Actorul Radu Beligan, în vârstă de 97 de ani, a murit miercuri, 20 iulie 2016, la Spitalul Elias.
. . 
Actorul Radu Beligan, în vârstă de 97 de ani, a murit miercuri, 20 iulie 2016, la Spitalul Elias.
Seniorul teatrului românesc, maestrul Radu Beligan, s-a născut la 14 decembrie 1918, la Galbeni, în apropiere de orașul Roman.
A studiat Dreptul și Filosofia, în perioada 1937-1938, folosind bursa oferită de facultate pentru a-și plăti taxele la Conservator, dar și Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, unde a avut-o profesoară pe Lucia Sturdza Bulandra.
Debutul pe scenă a fost în spectacolul „Crimă și pedeapsă”, după Dostoievski. În primii ani ai carierei de actor a jucat la Teatrul „Regina Maria” (1937-1938), la „Uranus” (1938-1939), la Teatrul din Sărindar, la Grădina „C.A. Rosetti”, la Teatrul „Tudor Mușatescu”, la Majestic, la Savoy, la Teatrul „Comedia”, la Municipal. La sfârșitul anilor ’40, a existat chiar și Compania „Radu Beligan”. La Teatrul Național din București a venit pentru prima dată în 1945.
Mai târziu, în 1961, a înființat Teatrul de Comedie, fiind directorul acestuia timp de opt ani (1961-1969). La 5 ianuarie 1961 a fost prezentat publicului primul spectacol al acestui teatru — ”Celebrul 702” de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, cu Radu Beligan în rolul principal. Pe această scenă, actorul a mai interpretat roluri în spectacolele „Șeful sectorului suflete” de Alexandru Mirodan (1963), „Rinocerii” de Eugene Ionesco (1964), „Capul de rățoi” de George Ciprian (1966), „Opinia Publică” de Aurel Baranga (1967), „Ucigaș fără simbrie” de Eugene Ionesco (1968). Din 1969 până în 1990, Radu Beligan a fost directorul Teatrului Național București. De-a lungul carierei, a realizat peste 80 de roluri în teatru și 30 în filme. A avut o activitate bogată și la radio și la televiziune. Primul său rol în film a fost Rică Venturiano din „O noapte furtunoasă”, în regia lui Jean Georgescu (1943), iar ultimul în „După-amiaza unui torționar”, în regia lui Lucian Pintilie (2001).
Și-a intersectat drumul cu alte nume extraordinare ale scenei românești: Aura Buzescu, Nicolae Băltățeanu, Lucia Sturdza Bulandra, Toma Caragiu, Grigore Vasiliu-Birlic, George Vraca, Victor Ion Popa, Gheorghe Timică. A întruchipat roluri mari în unele dintre cele mai dificile partituri din dramaturgia română și universală, de la Romeo la Richard al III-lea sau Robespierre, în piese semnate de Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan, William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici, Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionesco, Jean Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco. Talentul regizoral al lui Radu Beligan a strălucit în „Egoistul” de Jean Anouilh, „De partea cui ești?” de Ronald Harwood, „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, „Poveste din Irkutsk” de Aleksei Arbuzov, „Sălbaticii” de Serghei Mihailovici Mihalkov, „Doctor fără voie” de Moliere (co-regie cu Sică Alexandrescu), „Străini în noapte” de Eric Assous. Este autorul celebrelor eseuri „Pretexte și subtexte” (1968), „Luni, Marți, Miercuri…” (1978), „Note de insomniac” (2001), dar și autor a nenumărate traduceri și adaptări din dramaturgia franceză, engleză și italiană. Cartea sa de vizită este impresionantă la capitolul premii și distincții: Artist Emerit (1953), Artist al Poporului (1962), Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967), Premiul Academiei „Le Muse” din Florența (1980), Doctor Honoris Causa al Academiei de Arte „George Enescu” din Iași (1994), Premiul Galei UNITER — Trofeul Dionysos (1995-1996), Premiul Academiei Române (1997), Prix 14 Juillet al Ministerului de Externe al Franței (1998), Trofeul „Eugene Ionesco” (1999), Premiul Revistei „Flacăra” (2000), Marele Premiu acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor Naționale de Teatru (2002), Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (2003), Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur și colan, Ordinul Serviciul Credincios „Mare Ofițer” (2004). La 5 aprilie 2002, președintele Franței, Jacques Chirac, a semnat Decretul prin care Radu Beligan era numit în grad de Ofițer al Ordinului Național al Legiunii de Onoare franceze, fiind primul actor român căruia i s-a acordat această prestigioasă distincție. La fel de bogată a fost și activitatea sa didactică, profesională și academică: profesor la Institutul de Teatru și Film (1950-1965), co-președinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaționale de Teatru și Muzică organizate de UNESCO (1971-1978), președinte activ (1971) și apoi președinte de onoare pe viață (1977) al Institutului Internațional de Teatru, membru al Cartelului Internațional de Teatru (1967), membru în Consiliul Superior al Teatrului Națiunilor, sub președinția lui Pierre Moinet, membru al Academiei „Le Muse” din Florența, semnatar al Apelului Artiștilor pentru Securitate și Cooperare în Europa, Helsinki (1985), membru de Onoare al Academiei Române, drept recunoaștere a activității în domeniul artei (2004), Societar de onoare al Teatrului Național „I.L.Caragiale”.
„Eu sunt născut o dată cu România Mare și sunt ombilical legat de ea. Nu pot să plec. În trei rânduri am avut șansa să plec. Niciodată nu m-am gândit că aș putea să plec din România vreodată. Eu îmi iubesc țara și nu am să plec niciodată din ea, orice aș păți aici”, mărturisea maestrul Beligan, într-un interviu.
În 2013, de ziua sa, maestrul Radu Beligan și primarul Capitalei de la acea vreme, Sorin Oprescu, au inaugurat, pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului din Capitală, „Gongul Thaliei”, un simbol al teatrului ce semnifică longevitatea și evoluția spirituală a slujitorilor scenei, marcând astfel 200 de ani de istorie a teatrului în București. Actorul Radu Beligan a primit în 2011 o stea pe Aleea Celebrităților. Tot atunci, maestrul a primit titlul de cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru, din partea Guinness World Records.
La 28 octombrie 2014 a avut loc premiera spectacolului „Leul deșertului”, de Mona Radu, care i-a adus pentru prima oară pe aceeași scenă pe maestrul Radu Beligan și pe actrița Maia Morgenstern. Regia spectacolului a fost semnată tot de Radu Beligan, iar din distribuție au făcut parte Mircea Rusu, Lamia Beligan, George Remeș, Tania Popa.
După premieră, a început un turneu prin țară cu piesa „Leul deșertului”, care a trecut prin cele mai importante orașe — Constanța, Timișoara, Reșița, Pitești, Brașov, Focșani, Craiova, Galați, Brăila, Tulcea, Iași, Bacău, Buzău.
Seniorul teatrului românesc, maestrul Radu Beligan, s-a născut la 14 decembrie 1918, la Galbeni, în apropiere de orașul Roman.
A studiat Dreptul și Filosofia, în perioada 1937-1938, folosind bursa oferită de facultate pentru a-și plăti taxele la Conservator, dar și Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, unde a avut-o profesoară pe Lucia Sturdza Bulandra.
Debutul pe scenă a fost în spectacolul „Crimă și pedeapsă”, după Dostoievski. În primii ani ai carierei de actor a jucat la Teatrul „Regina Maria” (1937-1938), la „Uranus” (1938-1939), la Teatrul din Sărindar, la Grădina „C.A. Rosetti”, la Teatrul „Tudor Mușatescu”, la Majestic, la Savoy, la Teatrul „Comedia”, la Municipal. La sfârșitul anilor ’40, a existat chiar și Compania „Radu Beligan”. La Teatrul Național din București a venit pentru prima dată în 1945.
Mai târziu, în 1961, a înființat Teatrul de Comedie, fiind directorul acestuia timp de opt ani (1961-1969). La 5 ianuarie 1961 a fost prezentat publicului primul spectacol al acestui teatru — ”Celebrul 702” de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, cu Radu Beligan în rolul principal. Pe această scenă, actorul a mai interpretat roluri în spectacolele „Șeful sectorului suflete” de Alexandru Mirodan (1963), „Rinocerii” de Eugene Ionesco (1964), „Capul de rățoi” de George Ciprian (1966), „Opinia Publică” de Aurel Baranga (1967), „Ucigaș fără simbrie” de Eugene Ionesco (1968). Din 1969 până în 1990, Radu Beligan a fost directorul Teatrului Național București. De-a lungul carierei, a realizat peste 80 de roluri în teatru și 30 în filme. A avut o activitate bogată și la radio și la televiziune. Primul său rol în film a fost Rică Venturiano din „O noapte furtunoasă”, în regia lui Jean Georgescu (1943), iar ultimul în „După-amiaza unui torționar”, în regia lui Lucian Pintilie (2001).
Și-a intersectat drumul cu alte nume extraordinare ale scenei românești: Aura Buzescu, Nicolae Băltățeanu, Lucia Sturdza Bulandra, Toma Caragiu, Grigore Vasiliu-Birlic, George Vraca, Victor Ion Popa, Gheorghe Timică. A întruchipat roluri mari în unele dintre cele mai dificile partituri din dramaturgia română și universală, de la Romeo la Richard al III-lea sau Robespierre, în piese semnate de Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan, William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici, Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionesco, Jean Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco. Talentul regizoral al lui Radu Beligan a strălucit în „Egoistul” de Jean Anouilh, „De partea cui ești?” de Ronald Harwood, „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, „Poveste din Irkutsk” de Aleksei Arbuzov, „Sălbaticii” de Serghei Mihailovici Mihalkov, „Doctor fără voie” de Moliere (co-regie cu Sică Alexandrescu), „Străini în noapte” de Eric Assous. Este autorul celebrelor eseuri „Pretexte și subtexte” (1968), „Luni, Marți, Miercuri…” (1978), „Note de insomniac” (2001), dar și autor a nenumărate traduceri și adaptări din dramaturgia franceză, engleză și italiană. Cartea sa de vizită este impresionantă la capitolul premii și distincții: Artist Emerit (1953), Artist al Poporului (1962), Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967), Premiul Academiei „Le Muse” din Florența (1980), Doctor Honoris Causa al Academiei de Arte „George Enescu” din Iași (1994), Premiul Galei UNITER — Trofeul Dionysos (1995-1996), Premiul Academiei Române (1997), Prix 14 Juillet al Ministerului de Externe al Franței (1998), Trofeul „Eugene Ionesco” (1999), Premiul Revistei „Flacăra” (2000), Marele Premiu acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor Naționale de Teatru (2002), Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (2003), Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur și colan, Ordinul Serviciul Credincios „Mare Ofițer” (2004). La 5 aprilie 2002, președintele Franței, Jacques Chirac, a semnat Decretul prin care Radu Beligan era numit în grad de Ofițer al Ordinului Național al Legiunii de Onoare franceze, fiind primul actor român căruia i s-a acordat această prestigioasă distincție. La fel de bogată a fost și activitatea sa didactică, profesională și academică: profesor la Institutul de Teatru și Film (1950-1965), co-președinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaționale de Teatru și Muzică organizate de UNESCO (1971-1978), președinte activ (1971) și apoi președinte de onoare pe viață (1977) al Institutului Internațional de Teatru, membru al Cartelului Internațional de Teatru (1967), membru în Consiliul Superior al Teatrului Națiunilor, sub președinția lui Pierre Moinet, membru al Academiei „Le Muse” din Florența, semnatar al Apelului Artiștilor pentru Securitate și Cooperare în Europa, Helsinki (1985), membru de Onoare al Academiei Române, drept recunoaștere a activității în domeniul artei (2004), Societar de onoare al Teatrului Național „I.L.Caragiale”.
„Eu sunt născut o dată cu România Mare și sunt ombilical legat de ea. Nu pot să plec. În trei rânduri am avut șansa să plec. Niciodată nu m-am gândit că aș putea să plec din România vreodată. Eu îmi iubesc țara și nu am să plec niciodată din ea, orice aș păți aici”, mărturisea maestrul Beligan, într-un interviu.
