe timpul nopții cu beneficiarii. Pe lângă acestea mai avem pe cineva care conduce spălătoria și face curățenie la adăpost. Mai sunt 3 persoane care lucrează aici câte două ore – un asistent social, un psiholog și un medic – care răspund de partea specială, să spun așa, și un administrator. Ei lucrează când sunt beneficiarii înăuntru, ca să aibă un contact cu ei. Lucrăm foarte mult și pe teren, pentru pensiile de boală, pentru ajutorul de handicap și așa mai departe. Unora dintre nevoiași le este greu să se deplaseze, ori nu știu unde trebuie să meargă, ca să ducă actele. Când trebuie să fie prezent și beneficiarul, îl ducem și pe el, dar mai degrabă toate documentațiile le pregătim și le predăm noi.”, a precizat Szekely Robert, administratorul Adăpostului.
Sponsorizările sunt foarte importante pentru funcționarea Adăpostului
Deși este parțial finanțat de către primărie, Adăpostul de Noapte are nevoie de sponsorizări constante, pentru a menține sau chiar îmbunătăți calitatea serviciilor.
„Ne străduim foarte mult să primim sponsorizări, pentru o mâncare caldă, pentru un sandwich, pentru un ceai, pentru costuri în plus. Noi, ca asociație, avem un contract cu Direcția de Asistență Comunitară din cadrul primăriei, care ne alocă niște fonduri din care sunt plătite salariile angajaților și niște cheltuieli materiale, pentru a lucra cu nevoiașii. Asta înseamnă materiale pentru curățenie, materiale pentru spălătorie, și așa mai departe. Dar mâncarea din timpul zilei, cina caldă sau sandwich-urile și ceaiul de la și micul dejun, acelea le rezolvăm noi prin sponsorizări, prin contacte, prin voluntariat. Avem apă caldă, baie, le dăm nevoiașilor haine curate, le spălăm hainele dacă este cazul, le dăm și lenjerie curată, pe care tot noi o spălăm și noi o pregătim. Organizăm programe, cu ajutorul tinerilor voluntari din asociația noastră, seri de film, seri de jocuri. Am reușit să câștigăm un proiect prin care am achiziționat opt calculatoare, cu care lucrăm. Voluntarii vin și îi învață pe beneficiari cum se lucrează la calculator, cum se scrie un Curriculum Vitae, cum pot să țină legătura cu rudele din străinătate. Minim de două ori pe an organizăm excursii, care să îi ajute să socializeze, nu doar să iasă din adăpost, și să se plimbe toată ziua prin oraș. Pe lângă aceasta, de sărbători – de Paști, de Advent, de Crăciun și așa mai departe – pregătim o masă festivă, cu o slujbă religioasă, și cu o mică scenetă, pe care o organizează tot tinerii voluntari din cadrul asociației. Deci, încercăm să le oferim cât mai mult, ca să se simtă mai bine. Și ei sunt oameni și ei au nevoi, numai că ei trebuie să ceară…”
Reintegrarea în societate – obiectiv principal
Majoritatea celor care ajung la Adăpostul de noapte sunt trecuți de prima tinerețe și întâmpină dificultăți în a se reintegra într-un colectiv și în a-și găsi un loc de muncă. În Sfântu Gheorghe, ponderea femeilor care solicită cazarea în adăpostul de noapte este foarte mică, de maxim cinci procente. „Cam nouăzeci și cinci la sută dintre beneficiari sunt bărbați și restul femei. Asta înseamnă că momentan avem două femei care intră în fiecare seară. Maxim a fost 5, până acum.”, a mai precizat Szekely Robert. Acesta a adăugat: „Ideea este că noi încercăm în cel mai scurt timp să îi reintegrăm în societate, să îi punem înapoi pe picioare și să nu stea în adăpostul de noapte. În momentul de față, cei care ajung aici au în medie cam 55-60 de ani, deci sunt persoane mai în vârstă. Avem și un tânăr de 21 de ani, venit la adăpost de curând. Au fost, în trecut, cam patru-cinci persoane mai tinere, dar am reușit să le găsim un loc de muncă, să primească un salariu și să își închirieze o locuință. Unul dintre acei tineri are deja propriul apartament cumpărat prin Prima casă, dar se vede că lucrează și că vrea să facă ceva cu viața sa.”
Reguli clare pentru a beneficia de serviciile Adăpostului de Noapte
„Noi am făcut un regulament, împreună cu primăria și cu Direcția pentru Asistență Comunitară, când am preluat Adăpostul, acum 4 ani, în care este specificat că primim numai persoane peste 18 ani, care au avut domiciliul sau reședința, cândva, în Sfântu Gheorghe. Pentru că, după cum am mai spus, suntem finanțați de către primărie, prin Direcția de Asistență Comunitară, deci banii vin din taxele încasate de la locuitorii orașului, motiv pentru care nu avem posibilitatea să preluăm oameni fără adăpost din alte zone. Bineînțeles, dacă în timpul iernii vin persoane din alte localități, nu le dăm afară ca să moară în stradă, dar avem o perioadă limită în care pot să stea la noi, după care trebuie să plece înapoi în localitatea de unde sunt.”, a menționat Szekely Robert.
Cel mai bătrân beneficiar al Adopostului are 83 de ani
Nenea Mihaly, „veteranul” străzilor, este ca acasă la Adăpostul de Noapte. Despre el ne-a povestit Szekely Robert, ca despre o veche cunoștință: „Nu a avut niciodată soție și nici copii. A venit cu părinții lui, din Târgu Mureș, și au avut un apartament în Sfântu Gheorghe, pe care l-au vândut. Cei trei frați și-a luat fiecare partea lui de bani și au făcut ce au considerat de cuviință cu ei. Numai că el nu a folosit banii cum a trebuit, nu și-a cumpărat o garsonieră, nu și-a cumpărat nimic, ci s-a dus în străinătate, să își facă un rost acolo, numai că nu a reușit. După un timp a trebuit să vină înapoi, și aici nu mai are nimic. Are o pensie mică, pentru că a lucrat foarte mult în străinătate, în ferme, fără contract de muncă. Anii au trecut, primește foarte puțini bani, pentru că nu are ani lucrați oficial.”
Programul Adăpostului: de la 18.00 seara, la 08.00 dimineața
Iarna, oamenii nevoiași pot intra în Adăpostul de Noapte de la orele 18.00, iar a doua zi, la 08.00 dimineața trebuie să plece. Însă mai pot reveni între orele 11.00 și 14.00, ca să se mai încălzească. De aproximativ o lună, mulțumită unui sponsor, aceștia mai primesc și o masă caldă aici. Conform regulamentului, nimeni nu poate intra în Adăpost dacă a consumat alcool sau alte substanțe. Această regulă este, însă, încălcată iarna: „În timpul iernii îi lăsăm să intre şi beți, numai că nu primesc pat. Primesc un scaun, o bancă unde să se poată odihni, ca să nu îi lăsăm afară, să nu înghețe. Îi lăsăm înăuntru, cu condiția să se comporte cum trebuie. În timpul iernii, pot să facă orice, că tot îi lăsăm să intre, dar dacă în timpul verii sunt agresivi,vin beți sau nu respectă regulile pe care le avem, nu îi lăsăm înăuntru. Și ei știu asta. Așa este făcut programul ca să fie bine pentru cei care nu beau. Când am început, nu am avut ideile acestea, le-am dobândit în timp. Noi vrem să îi ajutăm pe fiecare.”, a declarat responsabilul Adăpostului.
Nu este ușor să lucrezi cu oamenii. Dar să interacționezi zi de zi cu persoane ale căror povești de viață sunt atât de triste, necesită un caracter deosebit. Membrii Serviciului de Ajutor Maltez ne demonstrează, prin toate eforturile și prin dedicarea lor, că bunătatea există în lume, dar și că o mână de ajutor întinsă la timpul ei poate însemna o viață redobândită. Ei aduc speranța acolo unde aceasta părea să fi murit, fiind adevărați îngeri păzitori pentru oameni care par să nu mai creadă în nimic.
Oana-Mihaela Costache
