Balul Portului Popular de la Sita Buzăului a adunat laolaltă sămbătă, 22 februarie a.c. în Sala Căminului Cultural, aproape 300 de localnici dar și oaspeți sosiți din alte părți ale județului, care abia au așteptat să ia parte la a XI-a ediție a Balului Portului Popular, „cea mai frumoasă activitate culturală a comunei”.
Sosiți unii mai devreme, alții un pic mai târziu, participanții la bal- copii, tineri, părinți și bunici au umput sala cu frumusețea straielor de sărbătoare în care s-au îmbrăcat, dar mai ales cu bucuria ce li se citea pe chipuri și izvora din sufletele lor.
În discursul rostit la începutul evenimentului organizat de Primăria, Consiliul local și Căminul Cultural din localitate, primarul Nicolae Stoica a spus:
„Cu mândrie și cu bucurie vă spun că așa cum merg la Biserică, atunci când sunt pregătit pentru împărtășanie, exact așa am venit în această seară pregătit sufletește să vă spun că noi, astăzi, scriem în istoria comunei Sita Buzăului, într-o pagină, cea mai frumoasă activitate culturală a portului popular și a cântecului popular”.
La această sărbătoare a comunității a fost prezent și Protopopul Protopopiatului Buzăul Transilvan, pr. Darius-Marcian Mărcuș.
„Mă uit la dumneavoastră și văd un tablu foarte frumos, pentru că arătați minunat în straiele noastre străbune, în straiele noastre populare. Am mai spus-o și cu alte ocazii: atâta timp cât purăm haine românești, purtăm românismul în inimă și cedința în suflet, poporul acesta va merge mai departe și va dăinui. De aceea, dați-mi voie să vă felicit, să vă spun încă o dată că sunteți foarte frumoși, și îl rog pe Bunul Dumnezeu să ne țină sănătoși și bucuroși, să ne întâlnim și la alte ediții”, a spus Părintele Protopop.
Primarul Nicolae Stoica a amintit, totodată, că inițiativa organizării primei ediții a Balului Portului Popular de la Sita Buzăului, în anul 2014, a aparținut fostului director al Căminului Cultural, Daniel Neagoe.
„Îl felicit, pe această cale, că împreună cu Tohăneanu Eutalia, în față, și cu primarul și angajații primăriei, în spate, a avut inițiativa organizării acestui bal. În domeniul în care astăzi ne bucurăm, cu toții, noi credem că în județul Covasna, Sita e «fruncea», a afirmat edilul.
Afirmația a fost făcută în contextul în care modelul organizării de Baluri ale Portului Popular a fost luat și pus în practică, în anii ce au urmat, și de Întorsura Buzăului, Zagon, Covasna și Sfântu Gheorghe.
Nicolae Stoica a adresat felicitări și celor care s-au implicat, cu trup și suflet, în organizarea ediției cu numărul 11 a balului.
„Astăzi, dați-mi voie să felicit echipa din linia I – pe Olteanu Ovidiu, directorul Căminului Cultural, pe Lazăr Magdalena, chiar dacă e sora mea, și pe colaboratorul dânșilor, Costică Oltean, dar și pe cei din linia a 2-a – viceprimarul și angajații primăriei, pentru această ediție frumoasă”.
Frumusețea acestei sărbători a fost creată, precum un puzzle, de horele și alte dansuri populare jucate de cei prezenți pe muzica interpretată de Nini Călitu și formația lui, de programul artistic minunat prezentat de membrii grupei mijlocii și grupei mari din cadrul Ansamblului „Cununa Carpaților” al Căminului Cultural Sita Buzăului, instructor coordonator Costică Oltean, precum și de întâlnirea/reîntâlnirea cu vecinii, prietenii sau cunoștințele alături de care s-au depănat amintiri.
La Balul Portului Popular de la Sita Buzăului s-au oferit și premii constrând în 3 sejururi asigurate de TTS Covasna, 10 ii și cămăși bărbătești precum și 2 costume populare românești.
***
Potrivit https://doxologia.ro/, „cea mai veche reprezentare a portului autentic românesc este consemnată în Cronica Pictată de la Viena din 1358, care descrie bătălia de la Posada între regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, şi voievodul muntean Basarab I. În acele imagini se observă clar portul autentic al bărbaţilor. Au cămăşi lungi, strânse la mijloc cu brâu sau centură, iţari, opinci şi căciuli din pielicele de oaie în cap.
Produs pentru necesităţi materiale imediate şi stringente, portul popular se confecţiona iniţial în cadrul gospodăriei închise. Costumul de pe întreg cuprinsul ţării se caracterizează prin folosirea masivă, ca fond, a culorii albe, iar în ceea ce priveşte materia primă, s-a impus ţesătura din in, cânepă sau bumbac.
Ornamentica, în cadrul căreia observăm plasarea, compoziţia, motivele, o regăsim în diferite câmpuri, ea subliniind linia croielii şi punând în evidenţă motivele caracteristice, în forme geometrice sau de inspiraţie agrară. Dintre simbolurile cusute sau țesute pe pânză amintim soarele și stelele, Pământul și Cerul, multe flori, anumite momente din viața omului, trecerea spre lumea de dincolo. Un loc aparte îl reprezintă simbolul crucii ornat și stilizat în foarte multe forme, dar și a altor simboluri religioase: peştele, crucea bizantină, scara vieţii, viţa-de-vie, spicul de grâu, strugurele, păunul etc.
Cromatica (coloritul) motivelor constituie un alt element specific, de o sobrietate remarcabilă, întrebuinţându-se culori de bază: roşu, negru, brun închis, albastru, anumite tonuri de verde şi violet. Peste toate, straiele românești impresionează prin măiestrie şi diversitate, distingându-se în trecut prin zone etno-geografice de proveniență, prin perioadele în care oamenii le purtau, ocupațiile acestora, starea socială sau vârsta lor. În portul nostru popular se îmbină utilul cu frumosul, realizându-se echilibrul necesar între suflet şi trup, menit, după spusele Sfântului Apostol Pavel, să devină „templu al Duhului Sfânt”. Carevasăzică, straiele populare sunt martore tăcute, dar mărturisitoare ale credinței și pietății poporului nostru.
Înaintașii noștri nu s-au preocupat doar de confecționarea straielor și de diversificarea tehnicilor de execuție sau a materialelor folosite, ci și de simbolistica lor aparte. Prin motivele așezate cu acul și ața pe pânză sau rostuite prin nividiturile războaielor de țesut, harnicele gospodine au rânduit acoperămintelor populare simboluri profunde, prin care purtătorul iei sau sumanului, scoarței ori brâului îmbrăca întregul univers, recapitulându-se astfel, simbolic, toată mitologia şi cosmogonia daco-geților, încreștinată apoi, după ivirea zorilor Evangheliei Mântuitorului Hristos.
Fără a greși, putem afirma cu toată convingerea că portul nostru românesc reprezintă emanaţia esenţei spiritualităţii sufletului poporului, deschis în faţa celor ce doresc să-i simtă pulsul, să-i desluşească şi să-i aprofundeze tainele cu vechime milenară. Elemente de bază al culturii spirituale și materiale, straiele populare oferă referințe directe despre modul de viață, gândire și activitate al înaintașilor, dar și despre puterea lor creatoare, credința lor și modul ei de manifestare. De aceea, portul popular rămâne o emblemă a identității românești, reverberație a credinței strămoşeşti”.
Maria Crețu-Graur
