O nouă acțiune de salvare a cărților din fosta bibliotecă a Casei de Cultură a Sindicatelor din Sfântu Gheorghe va fi organizată sâmbătă, 28 mai, de la ora 11.00, la care sunt așteptați să participle cât mai mulți voluntari.

Prima activitate de acest fel  a avut loc în luna ianuarie a.c., în cadrul căreia cea mai mare parte a cărților au fost luate una câte una din încăperea ce odată a adăpostit miile de volume care, la acel moment zăceau aruncate pe jos  într-un munte de file prinse-ntre coperți, și-au fost șterse de praf și puse la adăpost într-o altă sală ce are ușă care a putut fi ferecată cu lanțuri și lacăt.

Din păcate, volumul mare de lucru, frigul și timpul insuficient din acea zi de sâmbătă nu au permis celor 15 voluntari  să transfere întregul fond de carte din sala fără ușă și geamuri și din subsolul Casei de Cultură a sindicatelor, pentru a fi puse sub cheie.

Voluntarii care vor da curs invitației de a participa la acțiunea de sâmbătă   vor primi mănuși, materiale de protecție și lavete care vor fi folosite la igienizarea cărților.

În cursul anului trecut, în urma demersurilor făcute „pentru salvarea patrimoniului de carte”,  către  conducerea Asociației Naționale a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România,  în administrarea căreia se află clădirea Casei de Cultură, o persoană din Sfântu Gheorghe a primit împuternicire pentru a inventaria și a depozita „fondul de carte” existent.

În calitate de participantă la acțiunea de la sfârșitul anului trecut, scriam pe pagina mea de socializare, la acea vreme că, cuprinsă de furia pe care am simțit-o văzând, din nou, în ce hal a ajuns această clădirea din mijlocul orașului în care mi-am început activitatea în presa covăsneană în urmă cu 23 de ani, am cerut iertare fiecărui autor de carte ce și-a lăsat câte o bucățică de suflet și de pricepere între coperțile cărților nimănui, dar mai ales înaintașilor noștri ce au luptat pentru idealuri mărețe de care astăzi multora nu le mai pasă. Pozând harta României ce este atârnată într-un cui, deasupra unei oglinzi ce stă pe podea, m-am întrebat, retoric: Cum pot să se mai uite în oglinda sufletelor dar mai ales a conștiinței lor, în fiecare zi, toți cei care au îngăduit ca această instituție de Cultură, cu tot patrimoniul ei, clădită prin truda tuturor celor care au muncit în anii de dinainte de Revoluție, să se distrugă și să ajungă o ruină? CUM???

Maria Crețu-Graur

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail