Desigur, se înțelege că am fost acasă la românii din afara granițelor României. Mai precis, la românii din nordul Bucovinei, din Cernăuți și din regiunea Cernăuți, precum și la cei din nordul Republicii Moldove. Prilejul a fost oferit de Asociațiunea Astra, Despărțământul (echivalent, astăzi, cu filială) „Mihail Kogălniceanu”, Iași, care a organizat, la Iași și la Cernăuți, simpozionul internațional „Românii din afara granițelor țării”, ediția a XIV-a, Iași-Cernăuți-Herța-Edineț-Soroca, în prima parte a lunii noiembrie. Din partea Astrei Covasna au participat trei membri astriști, familia Teodora și Ioan Bălan, precum și semnatara acestor rânduri.
Lucrările prezentate în cadrul simpozionului, la Iași și la Cernăuți, au avut în vedere, în principal, identitatea românească, autorii lor fiind de pe toate meleagurile locuite de români, de la Cernăuți la București, de la Iași la Sibiu și Cluj, de la Cahul la Năsăud și Sf. Gheorghe, de la Herța la Blaj și Alba Iulia, de la Chișinău la Gherla ori Vaslui. Referirile au fost la tot ceea ce definește cultura română în țară și, mai ales, în afara granițelor.
În afara simpozionului propriu-zis, participanții au realizat un adevărat pelerinaj spiritual, trecând prin satele din nordul Bucovinei cu locuitori români ce păstrează cu sfințenie hrisoave de la sfântul Ștefan cel Mare ori de la alți vrednici voievozi români din Moldova. Ei au evocat momente din istoria neamului, atunci când au pășit în străvechile cetăți Hotin și Soroca, așezate pe apele Nistrului ce, în decursul vremurilor, multe, bune și rele, au văzut.
La Cernăuți nu poți să nu admiri vechile clădiri, dar afli, desigur cu mândrie, că orașul este atestat documentar printr-un hrisov din anul 1412, dat negustorilor de voievodul moldovean Alexandru cel Bun. M-am închinat și eu, împreună cu ceilalți participanți, în cimitirul vechi, la mormintele înnegrite de vreme ale unor cunoscuți cărturari și luptători vrednici de a purta numele de români, precum Aron Pumnul, I.G. Sbierea, membrii familiei Hurmuzachi, Dimitrie Onciul etc. Am vizitat impunătorul edificiu al Universității din Cernăuți (unde au studiat și covăsneni de-ai noștri, precum Gheorghe Jurebiță, nepot al Episcopului Teculescu), apoi am văzut doar (deoarece nu este amenajată ca muzeu cu program de vizitare) casa lui Aron Pumnul, dascălul iubit al lui Eminescu, în curtea căreia se înalță un bust al Poetului. Am făcut fotografii la statuia lui Eminescu, aflată într-o piață a orașului, așa cum de altfel ne-am fotografiat și la statuia lui Taras Șevcenko, considerat poet național ucrainian. Nu departe de această statuie, în piața centrală unde tronează vechea clădire a primăriei, se află sediul Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, unde s-a desfășurat o parte a simpozionului. Oaspeții au fost așteptați de lideri ai românilor din Ucraina, Vasile Bâcu, președintele Societății „M. Eminescu”, Iuri Levcic, director al Centrului bucovinean de artă, poetul Vasile Tărâțeanu, jurnaliști ș.a. precum și de consulul general al României la Cernăuți.
La sediul Societății „Mihai Eminescu” din Cernăuți, la Herța, la Edineț, peste tot, gazdele au întâmpiant oaspeții cu joc și cântec popular, manifestări specifice tuturor întâlnirilor astriste. Amintesc, în acest context, și extraordinarul program folcloric prezentat la Sângeorgiu de Pădure în cadrul manifestărilor celei de a 107-a Adunări Generale a Astrei de la Sovata, din 26-28 oct. 2012. Asociațiunea Astra a avut și are permanent în centrul preocupărilor sale promovarea obiceiurilor şi tradiţiilor poporului român. Mai mult, acestea trebuie să-şi găsească un raft vizibil în marea bibliotecă a culturii europene.
În concluzie, simpozionul internațional „Românii din afara granițelor țării”, ediția 2012, a demonstrat că numind lucrurile, le stăpânim. Gândindu-le, le putem lăsa moștenire. Prin urmare, noi suntem, trăim, comunicăm prin puterea cuvintelor rostite în limba română – limba nașterii noastre. Prin ea s-au clădit valorile neamului românesc. Ea se află la fundamentul culturii românilor din țară și a celor din afara granițelor. Stă în puterea noastră să o respectăm și să o cultivăm. Astfel ne respectăm pe noi.
Luminița Cornea