În 2013, de ziua sa, maestrul Radu Beligan și primarul Capitalei de la acea vreme, Sorin Oprescu, au inaugurat, pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului din Capitală, „Gongul Thaliei”, un simbol al teatrului ce semnifică longevitatea și evoluția spirituală a slujitorilor scenei, marcând astfel 200 de ani de istorie a teatrului în București. Actorul Radu Beligan a primit în 2011 o stea pe Aleea Celebrităților. Tot atunci, maestrul a primit titlul de cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru, din partea Guinness World Records.
La 28 octombrie 2014 a avut loc premiera spectacolului „Leul deșertului”, de Mona Radu, care i-a adus pentru prima oară pe aceeași scenă pe maestrul Radu Beligan și pe actrița Maia Morgenstern. Regia spectacolului a fost semnată tot de Radu Beligan, iar din distribuție au făcut parte Mircea Rusu, Lamia Beligan, George Remeș, Tania Popa.
După premieră, a început un turneu prin țară cu piesa „Leul deșertului”, care a trecut prin cele mai importante orașe — Constanța, Timișoara, Reșița, Pitești, Brașov, Focșani, Craiova, Galați, Brăila, Tulcea, Iași, Bacău, Buzău.
TNB: Radu Beligan – un adevărat simbol al artei teatrului
Radu Beligan a fost nu doar un actor unic, ci și mentorul a zeci de generații, un adevărat simbol al artei teatrului, se arată într-un mesaj al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București postat pe pagina sa de Facebook.
„Lumea teatrului pierde nu doar un actor unic, ci și pe mentorul a zeci de generații, pe idolul a mii de spectatori — adevărat simbol al artei teatrului. Dar nu, Meșterul nu a plecat dintre noi! S-a retras doar să se odihnească puțin, pentru a pregăti un nou rol…Tot ceea ce a construit de-a lungul extraordinarei sale cariere de mare artist al scenei, toate rolurile și personajele întruchipate de-a lungul vieții, pe scenă, pe ecranele de film și televiziune sau în cabinele radioului ne vor ajuta să-l simțim mai viu ca niciodată în memoria noastră afectivă”, se arată în mesajul TNB.
„Cu cât tortul nostru de aniversare are mai multe lumânări, cu atât mai puțin suflu avem ca să le stingem …” constata, cu înțelepciune și luciditate, Meșterul Beligan, cu doar trei ani în urmă, cu prilejul aniversării sale la 95 de an, se mai arată în mesajul TNB.
Dorel Vișan despre Radu Beligan: Ca să mai apară cineva ca el sunt șanse, poate, peste un secol
Radu Beligan a fost un stâlp al culturii românești, iar prin el tinerele generații erau legate, ca printr-un cordon ombilical, la cultura și învățăturile românești, consideră actorul clujean Dorel Vișan, pentru care pierderea marelui artist al scenei românești echivalează cu pierderea unei instituții.
„Ca să mai apară cineva ca el sunt șanse peste 100 de ani sau poate peste 400. Nici la Shakespeare deocamdată n-a apărut, nici la Goethe, cu toate că Germania face eforturi să stăpânească lumea. Deci astea sunt niște fenomene. Maestrul Beligan a fost ca un cordon ombilical prin care s-a alimentat cu învățături generațiile tinere. S-a rupt acest cordon, nu știu dacă el se mai poate reface, decât printr-o altă naștere. Aici este problema. Deci a fost un model, o instituție, nu doar un artist. Și pierdem această instituție și nu știu dacă știm să ne folosim de semnele pe care ni le-a lăsat, de seriozitatea lui, de cultura lui, de preocupările lui, de faptul că a murit ca și copacii, în picioare, de dăruirea și de religia pe care a format-o și în care a crezut, religia teatrului și a culturii românești. Atât pot să vă spun, restul…sunt încă sub o stare specială, pentru că l-am cunoscut foarte bine și nu mai am cu cine să-l înlocuiesc … pentru totdeauna”, a spus Dorel Vișan pentru corespondentul AGERPRES.
În opinia acestuia, moștenirea lui Radu Beligan rămâne, dar în altă lume decât cea în care a fost creată, într-o lume în care cultura are alte date și altă semnificație decât avea când a trăit el și când s-a format „în acea generație extraordinară, care s-a numit de aur’.
„Deci atunci cultura era una din condițiile de formare a omului. Acum trăim într-o lume în care cultura nu mai are aceeași semnificație”, a spus actorul clujean.
El a povestit că de la Radu Beligan a învățat „tot”, ca om și ca artist, dar mai cu seamă statornicia.
„De la el se învăța statornicia acestei exersări a vocației de teatru, care nu este o meserie, este exersarea unei vocații. De la el se învăța statornicia, adică tot ce era regulă de bază, cu drepturi și cu obligații, cu cele două coloane, că noi suntem obișnuiți numai cu o coloană, numai cu drepturi, dar e bine dacă poți controla și obligațiile. Asta a fost maestrul Beligan, o instituție, un om deosebit și un om greu de înlocuit”, a mai spus Dorel Vișan.
Klaus Iohannis: Radu Beligan – întruchiparea desăvârșită a actorului; ne vom aminti de el la fiecare coborâre și ridicare de cortină
Radu Beligan a fost întruchiparea desăvârșită a actorului, a omului de teatru, iar prin energia dedicată publicului de-a lungul întregii sale vieți a lăsat un mesaj fundamental: nimic nu se poate construi fără dăruire, credință în valorile fundamentale ale umanității și fără iubire, a declarat miercuri președintele Klaus Iohannis.
„Viața este o scenă, spunea Shakespeare. Astăzi, Radu Beligan, întruchiparea desăvârșită a actorului, a omului de teatru, părăsește această scenă. Prin energia dedicată publicului de-a lungul întregii sale vieți, ne-a lăsat un mesaj fundamental: nimic nu se poate construi fără dăruire, credință în valorile fundamentale ale umanității și fără iubire. Aplauzele publicului i-au fost cel mai drag cântec și imbold, fie ca ele să-i însoțească memoria în posteritate. Ne vom aminti de Radu Beligan la fiecare coborâre și ridicare de cortină. Dumnezeu să vă odihnească, Maestre!”, a scris miercuri Iohannis pe Facebook.
Dacian Cioloș: Nemurirea și magia lui Radu Beligan rămân neatinse
Nemurirea și magia maestrului Radu Beligan rămân neatinse, după 75 de ani de carieră în teatru, film, televiziune și radio și peste 80 de roluri, spune premierul Dacian Cioloș, într-un mesaj de condoleanțe la moartea marelui actor.
„Radu Beligan părea nemuritor — acesta a fost primul gând pe care l-am avut când am aflat de plecarea dintre noi a marelui maestru al teatrului românesc, figură emblematică a acestuia mai mult de jumătate de secol. Era firesc ce-am simțit, pentru că talentul, rezistența, forța interioară, energia și echilibrul actorului păreau proiectate, magic, pe un fundal din afara timpului. E limpede că nemurirea și magia maestrului Beligan rămân neatinse, după 75 de ani de carieră în teatru, film, televiziune și radio, peste 80 de roluri și, cel mai important, casa încăpătoare pe care și-a făcut-o în sufletul fiecăruia dintre noi, cei care am avut o viață mai frumoasă grație artei lui — spectatorii”, a transmis premierul, potrivit unui comunicat al Guvernului remis miercuri AGERPRES.
Potrivit lui Cioloș, Radu Beligan a lăsat publicului său și României „imaginea unei vieți împlinite” în slujba artei și a umanității.
„Ceea ce încununează, însă, tot ce a lăsat publicului său și României Radu Beligan este imaginea unei vieți împlinite, în slujba artei, a umanității — și asta aduce multă speranță, spunând ceva esențial despre omul Beligan. Îmi pare rău că a plecat dintre noi Radu Beligan, îmi pare rău de imensul loc gol lăsat de el în tărâmul teatrului, sunt alături cu gândul de cei care îl regretă și le transmit condoleanțe sincere. Odihnă în pace maestrului Beligan și fie ca imaginea sa de om împlinit și artist desăvârșit să dăinuie și să inspire peste generații”, a mai afirmat premierul Cioloș.
AGERPRES
